Cauza T‑190/12
Johannes Tomana și alții
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
și
Comisiei Europene
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Restricții privind intrarea și tranzitarea pe teritoriul Uniunii – Înghețarea fondurilor – Temei juridic – Eroare vădită de apreciere – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Drepturi fundamentale – Proporționalitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 22 aprilie 2015
1. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Decesul unei persoane fizice, destinatară a unui act al unei instituții a Uniunii – Acțiune în anulare care poate fi continuată de avândul‑cauză cu titlu universal
(art. 263 TFUE)
2. Procedură jurisdicțională – Reprezentarea părților – Acțiune a unei persoane fizice – Depunere a unei procuri de către avocat care nu este solicitată – Limite
[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea și al patrulea paragraf și art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 43 alin. (1) primul paragraf și art. 44 alin. (5) lit. (b)]
3. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Interes care se apreciază la data introducerii acțiunii – Acțiune îndreptată împotriva unui act prin care se instituie măsuri restrictive în privința reclamantului – Abrogarea actului atacat pe parcursul procesului – Constatarea lipsei necesității de pronunțare asupra fondului cauzei – Inadmisibilitate – Menținerea interesului reclamantului de a obține recunoașterea nelegalității actului atacat
(Deciziile 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei)
4. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Zimbabwe – Alegerea temeiului juridic – Includere pe lista persoanelor vizate de aceste măsuri, justificată de acțiuni ilicite legate de activitățile imputate persoanelor din conducerea țării – Temei constituit de articolul 29 TUE – Admisibilitate
[art. 21 TUE și 29 TUE; Decizia 2011/101/PESC a Consiliului, art. 4 și 5 și art. 6 alin. (1), și Deciziile 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului]
5. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Zimbabwe – Alegerea temeiului juridic – Includere pe lista persoanelor vizate de aceste măsuri a persoanelor asociate unor membri ai guvernului – Temei constituit de articolele 60 CE și 301 CE și de Regulamentul nr. 314/2004
[art. 60 CE și 301 CE; Decizia 2011/101/PESC a Consiliului, art. 4 și 5; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului, art. 6 alin. (1) și art. 11 lit. (b); Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei]
6. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva Zimbabwe – Domeniu de aplicare personal – Persoane care au participat la activități care aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept, membri ai guvernului și persoane asociate acestuia – Noțiunea de persoană asociată
(Decizia 2011/101/PESC a Consiliului)
7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Obligația de a identifica în motivare elementele specifice și concrete care justifică măsura respectivă – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa – Activități care aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept – Lipsa încălcării obligației de motivare
(art. 296 TFUE; Deciziile 2011/101/PESC, 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei)
8. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități asociate membrilor guvernului din Zimbabwe – Obligația de motivare – Acțiuni ilicite din trecut ale acestor persoane – Admisibilitate – Motivare suficientă
(art. 296 TFUE; Deciziile 2011/101/PESC, 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei)
9. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Motivare invocată pe parcursul procesului care nu este menționată în decizia atacată – Inadmisibilitate
(art. 296 TFUE; Decizia 2012/97/PESC a Consiliului)
10. Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond
(art. 263 TFUE și 296 TFUE)
11. Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Întinderea controlului – Control restrâns în privința normelor generale – Control care se extinde la aprecierea faptelor și la verificarea probelor în privința actelor care se aplică unor entități specifice
(art.60 CE și 301 CE; art. 275 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Deciziile 2011/101/PESC, 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei)
12. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Dreptul de acces la documente – Dreptul de a fi ascultat – Drepturi subordonate unei cereri în acest sens adresate Consiliului
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2); Deciziile 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei]
13. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Dreptul la apărare – Comunicarea elementelor incriminatoare – Decizie ulterioară care a menținut numele reclamantului pe lista persoanelor vizate de aceste măsuri – Lipsa unor motive noi – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Inexistență
(Deciziile 2011/101/PESC, 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei)
14. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Dezvoltarea unui motiv existent – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]
15. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv invocat pentru prima dată în stadiul replicii – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]
16. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Restrângerea dreptului de proprietate, a dreptului la respectarea vieții private și de familie și a dreptului de a desfășura o activitate comercială – Admisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 16 și art. 17 alin. (1); Deciziile 2012/97/PESC și 2012/124/PESC ale Consiliului; Regulamentul nr. 151/2012 al Comisiei]
17. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Proporționalitate – Caracterul proporțional al unei măsuri – Criterii de apreciere
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 50)
2. Înainte de a iniția examinarea unei cereri depuse la acesta, Tribunalul trebuie să se asigure că avocatul care a semnat a fost desemnat efectiv de persoana în numele căreia această cerere a fost introdusă pentru a o reprezenta.
