HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
21 decembrie 2023(*)
„Trimitere preliminară – Convenția privind definirea statutului școlilor europene – Articolul 27 alineatul (2) – Regulamentul general al școlilor europene – Articolele 62, 66 și 67 – Contestarea deciziei consiliului clasei de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar – Lipsa competenței instanțelor naționale – Competența exclusivă a Camerei de recurs a școlilor europene – Protecție jurisdicțională efectivă”
În cauza C‑431/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia), prin decizia din 6 iunie 2022, primită de Curte la 28 iunie 2022, în procedura
Scuola europea di Varese
împotriva
PD, în calitate de persoană care exercită răspunderea părintească față de NG,
LC, în calitate de persoană care exercită răspunderea părintească față de NG,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal (raportoare), președintă de cameră, și domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer și doamna M. L. Arastey Sahún, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul I. Illéssy, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 4 mai 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Scuola europea di Varese, de A. De Peri Lozito, R. Invernizzi și M. Luciani, avvocati;
– pentru PD și LC, de M. L. De Margheriti și R. Massaro, avvocati;
– pentru Comisia Europeană, de M. Bruti Liberati, I. Melo Sampaio, A. Spina și L. Vernier, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 13 iulie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 27 alineatul (2) din Convenția privind definirea statutului școlilor europene, încheiată la Luxemburg la 21 iunie 1994 între statele membre și Comunitățile Europene (JO 1994, L 212, p. 3, Ediție specială, 16/vol. 1, p. 16, denumită în continuare „CSSE”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Scuola europea di Varese (Școala Europeană din Varese, Italia), pe de o parte, și PD și LC, acționând în calitate de persoane care exercită autoritatea parentală față de fiul lor minor NG, pe de altă parte, în legătură cu competența instanțelor italiene de a soluționa o acțiune având ca obiect anularea deciziei consiliului clasei de a nu permite promovarea lui NG, elev în anul cinci de studiu al ciclului secundar al acestei școli, în anul următor de studiu.
Cadrul juridic
Convenția de la Viena
3 Potrivit articolului 1 din Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 1155, p. 331, denumită în continuare „Convenția de la Viena”), intitulat „Domeniul de aplicare al prezentei convenții”, aceasta „se aplică tratatelor încheiate între state”.
4 Articolul 3 din această convenție, intitulat „Acorduri internaționale care nu intră în cadrul prezentei convenții”, prevede:
„Faptul că prezenta convenție nu se aplică nici acordurilor internaționale încheiate între state sau alte subiecte de drept internațional ori între aceste alte subiecte de drept internațional și nici acordurilor internaționale care nu au fost încheiate în forma scrisă nu aduce vreo atingere:
[…]
(b) aplicării la aceste acorduri a tuturor regulilor enunțate în prezenta convenție, cărora ar fi supuse în temeiul dreptului internațional independent de convenție;
[…]”
5 Potrivit articolului 31 din Convenția de la Viena, intitulat „Regula generală de interpretare”:
„(1) Un tratat trebuie să fie interpretat cu bună‑credință potrivit sensului obișnuit care trebuie atribuit termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și a scopului său.
[…]
(3) Se va ține seama, odată cu contextul:
(a) de orice acord ulterior intervenit între părți cu privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispozițiilor sale;
(b) de orice practică urmată ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul părților în privința interpretării tratatului;
(c) de orice regulă pertinentă de drept internațional aplicabilă relațiilor dintre părți.
[…]”
CSSE
6 Școlile europene au fost fondate în temeiul a două instrumente, și anume, pe de o parte, Statutul școlilor Europene, semnat la Luxemburg la 12 aprilie 1957 (Recueil des traités des Nations Unies, vol. 443, p. 129), și, pe de altă parte, Protocolul privind înființarea școlilor europene întocmit prin referire la Statutul școlilor europene, semnat la Luxemburg la 13 aprilie 1962 (Recueil des traités des Nations Unies, vol. 752, p. 267). Aceste două convenții au fost înlocuite prin CSSE, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2002.
7 Al treilea și al patrulea considerent ale Deciziei 94/557/CE, Euratom a Consiliului din 17 iunie 1994 de autorizare a Comunității Europene și a Comunității Europene a Energiei Atomice să semneze și să încheie Convenția privind definirea statutului școlilor europene (JO 1994, L 212, p. 1, Ediție specială, 16/vol. 1, p. 13) și al treilea și al patrulea considerent ale Deciziei 94/558/CECA a Comisiei din 17 iunie 1994 cu privire la încheierea Convenției privind definirea statutului școlilor europene (JO 1994, L 212, p. 15, Ediție specială, 16/vol. 1, p. 29), enunță:
„întrucât participarea [Comunităților] la punerea în aplicare a [CSSE] este necesară pentru atingerea obiectivelor [Comunităților];
întrucât [Comunitățile] participă la această punere în aplicare exercitându‑și competențele care rezultă din normele stabilite prin [CSSE] și prin actele adoptate ulterior în conformitate cu dispozițiile convenției menționate”.
8 Primul-al patrulea considerent ale CSSE au următorul cuprins:
„întrucât, pentru educarea în comun a copiilor personalului Comunităților Europene în vederea bunei funcționări a instituțiilor europene, începând cu anul 1957 s‑au înființat unități speciale de învățământ, denumite «școli europene»;
întrucât Comunitățile Europene se preocupă de asigurarea educării în comun a acestor copii și, în acest scop, contribuie la bugetul școlilor europene;
întrucât sistemul școlilor europene este un sistem sui generis; întrucât el constituie o formă de cooperare atât între statele membre, cât și între acestea și Comunitățile Europene, recunoscându‑se în totalitate responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește conținutul procesului de învățământ, organizarea sistemului educațional propriu, precum și diversitatea culturală și lingvistică;
întrucât:
– este necesar ca statutul școlilor europene, adoptat în 1957, să fie consolidat pentru a se ține seama de toate documentele relevante adoptate de părțile contractante;
– este necesar ca statutul să fie adaptat ținând seama de dezvoltarea Comunităților Europene;
– este necesară modificarea procedurii decizionale la nivelul conducerii unei școli;
– trebuie avută în vedere experiența câștigată în activitatea de conducere școlară;
– trebuie să se asigure protecție juridică adecvată împotriva actelor Consiliului superior sau ale Consiliilor de administrație, atât pentru personalul didactic, cât și pentru alte persoane aflate sub incidența actelor respective; în acest sens, este necesară înființarea unei Camere de recurs căreia să i se confere competențe strict definite;
– competența Camerei de recurs nu aduce atingere competențelor [instanțelor] naționale în ceea ce privește răspunderea civilă și penală.”