În această privință, Tribunalul consideră faptul că un avocat a semnat și a depus o cerere introductivă în numele unei persoane fizice ca o declarație implicită a acestui avocat potrivit căreia a fost mandatat în mod corespunzător de această persoană, Tribunalul estimând că acest tip de declarație este suficient. Astfel, a recunoaște celeilalte părți din procedură dreptul de a solicita prezentarea unui mandat întocmit de clientul său ar goli regula potrivit căreia persoanele fizice pot fi reprezentate de un avocat fără ca acesta să aibă obligația de a prezenta un mandat de o mare parte a sensului său și ar fi susceptibil să complice și să prelungească în mod necorespunzător procedura, în special în situații în care acțiunea este introdusă de un număr mare de persoane fizice care au reședința în afara teritoriului Uniunii.
Totuși, dacă există elemente concrete, susceptibile să determine o îndoială cu privire la caracterul real al declarației implicite respective, Tribunalul are dreptul să solicite avocatului respectiv să probeze caracterul real al mandatului său.
(a se vedea punctele 58 și 61)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 64-67)
4. Articolul 29 TUE constituie un temei juridic adecvat pentru adoptarea Deciziei 2011/101 privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe și a Deciziei 2012/97, de modificare a Deciziei 2011/101, în privința persoanelor care au săvârșit acte care au determinat Consiliul să impute persoanelor din conducerea Zimbabwe o escaladare a violenței, măsuri de intimidare a opozanților politici și hărțuirea presei independente, atingeri grave aduse drepturilor omului și libertății de exprimare și de asociere, precum și libertății de reuniune pașnică în țară sau chiar o campanie sistematică inacceptabilă de violență, de obstrucționare și de intimidare desfășurată de autoritățile din Zimbabwe.
Astfel, măsurile restrictive vizate de deciziile menționate nu au fost impuse persoanelor respective pentru motivul pretinsei lor implicări în anumite activități infracționale, ci din cauza unor acțiuni ilicite care, încadrându‑se deopotrivă și foarte probabil în domeniul dreptului penal sau cel puțin în domeniul dreptului civil, se înscriu într‑o strategie de intimidare și de încălcare sistematică a drepturilor fundamentale ale poporului zimbabwean.
Pe de altă parte, există o legătură clară și evidentă între persoanele supuse măsurilor restrictive și obiectivele legitime ale politicii externe și de securitate comună urmărite de Uniune în privința unui stat terț, astfel cum sunt enumerate la articolul 21 TFUE. Având în vedere obiectivul măsurilor restrictive în discuție, este pe deplin rezonabilă includerea, printre persoanele vizate de acestea, a pretinșilor autori ai violențelor și ai intimidării pentru care, în opinia Consiliului, persoanele din conducerea Zimbabwe trebuie să își asume răspunderea pe plan politic, iar nu numai a acestor din urmă persoane din conducere. Astfel, independent de orice acțiune penală, chiar civilă, care poate fi inițiată împotriva persoanelor pretins implicate în violențele invocate, este legitimă și conformă obiectivelor politicii externe și de securitate comună adoptarea unor măsuri prin care să se încurajeze, inclusiv în ceea ce privește aceste persoane, respingerea politicilor al căror efect este suprimarea drepturilor omului și a libertății de exprimare și care împiedică buna guvernare, ceea ce, în cazul lor, ar presupune ca ele să se abțină de la orice acțiune analogă în viitor.
De asemenea, articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2011/101 constituie un temei juridic adecvat pentru adoptarea Deciziei de punere în aplicare 2012/124 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/101.
(a se vedea punctele 102, 105, 106 și 112)
5. Articolul 11 litera (b) din Regulamentul nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe constituie un temei juridic adecvat pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 151/2012 de modificare a acestui regulament de bază.
Este adevărat că, deși, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul dispune de un temei juridic adecvat, constituit de articolul 215 alineatul (2) TFUE, care îi permite să adopte un regulament care impune măsuri restrictive în privința persoanelor fizice sau juridice din Zimbabwe care nu au legături cu persoanele din conducerea acestui stat terț, Regulamentul nr. 314/2004 continuă să se refere, în articolul 6 alineatul (1), la membrii guvernului din Zimbabwe și la persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele asociate acestora care sunt enumerate în anexa III. Prin urmare, Comisia are posibilitatea să modifice anexa III la Regulamentul nr. 314/2004 numai dacă persoanele ale căror nume trebuie să fie incluse în anexa respectivă pot fi calificate fie drept membri ai guvernului din Zimbabwe, fie drept persoane asociate acestora.
(a se vedea punctele 122-124, 130, 132, 133 și 231)
6. În materia politicii externe și de securitate comună, Decizia 2011/101 privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe privește trei categorii de persoane, și anume, în primul rând, persoane sau entități ale căror activități aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept în Zimbabwe, în al doilea rând, membrii guvernului din Zimbabwe și, în sfârșit, orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism asociată acestora. Rezultă că această calitate a unei persoane sau a unei entități, în sensul că este membru al guvernului din Zimbabwe sau asociată a unui asemenea membru, este, în sine, suficientă pentru a justifica adoptarea în privința sa a măsurilor restrictive prevăzute de Decizia 2011/101.
În această privință, persoanele fizice ale căror activități aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept în Zimbabwe și persoanele juridice, entitățile sau organismele aparținând acestor persoane fizice, amintite global la articolele 4 și 5 din Decizia 2011/101, nu trebuie diferențiate de persoanele asociate membrilor guvernului din Zimbabwe și de persoanele juridice, entitățile sau organismele aparținând unor asemenea persoane asociate, ci, în realitate, constituie o categorie specială de asemenea persoane asociate. Într‑adevăr, nu se poate admite ca măsurile restrictive prevăzute de Regulamentul nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe să poată fi adoptate în privința membrilor familiilor persoanelor din conducerea Zimbabwe pentru unicul motiv că au calitatea de asociați ai acestor persoane din conducere și fără să fie necesară imputarea în privința lor a unui comportament specific, și să excludă în același timp adoptarea unor asemenea măsuri în privința persoanelor care au constituit adevăratele instrumente de aplicare a politicii de violență, de intimidare și de încălcare a drepturilor fundamentale, astfel cum se impută acestor persoane din conducere de către Uniune. Astfel, intră în categoria de asociat al membrilor guvernului unei țări terțe nu numai persoana implicată în formularea politicii acestui guvern și care exercită o influență asupra acestuia, ci și persoana implicată în aplicarea acestei politici, în special atunci când politica respectivă constă în săvârșirea de violențe, intimidări și încălcări ale drepturilor fundamentale ale poporului.
De asemenea, împrejurarea că membrii în cauză ai guvernului aparțin partidului aflat la putere nu semnifică faptul că persoanele în cauză și entitățile care le sunt asociate fac obiectul unor sancțiuni pentru unicul motiv al apartenenței lor la un partid politic, întrucât acest partid s‑a aflat singur la putere în timpul violențelor, al intimidărilor și al încălcărilor drepturilor fundamentale ale poporului zimbabwean invocate de emitenții actelor prin care au fost instituite măsuri restrictive.
În sfârșit, o interpretare, pe de o parte, a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 314/2004 și, pe de altă parte, a articolului 5 din Decizia 2011/101, potrivit căreia entitățile care aparțin sau sunt controlate de persoane fizice ori, după caz, de persoane juridice asociate membrilor guvernului din Zimbabwe pot fi deopotrivă supuse măsurilor restrictive prevăzute de aceste dispoziții se conciliază pe deplin cu modul lor de redactare. Aceeași concluzie este valabilă și în cazul interpretării potrivit căreia entitățile care aparțin sau care sunt controlate de însuși guvernul din Zimbabwe trebuie considerate asociate, în sensul celor două dispoziții, membrilor acestui guvern.