9 Articolul 1 al doilea paragraf din CSSE stipulează:
„Obiectivul școlilor europene este educarea în comun a copiilor personalului Comunităților Europene. […]”
10 Articolul 6 din CSSE prevede:
„Fiecare școală are personalitatea juridică necesară pentru atingerea obiectivelor educaționale proprii, după cum se precizează la articolul 1. […] Fiecare școală are capacitate procesuală. […]
În ceea ce privește drepturile și obligațiile, școala este tratată în fiecare stat membru ca o instituție educațională, de drept public, sub rezerva dispozițiilor speciale ale prezentei convenții.”
11 Articolul 7 din CSSE prevede:
„Organele comune tuturor școlilor sunt:
1. Consiliul superior;
2. Secretarul general;
3. Consiliul inspectorilor;
4. Camera de recurs.
Fiecare școală este administrată de către Consiliul de administrație și condusă de director.”
12 Potrivit articolului 8 alineatul (1) din CSSE:
„[…] Consiliul superior este format din următorii membri:
(a) reprezentantul (reprezentanții) la nivel ministerial din fiecare stat membru al Comunităților Europene, împuternicit (împuterniciți) să angajeze guvernul respectivului stat membru, subînțelegându‑se că fiecare stat membru nu are decât un singur vot;
(b) un membru al Comisiei Comunităților Europene;
(c) un reprezentant desemnat de către Comitetul personalului școlii (din cadrul personalului didactic) […]
(d) un reprezentant al părinților elevilor, desemnat de către Asociația părinților […]”
13 Articolul 9 alineatul (1) din CSSE prevede:
„Cu excepția cazurilor în care, prin prezenta convenție, se impune unanimitate de voturi, deciziile Consiliului superior se adoptă prin majoritate de două treimi din membrii acestuia […]”
14 Articolul 10 din CSSE stipulează:
„Consiliul superior veghează la punerea în aplicare a prezentei convenții; în acest sens, are putere de decizie în chestiuni privind educația, bugetul și administrația […]
Consiliul superior stabilește regulamentul general al școlilor.
[…]”
15 Potrivit articolului 11 din CSSE:
„În materie de învățământ, Consiliul superior stabilește ce discipline se studiază și cum se organizează studiile respective. În special, în conformitate cu avizul Consiliului inspectorilor:
[…]
3. […] Stabilește regulamentul de promovare a elevilor în anul următor de studiu sau în ciclul secundar […]
4. reglementează sistemul de examene, ca mijloc de certificare a performanței școlare; stabilește regulamentul de examen, numește comisiile de examen și acordă diplomele. Ia măsuri de elaborare la un nivel corespunzător a subiectelor de examen […]”
16 Articolul 12 din CSSE prevede:
„În chestiuni administrative, Consiliul superior:
[…]
2. numește secretarul general […]
[…]”
17 Articolul 14 din CSSE prevede:
„Secretarul general reprezintă Consiliul superior […] Acesta reprezintă școlile în procedurile judiciare. Răspunde de activitatea sa în fața Consiliului superior.”
18 Articolul 26 din CSSE prevede:
„Curtea de Justiție a Comunităților Europene are competența exclusivă de a hotărî în litigiile dintre părțile contractante cu privire la interpretarea și aplicarea prezentei convenții și care nu au putut fi soluționate de către Consiliul superior.”
19 Articolul 27 din CSSE stipulează:
„(1) Prin prezenta se înființează o Cameră de recurs.
(2) Camera de recurs este competentă exclusiv de a hotărî în primă și în ultimă instanță, după epuizarea căii administrative, cu privire la [orice] litigiu referitor la aplicarea prezentei convenții persoanelor prevăzute de aceasta, cu excepția personalului administrativ și auxiliar, precum și cu privire la legalitatea oricărui act contestat întemeiat pe convenție sau pe normele stabilite în temeiul acesteia și care [lezează] aceste persoane, adoptat în ceea ce [le] privește de către Consiliul superior sau de către Consiliul de administrație al școlii în exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite prin prezenta convenție. În cazul în care litigiile au caracter pecuniar, Camera de recurs are plenitudine de jurisdicție.
Condițiile și normele de aplicare privitoare la aceste proceduri se stabilesc, după caz, prin [S]tatutul personalului didactic, prin [R]egimul aplicabil profesorilor cu normă redusă sau prin [R]egulamentul general al școlilor europene.
(3) Camera de recurs este formată din personalități care oferă toate garanțiile de independență și care posedă competențe juridice recunoscute.
Numai persoanele de pe lista întocmită de Curtea de Justiție a Comunităților Europene pot fi numite în calitate de membri ai Camerei de recurs.
(4) Consiliul superior, hotărând în unanimitate, adoptă statutul Camerei de recurs.
Statutul stabilește numărul membrilor Camerei de recurs, procedura de numire a acestora de către Consiliul superior, durata mandatului și regimul pecuniar aplicabil acestora. Statutul stabilește modul de funcționare a Camerei de recurs.
(5) Camera de recurs își adoptă regulamentul de procedură, care conține toate măsurile necesare pentru aplicarea statutului.
Regulamentul de procedură trebuie aprobat în unanimitate de către Consiliul superior.
(6) Hotărârile Camerei de recurs sunt obligatorii pentru părți și, în caz de neexecutare, acestea sunt puse în executare de către autoritățile competente ale statelor membre, în conformitate cu legislațiile naționale respective.
(7) Celelalte litigii în care școlile europene sunt parte sunt de competența instanțelor naționale. În special, competența acestora în materie de răspundere civilă și penală nu este afectată de prezentul articol.”
20 Potrivit articolului 31 alineatul (4) din CSSE:
„Orice parte contractantă poate cere ca prezenta convenție să fie modificată. În acest scop, aceasta notifică guvernul luxemburghez cu privire la cererea sa. Guvernul luxemburghez face demersurile necesare pe lângă partea contractantă care deține președinția Consiliului Comunităților Europene pentru convocarea unei conferințe interguvernamentale.”
Regulamentul general al școlilor europene
21 Articolul 61 secțiunea A alineatul (1) din Regulamentul general al școlilor europene, în versiunea nr. 2014-03-D-14-fr-11 aplicabilă situației de fapt din litigiul principal (denumit în continuare „RGSE din 2014”), prevede că, în ciclul secundar, deciziile pentru promovarea în anul următor de studiu sunt adoptate de consiliul clasei competent la sfârșitul anului școlar.
22 Potrivit articolului 62 din RGSE din 2014, intitulat „Căi de atac împotriva deciziilor de repetare a anului școlar”:
„(1) Deciziile consiliilor claselor sunt supuse căilor de atac formulate de reprezentanții legali ai elevilor numai pentru vicii de formă sau pentru fapte noi, recunoscute ca atare de secretarul general pe baza dosarului furnizat de școală și de reprezentanții legali ai elevului.
Prin viciu de formă trebuie să se înțeleagă orice încălcare a unei norme de drept referitoare la procedura care trebuie urmată pentru promovarea în anul următor de studiu, astfel încât, dacă nu ar fi fost săvârșită, decizia consiliului clasei ar fi fost diferită.