(a se vedea punctele 123, 124, 130, 132, 133, 229, 231, 232, 236, 238, 242 și 282)
7. În ceea ce privește măsurile restrictive adoptate împotriva Zimbabwe în cadrul politicii externe și de securitate comună și în special cele impuse membrilor guvernului din Zimbabwe și persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor asociate acestora, pentru a respecta obligația de motivare, nu este necesar ca emitenții actelor prin care au fost impuse aceste măsuri să expună în cuprinsul lor propria interpretare a noțiunii de asociere cu guvernul din Zimbabwe sau, mai general, interpretarea acestora privind dispozițiile și jurisprudența pertinente.
Pe de altă parte, întrucât, în primul rând, înghețarea fondurilor și a resurselor economice instituite prin Regulamentul nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe se aplică membrilor guvernului din Zimbabwe, precum și asociaților acestora, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, entități sau organisme, în al doilea rând, măsurile restrictive instituite prin Decizia 2011/101 privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe se aplică membrilor guvernului din Zimbabwe, precum și asociaților acestora, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, inclusiv persoanelor fizice sau juridice ale căror activități aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept în Zimbabwe, care constituie o categorie specifică de asemenea asociați, și, în al treilea rând, motivele Deciziei 2012/97 de modificare a Deciziei 2011/101 și ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 151/2012 privind modificarea Regulamentului nr. 314/2004 menționează în mod clar funcțiile pe care aceste persoane le exercitau la momentul adoptării acestor acte, iar aceste funcții justifică pe deplin calificarea acestor reclamanți drept membri ai guvernului din Zimbabwe, actele atacate trebuie considerate motivate corespunzător cerințelor legale. În această privință, persoanele care exercită funcții de înalt funcționar sau de cadru în armată sau în poliție sunt colaboratori apropiați ai guvernului unei țări și pot fi calificate în mod legitim ca fiind asociați ai membrilor acestui guvern, fără a fi necesară o justificare suplimentară. Aceeași concluzie este valabilă și în cazul membrilor organului de conducere al partidului politic care s‑a aflat singur la putere.
Concluzia este valabilă și în ceea ce privește trimiterea, în motivare, la o participare directă la violențe și intimidări, îndeosebi într‑un rol de conducător și de instigator, care identifică elementele specifice și concrete în ceea ce privește calitatea sau funcția exercitată și tipurile de acțiuni vizate, ceea ce atestă, pentru emitenții actelor atacate, o implicare a persoanelor interesate în violențele, intimidările și încălcările drepturilor fundamentale în Zimbabwe.
În sfârșit, acuzațiile privind violențele, intimidările și încălcările drepturilor fundamentale în Zimbabwe, atât în general, cât și în special în timpul alegerilor din anul 2008, au cunoscut o notorietate internațională și nu puteau fi ignorate de reclamanți. Aceste acuzații, independent de caracterul lor veridic, fac astfel parte din contextul în care se încadrează actele atacate, care este pertinent pentru examinarea respectării obligației de motivare.
(a se vedea punctele 141-143, 145, 146, 153, 157-164, 167 și 174-177)
8. Nu se poate exclude ca acțiunile ilicite din trecut ale vreunui reclamant să poată justifica impunerea sau reînnoirea unor măsuri restrictive în privința acestuia. Astfel, referirea la asemenea acțiuni ilicite nu poate atesta nemotivarea sau insuficiența motivării actelor în discuție.
(a se vedea punctele 150, 168 și 207)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 151)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 165 și 166)
11. În materia politicii externe și de securitate comună, într‑un caz în care Consiliul definește în mod abstract criteriile care pot justifica includerea unei persoane sau a unei entități pe lista persoanelor sau a entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, instanța Uniunii trebuie să verifice, pe baza motivelor invocate de persoana sau de entitatea în cauză ori, după caz, invocate din oficiu, dacă situația sa corespunde criteriilor respective. Acest control cuprinde aprecierea situației de fapt și a împrejurărilor invocate pentru justificarea includerii persoanei sau a entității în cauză pe lista celor care fac obiectul măsurilor restrictive, precum și verificarea elementelor de probă și a informațiilor pe care se întemeiază această apreciere.