Lipsa asistenței sub forma integrării elevului în programele de sprijin educativ nu constituie un viciu de formă, cu excepția cazului în care se demonstrează că elevul sau reprezentanții săi legali au solicitat această asistență, iar aceasta a fost refuzată în mod abuziv de școală.
Modalitățile de organizare practică a examenelor sunt de competența școlilor și nu pot fi considerate un viciu de formă.
Prin fapt nou trebuie să se înțeleagă orice element care nu a fost adus la cunoștința consiliului clasei întrucât era necunoscut tuturor – profesori, părinți, elevi – la momentul deliberării sale și care ar fi putut influența sensul deciziei sale. Un fapt cunoscut de părinți, dar care nu a fost adus la cunoștința consiliului clasei, nu poate fi calificat drept element nou, în sensul prezentei dispoziții.
Aprecierile privind capacitățile elevilor, notele acordate pentru un test sau o lucrare în cursul anului școlar și aprecierea circumstanțelor speciale menționate la articolul 61. B-5 intră exclusiv în puterea de apreciere a consiliului clasei. Ele nu sunt supuse niciunei căi de atac.
(2) Termenul stabilit pentru introducerea unei căi de atac la secretarul general este de șapte zile calendaristice de la încheierea anului școlar. […]
[…]
Secretarul general (sau, prin delegare, secretarul general adjunct) trebuie să se pronunțe cu privire la această cale de atac înainte de 31 august. Articolele 66 și 67 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător. Atunci când calea de atac este considerată admisibilă și întemeiată, consiliul clasei se pronunță din nou asupra cazului.
Noua decizie este supusă, la rândul ei, unei căi de atac administrative la secretarul general […]”
23 Articolul 66 din RGSE din 2014, intitulat „Contestațiile administrative”, prevede:
„(1) Deciziile menționate la articolele […] 62 pot face obiectul unei contestații administrative în condițiile prevăzute la aceste articole. […]
[…]
(5) Decizia secretarului general prin care se soluționează o contestație administrativă este notificată reclamantului (reclamanților) […]”
24 Articolul 67 din RGSE din 2014, intitulat „Acțiunea contencioasă”, prevede:
„(1) Deciziile administrative, explicite sau implicite, adoptate cu privire la contestațiile menționate la articolul precedent pot face obiectul unei acțiuni contencioase formulate de reprezentanții legali ai elevilor, vizați în mod direct de decizia în litigiu, în fața Camerei de recurs prevăzute la articolul 27 din [CSSE].
[…]
(4) Orice acțiune contencioasă trebuie introdusă, sub sancțiunea inadmisibilității, în termen de două săptămâni de la notificarea sau de la publicarea deciziei atacate […]
(5) Acțiunile prevăzute la prezentul articol sunt instrumentate și judecate în condițiile prevăzute de Regulamentul de procedură al Camerei de recurs.
(6) Camera de recurs trebuie să se pronunțe în termen de șase luni de la primirea acțiunii, fără a aduce atingere aplicării articolelor 16, 34 și 35 din Regulamentul de procedură al Camerei de recurs a școlilor europene, care prevăd posibilitatea de a introduce o cerere de măsuri provizorii.”
25 Posibilitatea de sesizare a Camerei de recurs cu o acțiune îndreptată împotriva unei decizii a secretarului general prin care a soluționat calea de atac împotriva unei decizii de repetare a anului adoptată de consiliul clasei a fost instituită prin Regulamentul general al școlilor europene, în versiunea nr. 2004-D-6010-fr-5 intrată în vigoare la 2 februarie 2005 (denumit în continuare „RGSE din 2005”). Anterior, Regulamentul general al școlilor europene nu prevedea o astfel de acțiune în fața Camerei de recurs, singura contestație posibilă fiind cea administrativă pe care o puteau exercita reprezentanții legali ai elevului.
Dreptul italian
26 Potrivit articolului 41 din codice di procedura civile (Codul de procedură civilă):
„Atât timp cât cauza nu a fost judecată pe fond în primă instanță, orice parte poate solicita camerelor reunite ale [Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia)] să soluționeze problemele de competență […]”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
27 La 25 iunie 2020, lui PD și lui LC, al căror fiu era la acel moment elev în anul cinci de studiu din ciclul secundar în cadrul Școlii Europene din Varese, li s‑a notificat decizia consiliului clasei competent prin care nu s‑a permis promovarea lui NG în anul următor de studiu.
28 La 20 iulie 2020, PD și LC au sesizat Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia, Italia) cu o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii.
29 Prin ordonanța din 9 septembrie 2020, această instanță s‑a declarat competentă să soluționeze acțiunea, a admis cererea de măsuri provizorii cu care a fost sesizată în vederea admiterii condiționate a lui NG în anul următor de studiu și a amânat examinarea pe fond a cauzei pentru ședința din 19 octombrie 2021.
30 La 13 octombrie 2021, Școala Europeană din Varese a formulat în fața camerelor reunite ale Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) o cerere de soluționare prealabilă a chestiunii competenței jurisdicționale, în temeiul articolului 41 din Codul de procedură civilă, pentru constatarea necompetenței instanțelor italiene de a soluționa litigiul menționat. Potrivit acestei școli, un atare litigiu intră în competența exclusivă a Camerei de recurs potrivit dispozițiilor coroborate ale articolului 27 din CSSE și ale articolului 67 alineatul (1) din RGSE din 2014.
31 PD și LC, precum și Ministerul Public consideră în schimb că instanțele italiene sunt competente să soluționeze litigiul respectiv, pentru motivul că în special potrivit articolului 27 alineatul (2) din CSSE, competența jurisdicțională exclusivă a Camerei de recurs este limitată la actele care lezează emise de Consiliul superior sau de Consiliul de administrație al școlii. În opinia părților din litigiul principal, o extindere a competenței acestei camere la actele adoptate de consiliul clasei ar constitui, prin urmare, o modificare a CSSE, care nu se poate efectua decât în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (4) din această convenție.
32 PD și LC consideră totodată că articolul 62 alineatul (1), articolul 66 alineatul (1) și articolul 67 alineatul (1) din RGSE din 2014 consacră doar posibilitatea reprezentanților legali ai elevului de a introduce o contestație împotriva deciziei consiliului clasei la secretarul general, care poate fi urmată, eventual, de o acțiune contencioasă în fața Camerei de recurs. Prin urmare, acești reprezentanți legali ar avea libertatea de a alege o altă cale de atac și de a contesta decizia consiliului clasei direct în fața instanței naționale competente.
33 Chemată să se pronunțe cu privire la această chestiune prealabilă referitoare la competența instanțelor italiene, Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) arată că, într‑o hotărâre din 15 martie 1999 (IT:CASS:1999:138CIV), ea s‑a pronunțat în favoarea unei astfel de competențe, în împrejurări similare celor din litigiul menționat la punctul 28 din prezenta hotărâre. În acea hotărâre, Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) a statuat în fapt că, potrivit dispozițiilor articolului 6 al doilea paragraf coroborate cu cele ale articolului 27 alineatele (1), (2) și (7) din CSSE, competența exclusivă a Camerei de recurs acoperă actele care lezează emise de Consiliul superior sau de Consiliul de administrație al unei școli europene, dar nu și actele emise de consiliul clasei unei asemenea școli.
34 Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) arată totuși că, la data la care s‑a pronunțat în acest sens, Regulamentul general al școlilor europene în vigoare la acel moment nu prevedea decât o cale de atac limitată, internă școlilor europene și de natură pur administrativă, împotriva deciziilor consiliului clasei de a nu permite promovarea elevilor în anul următor de studiu și nu consacra încă posibilitatea de a sesiza Camera de recurs, cu titlu contencios, în legătură cu asemenea decizii.
35 Or, potrivit instanței de trimitere, împrejurarea că posibilitatea de a exercita o asemenea acțiune în justiție a fost între timp consacrată de RGSE din 2005 și ulterior confirmată de articolul 67 din RGSE din 2014 ar putea fi de natură să justifice recunoașterea în prezent a competenței exclusive a Camerei de recurs de a soluționa acest tip de contencios.
36 Potrivit acestei instanțe, o astfel de soluție pare să poată fi susținută, pe de o parte, de considerațiile reținute în Hotărârea din 11 martie 2015, Oberto și O᾽Leary (C‑464/13 și C‑465/13, denumită în continuare „Hotărârea Oberto și O᾽Leary”, EU:C:2015:163), în care Curtea ar fi admis deja, întemeindu‑se pe normele Convenției de la Viena, că i s‑a putut conferi în mod valabil Camerei de recurs o competență exclusivă de a soluționa acțiuni îndreptate împotriva unui act al directorului unei școli europene care lezează un profesor din cadrul acesteia.
37 De asemenea, ar putea fi relevante în această privință Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2020, JT/Secretarul General al școlilor europene și Camera de recurs a școlilor europene (T‑42/20, EU:T:2020:278), precum și diverse documente prezentate de Școala Europeană din Varese și în special numeroasele decizii prin care Camera de recurs s‑a pronunțat în litigii referitoare la deciziile consiliului clasei de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu, dezvoltând astfel o practică jurisdicțională constantă de când i s‑a conferit, prin RGSE din 2005, competența de a soluționa asemenea litigii.
38 Arătând totuși că Hotărârea Oberto și O᾽Leary privea un act adoptat de directorul uneișcoli europene privind limitarea duratei raportului de muncă care figura în contractul de muncă încheiat între o școală europeană și un profesor cu normă redusă și că, în această privință, competența Camerei de recurs nu reiese din Regulamentul general al școlilor europene, ci din Statutul profesorilor cu normă redusă, instanța de trimitere consideră că diferențele de ordin factual care există în realitate între cauza Oberto și O᾽Learyși prezenta cauză nu permit să se considere că o interpretare a articolului 27 alineatul (2) din CSSE se impune în speță cu o asemenea evidență încât nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile.
39 În aceste condiții Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminare:
„Articolul 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din [CSSE] trebuie interpretat în sensul conform căruia Camera de recurs menționată la acest articol are competență exclusivă pentru a se pronunța în primă și în ultimă instanță, după epuizarea căii administrative prevăzute de Regulamentul general al școlilor europene, cu privire la orice litigiu referitor la decizia de repetare a anului școlar adoptată de consiliul clasei în privința unui elev din ciclul secundar?”
Cu privire la cererea de aplicare a procedurii accelerate
40 Instanța de trimitere a solicitat ca prezenta trimitere preliminară să fie judecată potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 105 din Regulamentul de procedură al Curții. În susținerea cererii sale, această instanță a arătat că aplicarea procedurii menționate se justifică atât în raport cu necesitatea de a clarifica cât mai rapid posibil situația școlară a elevului în cauză, cât și cu importanța, pentru toate părțile contractante la CSSE, a precizării întinderii competenței Camerei de recurs în ceea ce privește litigii precum cel în discuție în litigiul principal.
41 Articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții prevede că, la cererea instanței de trimitere sau, cu titlu excepțional, din oficiu, președintele Curții poate, după ascultarea judecătorului raportor și a avocatului general, în cazul în care natura cauzei impune examinarea acesteia în termen scurt, să decidă judecarea trimiterii preliminare potrivit procedurii accelerate.
42 Trebuie amintit că o asemenea procedură accelerată constituie un instrument procedural destinat să răspundă unei situații de urgență extraordinară (Hotărârea din 21 decembrie 2021, Randstad Italia, C‑497/20, EU:C:2021:1037, punctul 37 și jurisprudența citată).
43 În speță, președintele Curții a decis, la 21 iulie 2022, că nu este necesar să admită cererea menționată la punctul 40 din prezenta hotărâre.
44 În această privință, din jurisprudența Curții reiese că simplul interes al justițiabililor, desigur legitim, de a se determina cât mai repede posibil întinderea drepturilor de care beneficiază în temeiul dreptului Uniunii nu este de natură să demonstreze existența unei împrejurări excepționale, în sensul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții (Ordonanța președintelui Curții din 28 noiembrie 2013, Sähköalojen ammattiliitto, C‑396/13, EU:C:2013:811, punctul 16 și jurisprudența citată).
45 În speță și în ceea ce privește, mai precis, situația elevului în cauză, trebuie arătat, pe de o parte, că din afirmațiile deciziei de trimitere reiese că Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia) a dispus la 9 septembrie 2020 admiterea condiționată a acestui elev în anul următor de studiu pe durata anului școlar 2020/2021. Pe de altă parte, Curtea nu a fost sesizată cu prezenta cerere de decizie preliminară decât la 28 iunie 2022, astfel încât răspunsul așteptat din partea Curții nu ar fi putut avea, în orice caz, eventuale consecințe concrete în ceea ce privește parcursul școlar al elevului menționat decât, cel mai devreme, în anul școlar 2022/2023. În asemenea împrejurări, nu se poate concluziona că există o situație de urgență extraordinară în sensul jurisprudenței amintite la punctul 42 din prezenta hotărâre.
46 Pe de altă parte, oricât de legitim ar fi, nici presupusul interes al părților contractante la CSSE de a fi clarificată cât mai rapid posibil problema de interpretare ridicată în prezenta cerere de decizie preliminară nu este de natură să stabilească existența unei împrejurări excepționale în sensul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții.
Cu privire la întrebarea preliminară
47 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă dispozițiile coroborate ale articolului 27 alineatul (2) din CSSE și ale articolelor 61, 62, 66 și 67 din RGSE din 2014 trebuie interpretate în sensul că, după epuizarea căii administrative instituite prin acest regulament general, Camera de recurs are competența exclusivă de a hotărî în primă și în ultimă instanță cu privire la orice litigiu referitor la legalitatea deciziei consiliului clasei unei școli europene de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar.