În această privință, Decizia 2011/101 privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe privește trei categorii de persoane, și anume, pe de o parte, persoanele sau entitățile ale căror activități aduc atingere în mod grav democrației, respectării drepturilor omului și statului de drept în Zimbabwe, pe de altă parte, membrii guvernului din Zimbabwe și, în sfârșit, orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism asociată acestora. Rezultă că această calitate a unei persoane sau a unei entități, în sensul că este membru al guvernului din Zimbabwe sau asociată a unui asemenea membru, este, în sine, suficientă pentru a justifica adoptarea în privința sa a măsurilor restrictive prevăzute de Decizia 2011/101. În privința acestora din urmă, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere care îi permite eventual să nu supună o asemenea persoană măsurilor respective dacă apreciază că, în raport cu obiectivele lor, nu ar fi oportun să procedeze în acest sens.
(a se vedea punctele186, 216-222 și 243)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 187 și 192-194)
13. În materia politicii externe și de securitate comună, dreptul unei persoane sau al unei entități, în privința căreia măsurile restrictive impuse anterior sunt reînnoite printr‑un nou act, de a fi ascultată în prealabil față de adoptarea actului respectiv trebuie respectat atunci când emitentul actului a reținut noi elemente în sarcina acestor persoane sau entități și nu atunci când reînnoirea este întemeiată în esență pe aceleași motive ca cele care au întemeiat adoptarea actului inițial prin care au fost impuse măsurile restrictive în cauză. Situația este diferită atunci când motivele cuprinse în actele atacate pentru a justifica impunerea măsurilor restrictive în litigiu împotriva reclamanților, deși cuprind precizări referitoare la comportamentul imputat mai multor reclamanți sau o descriere mai detaliată a acestui comportament, nu sunt substanțial diferite de cele cuprinse în actele anterioare.
(a se vedea punctele 204-206)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 260)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 263 și 266)
16. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al respectării principiului proporționalității, legiuitorului Uniunii trebuie să i se recunoască o largă putere de apreciere în domenii care implică din partea acestuia alegeri de natură politică, economică și socială și în care este chemat să efectueze aprecieri complexe. Astfel, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în aceste domenii în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei asemenea măsuri.
În această privință, autorităților competente ale Uniunii nu li se poate imputa o încălcare a principiului proporționalității din cauză că au menținut în vigoare măsurile restrictive adoptate deja și le‑au extins domeniul, din moment ce urmăresc să obțină de la persoanele și entitățile vizate de acestea respingerea politicilor al căror efect este suprimarea drepturilor omului și a libertății de exprimare și care împiedică buna guvernare. Deși este vorba, desigur, despre măsuri care sunt considerate că acționează indirect, ideea care stă la baza acestora fiind aceea că ele vizează respingerea politicilor respective pentru a obține, în privința lor, abrogarea restricțiilor cărora le sunt supuși, doar în acest mod Uniunea ar putea să influențeze politicile Zimbabwe, stat terț suveran. Pe de altă parte, actele atacate sunt consecința preocupării profunde față de situația din Zimbabwe, evidențiată de acestea pentru prima dată cu zece ani înainte Or, această preocupare, al cărei caracter justificat nu este fost contestat, persista încă la momentul adoptării actelor atacate, cu scopul de a pune capăt situației respective de lungă durată. În sfârșit, măsurile restrictive menționate prezintă, prin natura lor, un caracter temporar și reversibil și, prin urmare, nu aduc atingere conținutului esențial al drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză. Această concluzie este cu atât mai adevărată cu cât este vorba despre persoane fizice sau juridice stabilite în Zimbabwe, iar nu pe teritoriul Uniunii, ceea ce face ca inconvenientele rezultate din aceste măsuri, chiar dacă sunt incontestabil importante, să nu fie la fel de constrângătoare ca în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite pe teritoriul Uniunii.
(a se vedea punctele 290, 296-298 și 300)
17. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 295)