Cu privire la competența Curții
48 În ședință, PD și LC au exprimat îndoieli cu privire la competența Curții de a se pronunța cu titlu preliminar în cadrul prezentei cauze, susținând în esență că, potrivit articolului 26 din CSSE, Curtea nu este abilitată să statueze cu privire la chestiuni referitoare la interpretarea acestei convenții decât atunci când este sesizată cu litigii referitoare la interpretarea sau aplicarea convenției menționate formulate între părțile contractante la convenție și care nu au putut fi soluționate în cadrul Consiliului superior.
49 Totuși, după cum a arătat domnul avocat general la punctele 33 și 34 din concluzii, împrejurarea că în această modalitate a fost instituit un mecanism jurisdicțional specific care să permită sesizarea Curții cu asemenea litigii dintre părțile contractante la CSSE nu este de natură să poată afecta întinderea competenței pe care o are Curtea, de altfel, în temeiul tratatelor înseși, de a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile articolului 267 TFUE, cu privire la interpretarea acestor tratate și a actelor adoptate de instituții, atunci când, precum în cauza principală, se ridică o astfel chestiune în fața unei instanțe dintr‑un stat membru care apreciază că este necesară o decizie în acest sens pentru a putea pronunța propria hotărâre și solicită Curții să statueze cu privire la această chestiune.
50 De altfel, în această privință, Curtea a statuat deja că un acord internațional precum CSSE, care a fost încheiat în temeiul articolului 235 din Tratatul CE (devenit articolul 308 CE, devenit la rândul lui articolul 352 TFUE) de Comunitățile Europene, care au fost abilitate în acest scop prin Deciziile 94/557 și 94/558, constituie, în ceea ce privește Uniunea Europeană, un act adoptat de o instituție a acesteia, în sensul articolului 267 primul paragraf litera (b) TFUE. Dispozițiile unui astfel de acord fac parte integrantă, de la intrarea sa în vigoare, din ordinea juridică a Uniunii, astfel încât Curtea este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la interpretarea acestui acord și a actelor adoptate în temeiul acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctele 29-31, precumși jurisprudența citată), acte printre care figurează și RGSE din 2014.
51 Prin urmare, Curtea este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la interpretarea acestei convenții și a acestui regulament.
Cu privire la fond
52 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că sistemul școlilor europene este un sistem sui generiscare realizează prin intermediul unui acord internațional o formă de cooperare între statele membre și între acestea și Uniune (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 32, precumși jurisprudența citată).
53 Rezultă de asemenea din jurisprudență că școlile europene constituie o organizație internațională care, în pofida legăturilor funcționale pe care le are cu Uniunea, rămâne formal distinctă de aceasta și de statele membre (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 33, precumși jurisprudența citată).
54 În consecință, deși CSSE constituie, în ceea ce privește Uniunea și astfel cum s‑a amintit la punctul 50 din prezenta hotărâre, un act adoptat de o instituție a Uniunii, în sensul articolului 267 primul paragraf litera (b) TFUE, ea este de asemenea guvernată de dreptul internațional și în special, din punctul de vedere al interpretării sale, de dreptul internațional al tratatelor (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 34, precumși jurisprudența citată).
55 Dreptul internațional al tratatelor a fost codificat în esență prin Convenția de la Viena. Potrivit articolului 1 din această convenție, ea se aplică tratatelor încheiate între state. Cu toate acestea, conform articolului 3 litera (b) din convenția menționată, faptul că ea nu se aplică acordurilor internaționale încheiate între state și alte subiecte de drept internațional nu aduce vreo atingere aplicării în privința acestor acorduri a tuturor regulilor enunțate în Convenția de la Viena cărora le‑ar fi supuse în temeiul dreptului internațional independent de aceeași convenție (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 35).
56 Rezultă că regulile cuprinse în Convenția de la Viena se aplică unui acord încheiat între statele membre și o organizație internațională precum CSSE, în măsura în care aceste reguli reprezintă expresia dreptului internațional general de natură cutumiară. Prin urmare, această convenție trebuie interpretată în conformitate cu regulile amintite și în special în conformitate cu cele cuprinse la articolul 31 din Convenția de la Viena, care exprimă dreptul internațional cutumiar (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctele 36și 37, precum și jurisprudența citată).
57 În speță, trebuie amintit, pe de o parte, că, potrivit articolului 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE, Camera de recurs este competentă exclusiv de a hotărî în primă și în ultimă instanță, după epuizarea căii administrative, cu privire la orice litigiu referitor la aplicarea prezentei convenții în privința persoanelor prevăzute de aceasta, cu excepția personalului administrativ și auxiliar, precum și cu privire la legalitatea oricărui act contestat întemeiat pe convenție sau pe normele stabilite în temeiul acesteia și care lezează aceste persoane, adoptat în ceea ce le privește de către Consiliului superior sau de către Consiliul de administrație al școlii în exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite prin aceeași convenție. În această privință, articolul 27 alineatul (2) al doilea paragraf din CSSE precizează, pe de altă parte, că condițiile și normele de aplicare referitoare la procedurile desfășurate în fața Camerei de recurs se stabilesc, după caz, prin Statutul personalului didactic sau prin Regimul aplicabil profesorilor cu normă redusă sau prin Regulamentul general al școlilor europene.
58 Pe de altă parte, reiese din dispozițiile coroborate ale articolului 61 secțiunea A alineatul (1), ale articolului 62 alineatele (1) și (2), ale articolului 66 alineatele (1) și (5), precum și ale articolului 67 alineatul (1) din RGSE din 2014 că deciziile referitoare la promovarea în anul următor de studii din ciclul secundar adoptate de consiliul clasei competent din cadrul unei școli europene nu pot face obiectul unei contestații administrative formulate de reprezentanții legali ai elevilor decât pentru vicii de formă sau pentru fapte noi, recunoscute ca atare de secretarul general, și că, în cazul respingerii unei astfel de contestații de către acesta din urmă, respectiva decizie de respingere poate face obiectul unei acțiuni contencioase în fața Camerei de recurs.
59 În ceea ce privește domeniul de aplicare al acestor dispoziții ale RGSE din 2014, trebuie precizat de la bun început că, în mod contrar celor susținute de PD și de LC, dispozițiile menționate nu pot fi interpretate în sensul că această contestație administrativă, urmată eventual de o acțiune contencioasă în fața Camerei de recurs, pe care o prevăd, ar coexista cu o altă cale de atac disponibilă și care ar consta, pentru reprezentanții legali ai elevului în cauză, în sesizarea directă a instanțelor naționale cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei consiliului unei clase care nu permite promovarea acestui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar.
60 Astfel, potrivit chiar formulării articolului 62 alineatul (1) din RGSE din 2014, deciziile în cauză sunt „supuse căilor de atac” „numai pentru vicii de formă sau pentru fapte noi, recunoscute ca atare de secretarul general”, ceea ce demonstrează că singura modalitate ca reprezentanții legali ai unui elev să conteste o astfel de decizie constă, într‑o primă etapă, în sesizarea secretarului general cu contestația administrativă prevăzută, fiind exclusă, în acest stadiu, orice acțiune în justiție care ar fi îndreptată direct împotriva respectivei decizii.
61 După cum reiese, pe de altă parte, din dispozițiile coroborate ale articolului 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE, ale articolului 66 alineatele (1) și (5) și ale articolului 67 alineatul (1) din RGSE din 2014, decizia adoptată de secretarul general în urma unei asemenea contestații administrative nu poate face obiectul unei acțiuni contencioase decât în fața Camerei de recurs, care dispune, într‑un asemenea caz, de o competență jurisdicțională exclusivă în primă și ultimă instanță în ceea ce privește examinarea legalității acestei decizii și a deciziei consiliului clasei de a nu permite promovarea elevului în cauză în anul următor de studiu. În această privință, trebuie arătat de asemenea că articolul 27 alineatul (6) din CSSE precizează că hotărârile Camerei de recurs sunt obligatorii pentru părți și că, dacă este necesar, ele sunt puse în executare de autoritățile competente ale statelor membre, ceea ce confirmă de asemenea faptul că autoritățile menționate nu pot încălca domeniul competențelor conferite Camerei de recurs, care sunt, prin natura lor, exclusive.
62 Sub beneficiul acestor precizări introductive și în ceea ce privește aspectul dacă articolul 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE trebuie interpretat în sensul că nu se opune să se confere Camerei de recurs o competență exclusivă precum cea care decurge astfel din dispozițiile RGSE din 2014 menționate la punctul 58 din prezenta hotărâre, trebuie arătat, mai întâi, că este îndeplinită în speță condiția prevăzută la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf menționat, potrivit căreia litigiile cu care este sesizată Camera de recurs trebuie să privească aplicarea CSSE în cazul unor „persoane prevăzute de acesta”.
63 Astfel, nu există nicio îndoială că o astfel de categorie de persoane include elevii din școlile europene, care sunt principalii beneficiari ai sistemului și ai structurilor de învățământ instituite în temeiul CSSE. Primul considerent al acestei convenții subliniază în această privință că școlile europene au fost înființate pentru educarea în comun a copiilor personalului Comunităților Europene în vederea bunei funcționări a instituțiilor europene. Acești elevi sunt, de altfel, vizați în mod expres de numeroase dispoziții ale CSSE și în special de articolul 11 punctul 3 din această convenție, potrivit căruia Consiliul superior este cel care stabilește regulamentul de promovare a elevilor în anul următor de studiu sau în ciclul secundar.
64 În continuare, în ceea ce privește condiția, prevăzută de asemenea la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE, potrivit căreia acțiunea trebuie îndreptată împotriva unui „act întemeiat pe convenție sau pe normele stabilite în temeiul acesteia și care lezează”, reiese, pe de o parte, din jurisprudența Curții că această noțiune de „act care lezează” trebuie să facă obiectul unei interpretări largi și să fie înțeleasă ca orice act susceptibil să afecteze direct o situație juridică determinată (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctele 49și 53). Or, aceasta este în mod evident situația unei decizii prin care se refuză unui elev dreptul de a accede în anul următor de studiu.
65 Pe de altă parte, este cert că deciziile referitoare la promovarea în anul următor de studiu din ciclul secundar sunt luate de consiliul clasei competent în temeiul articolului 61 secțiunea A alineatul (1) din RGSE din 2014, care constituie o dispoziție adoptată de Consiliul superior potrivit dispozițiilor articolului 10 primul și al doilea paragraf coroborate cu cele ale articolului 11 punctele 3 și 4 din CSSE. O decizie a consiliului clasei care nu permite o asemenea promovare reprezintă, așadar, un act „întemeiat pe [CSSE] sau pe normele stabilite în temeiul acesteia” în sensul articolului 27 alineatul (2) primul paragraf din această convenție.
66 În sfârșit, în ceea ce privește condiția care figurează la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf, potrivit căreia actele care lezează împotriva cărora poate fi formulată o acțiune în fața Camerei de recurs trebuie adoptate în privința persoanelor interesate „de către Consiliul superior sau de către Consiliul de administrație al școlii”, Curtea, întemeindu‑se pe regulile de interpretare prevăzute la articolul 31 din Convenția de la Viena, a precizat deja, la punctul 58 din Hotărârea Oberto și O᾽Leary, că simplul fapt că actele directorului uneișcoli europene nu sunt menționate, și ele, în mod expres în această dispoziție nu poate avea ca efect excluderea lor din domeniul de aplicare al dispoziției menționate.
67 În speță, trebuie să se verifice dacă, în mod similar celor statuate de Curte în Hotărârea Oberto și O᾽Leary în ceea ce privește deciziile luate de directorul unei școli europene, regulile prevăzute la articolul 31 din Convenția de la Viena permit interpretarea articolului 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE în sensul că nu se opune ca, în temeiul dispozițiilor RGSE din 2014 menționate la punctul 58 din prezenta hotărâre, Camera de recurs să aibă competența exclusivă de a examina deciziile de a nu permite promovarea unui elev al unei școli europene în anul următor de studiu, chiar dacă aceste decizii nu sunt luate de Consiliul superior sau de Consiliul de administrație al școlii respective, ci de consiliul clasei.
68 În această privință, referitor la articolul 31 alineatul (1) din Convenția de la Viena, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, un tratat trebuie să fie interpretat potrivit sensului obișnuit ce se atribuie termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și a scopului său.
69 Or, în ceea ce privește, în primul rând, contextul normativ în care se înscrie formularea „act […] adoptat […] de către Consiliul superior sau de către Consiliul de administrație al școlii” care figurează la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE, trebuie să se țină seama, primo, de faptul că, în temeiul articolului 27 alineatul (2) al doilea paragraf din această convenție, condițiile și normele de aplicare privitoare la procedurile desfășurate în fața Camerei de recurs se stabilesc, după caz, în special prin Regulamentul general al școlilor europene (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O’Leary, punctul 59). În speță, normele care conferă camerei de recurs o competență jurisdicțională exclusivă pentru a soluționa, după epuizarea prealabilă a căii administrative prevăzute, acțiunile contencioase referitoare la deciziile consiliului clasei de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu și normele care precizează modalitățile acestor acțiuni sunt astfel cuprinse în regulamentul general menționat, și anume RGSE din 2014.
70 Secundo, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 65 din prezenta hotărâre, normele care conferă consiliului clasei competența de a decide promovarea elevilor în anul următor de studiu și care reglementează o asemenea promovare sunt și ele cuprinse în RGSE din 2014 și au fost astfel adoptate de Consiliul superior în exercitarea competențelor care îi sunt conferite prin dispozițiile articolului 10 primul și al doilea paragraf și ale articolului 11 punctele 3 și 4 din CSSE. Astfel, deși este cert că actul în discuție în litigiul principal, care provine de la consiliul unei clase, nu a fost adoptat în mod direct de Consiliul superior, nu este mai puțin adevărat că el a fost totuși adoptat de acest consiliu al clasei în exercitarea competențelor limitate cu care este învestit în temeiul unui act adoptat de Consiliul superior.
71 Tertio, competența exclusivă recunoscută Camerei de recurs potrivit articolului 67 din RGSE din 2014 privește, în primul rând, decizia prin care secretarul general s‑a pronunțat cu privire la contestația introdusă de reprezentanții legali ai elevului în cauză împotriva deciziei consiliului clasei de a nu permite promovarea acestuia din urmă în anul următor de studiu. Or, după cum reiese din articolul 7 primul paragraf punctul 2, din articolul 12 punctul 2 și din articolul 14 din CSSE, secretarul general este un organ comun tuturor școlilor europene desemnat de Consiliul superior, abilitat să îl reprezinte și care răspunde în fața aceluiași consiliu. Rezultă că actele acestui secretar general pot fi atribuite în ultima instanță consiliului menționat. Acest lucru este valabil în special atunci când ele sunt adoptate de secretarul general pe baza unei abilitări din partea aceluiași consiliu precum cea care rezultă din articolul 62 din RGSE din 2014.
72 În ceea ce privește, în al doilea rând, obiectivele urmărite de CSSE, după cum reiese din primul considerent al acestei convenții, școlile europene au fost înființate pentru a asigura „educarea în comun a copiilor personalului” Uniunii în vederea „bunei funcționări a instituțiilor” acesteia din urmă.
73 Or, după cum a arătat avocatul general la punctele 73 și 75 din concluzii, faptul de a concentra în mâinile unei singure instanțe specializate, integrată în organizația internațională reprezentată de școlile europene, controlul jurisdicțional al actelor consiliului clasei referitoare la promovarea în anul următor de studiu a elevilor din aceste școli este de natură să poată contribui la uniformitatea de abordare procedurală și jurisprudențială și la urmărirea unui astfel de obiectiv de educație în comun și de același nivel, în condiții de egalitate în ansamblul școlilor menționate.
74 În consecință, din considerațiile prezentate la punctele 69-73 din prezenta hotărâre rezultă că, chiar dacă actele consiliului clasei nu sunt menționate în mod expres la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf din CSSE, contextul normativ în care se înscrie această dispoziție și obiectivele urmărite de CSSE permit să se considere că extinderea competenței recunoscute Camerei de recurs efectuate prin intermediul dispozițiilor RGSE din 2014 vizate la punctul 58 din prezenta hotărâre nu încalcă această dispoziție a CSSE.
75 În ceea ce privește articolul 31 alineatul (3) literele (a) și (b) din Convenția de la Viena, trebuie amintit că din acesta reiese că, în vederea interpretării unui tratat, trebuie să se țină seama, odată cu contextul, pe de o parte, de orice acord ulterior intervenit între părți cu privire la interpretarea tratatului sau la aplicarea dispozițiilor acestuia și, pe de altă parte, de orice practică urmată ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit acordul părților în privința interpretării tratatului menționat.
76 În această privință, Curtea a avut deja ocazia să sublinieze că nu era nici interzis, nici neobișnuit în dreptul internațional să se prevadă posibilitatea pentru părțile la un acord internațional să precizeze, pe măsură ce voința lor comună privind domeniul de aplicare al acestui acord evoluează, interpretarea acestuia. Astfel de precizări pot fi aduse de părțile însele sau chiar de un organ instituit de părți și învestit de acestea cu o putere de deciziei care este obligatorie pentru ele. Astfel de acte interpretative au, în acest caz, efectele juridice care decurg din articolul 31 alineatul (3) litera (a) din Convenția de la Viena [a se vedea în acest sens Avizul 1/17 (Acordul CETA UE‑Canada) din 30 aprilie 2019, EU:C:2019:341, punctele 233 și 234].
77 Pe de altă parte, Curtea a statuat deja că, pentru a stabili domeniul de aplicare al termenilor „act adoptat de către Consiliul superior sau de către Consiliul de administrație al școlii”, care figurează la articolul 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din CSSE, trebuie, conform articolului 31 alineatul (3) litera (b) din Convenția de la Viena, în special să se facă referire la orice practică urmată ulterior în aplicarea acestei convenții (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctele 60și 62).
78 Or, în speță, este necesar să se sublinieze, primo, că, astfel cum rezultă din articolul 8 alineatul (1) din CSSE, Consiliul superior este compus printre altele din „reprezentantul (reprezentanții) la nivel ministerial din fiecare stat membru al [Uniunii] împuternicit (împuterniciți) să angajeze guvernul respectivului stat membru”, precum și dintr‑un membru al Comisiei Europene.
79 Rezultă că dispozițiile RGSE din 2014 și în special articolele 62, 66 și 67 din aceasta, care, pe de o parte, au instituit posibilitatea de a introduce o contestație administrativă la secretarul general împotriva deciziilor consiliului clasei de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar și, pe de altă parte, au conferit Camerei de recurs o competență jurisdicțională exclusivă pentru a soluționa acțiunea contencioasă îndreptată împotriva deciziei adoptate de secretarul general în urma unei astfel de contestații administrative, au fost adoptate de reprezentanți autorizați în mod corespunzător ai statelor membre și ai Uniunii abilitați să le angajeze pe acestea.
80 Secundo, chiar dacă articolul 26 din CSSE conferă Curții competența de a hotărî în litigiile dintre părțile contractante cu privire la interpretarea și aplicarea acestei convenții care nu ar fi putut fi soluționate de Consiliul superior, părțile contractante nu au sesizat niciodată Curtea pentru a împiedica sau a contesta adoptarea articolelor 62, 66 și 67 din RGSE din 2014 și, înainte de aceasta, a dispozițiilor corespunzătoare din RGSE din 2005. Astfel, însăși adoptarea acestor dispoziții ale RGSE din 2014 de către părțile contractante la CSSE reunite în cadrul Consiliului superior pare să dovedească un consens între aceste părți în ceea ce privește aplicarea și interpretarea dispozițiilor CSSE la adoptarea dispozițiilor RGSE din 2014.
81 În plus, părțile contractante menționate nu au contestat și nici nu au repus în discuție, eventual recurgând la mecanismul astfel prevăzut la articolul 26 din CSSE, aplicarea sistematică ulterioară a dispozițiilor articolelor 62, 66 și 67 din RGSE din 2014 și a dispozițiilor similare anterioare din RGSE din 2005, pe de o parte, de către secretarul general care a soluționat contestațiile administrative îndreptate împotriva deciziilor unor consilii ale claselor care nu au permis promovarea elevilor în anul următor de studiu din ciclul secundar și, pe de altă parte, de către Camera de recurs chemată să soluționeze acțiuni contencioase îndreptate împotriva deciziilor secretarului general și care a exercitat în mod sistematic competența jurisdicțională care îi este atribuită prin acest articol 67 din RGSE din 2014.
82 În aceste condiții, adoptarea de către Consiliul superior a articolelor 62, 66 și 67 din RGSE 2014 și, înainte de aceasta, a dispozițiilor similare care figurează în RGSE din 2005, precum și aplicarea acestor dispoziții, fără întrerupere de atunci încoace, atât de către secretarul general, cât și de către Camera de recurs, fără ca părțile contractante la CSSE să fi contestat respectiva adoptare și aplicare, sunt de natură să demonstreze existența, dacă nu a unui acord ulterior intervenit între aceste părți cu privire la interpretarea convenției menționate și la aplicarea dispozițiilor sale în sensul articolului 31 alineatul (3) litera (a) din Convenția de la Viena, cel puțin a unei practici prin care este stabilit acordul părților cu privire la o asemenea interpretare în sensul articolului 31 alineatul (3) litera (b) din această din urmă convenție. Astfel, lipsa unor contestații formulate de părțile la CSSE împotriva unei asemenea aplicări neîntrerupte trebuie considerată o conduită a acestor părți care exprimă consimțământul lor tacit față de respectiva aplicare și, prin urmare, o atare practică.
83 Or, un asemenea acord și/sau o asemenea practică sunt de natură să primeze față de textul articolului 27 alineatul (2) primul paragraf prima teză din CSSE. Rezultă că această dispoziție trebuie interpretată în sensul că nu se opune să se considere în principiu că deciziile consiliilor claselor din școlile europene de a nu permite promovarea unor elevi în anul următor de studiu intră în domeniul de aplicare al respectivei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctele 65-67).
84 Rezultă din tot ceea ce precedă că, în temeiul articolului 67 alineatul (1) din RGSE din 2014, Camera de recurs are competența exclusivă de a hotărî în primă și în ultimă instanță, după epuizarea căii administrative instituite prin articolul 62 alineatul (1) din acest regulament, cu privire la orice litigiu referitor la decizia consiliului clasei unei școli europene de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar și că o astfel de competență exclusivă nu încalcă articolul 27 alineatul (2) din CSSE.
85 Trebuie să se mai precizeze că, în mod contrar celor susținute de PD și de LC, o asemenea interpretare a dispozițiilor relevante ale CSSE și ale RGSE din 2014 nu aduce atingere dreptului persoanelor interesate la protecție jurisdicțională efectivă.
86 În această privință, din cuprinsul punctelor 52 și 72 din prezenta hotărâre reiese că sistemul școlilor europene este un sistem sui generis, instituit prin intermediul unui acord internațional, rodul unor angajamente contractate între Uniune și statele membre, care își bazează rațiunea de a fi pe voința acestor părți de a asigura buna funcționare a instituțiilor Uniunii. Deși reprezintă o organizație internațională distinctă de Uniune, sistemul școlilor europene este astfel foarte strâns legat de Uniune din punct de vedere funcțional, după cum s‑a amintit la punctul 53 din prezenta hotărâre. Al treilea și al patrulea considerent ale Deciziilor 94/557 și 94/558 subliniază, de altfel, că adoptarea de către Uniune a CSSE a fost ghidată în special de împrejurarea că participarea Uniunii la punerea în aplicare a acestei convenții, prin exercitarea competențelor care rezultă din normele stabilite de aceasta și de actele adoptate ulterior în conformitate cu dispozițiile sale, a devenit necesară pentru atingerea obiectivelor Uniunii.
87 După cum a arătat Comisia în ședință și după cum a remarcat avocatul general la punctul 97 din concluzii, ordinea juridică creată prin tratatele de instituire a Uniunii cuprinde astfel un ansamblu de reguli de drept internațional convențional care se pot dovedi relevante pentru interpretarea CSSE, după cum reiese din articolul 31 alineatul (3) litera (c) din Convenția de la Viena. Astfel, această din urmă dispoziție, care codifică dreptul internațional cutumiar, prevede că, la interpretarea unui tratat, se va ține seama, odată cu contextul, de regulile pertinente de drept internațional aplicabile relațiilor dintre părți, printre care figurează în special celelalte tratate încheiate de părțile contractante la tratatul care face obiectul unei astfel de interpretări [a se vedea CIJ, cauză referitoare la anumite aspecte privind asistența judiciară în materie penală (Djibouti împotriva Franței), Hotărârea din 4 iunie 2008, Recueil 2008, p. 219, § 112-114]. Or, în speță, CSSE a fost încheiată de statele membre ale Uniunii și de Uniune însăși, primele fiind părți la tratatele prin care s‑a instituit cea de a doua, iar aceasta își întemeiază existența, personalitatea juridică și competențele pe care le are pe aceste tratate.
88 În legătură cu acest aspect, trebuie amintit că acordurile internaționale încheiate de Uniune trebuie să fie pe deplin compatibile cu dispozițiile tratatelor și cu principiile constituționale care decurg din acestea, printre care figurează în special garanțiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) [a se vedea în acest sens Avizul 1/17 (Acordul CETA UE‑Canada) din 30 aprilie 2019, EU:C:2019:341, punctele 165 și 167, precum și jurisprudența citată].
89 În ceea ce privește CSSE, rezultă în special din considerațiile prezentate la punctele 86-88 din prezenta hotărâre că principiile generale ale dreptului Uniunii trebuie să guverneze interpretarea acestei convenții și în același timp să fie luate în considerare în mod corespunzător și respectate de organele instituite prin convenția menționată atunci când aceste organe exercită competențele care rezultă din normele stabilite de aceasta și adoptă acte în conformitate cu dispozițiile sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2011, Miles și alții, C‑196/09, EU:C:2011:388, punctul 43, precum și Hotărârea Oberto și O’Leary, punctul 74).
90 În ceea ce privește, mai exact, principiul protecției jurisdicționale efective despre care este vorba în speță, în temeiul unei jurisprudențe constante, acest principiu constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradițiile constituționale comune statelor membre, care a fost consacrat la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, și care în prezent este afirmat la articolul 47 din cartă (Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, C‑83/19, C‑127/19, C‑195/19, C‑291/19, C‑355/19 și C‑397/19, EU:C:2021:393, punctul 190, precum și jurisprudența citată).
91 Pe de altă parte, rezultă din al patrulea considerent a cincea liniuță al CSSE că printre obiectivele convenției figurează acela de a asigura protecția jurisdicțională adecvată împotriva actelor Consiliului superior sau ale Consiliilor de administrație ale școlilor europene și că un astfel de obiectiv a condus la înființarea Camerei de recurs (a se vedea în acest sens Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 48).
92 În acest sens, în ceea ce privește, mai întâi, Camera de recurs ca atare, Curtea a statuat deja că acest organ îndeplinește ansamblul de elemente care permit calificarea unui organism drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, în special originea legală a acestui organism, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organismul menționat a normelor de drept, precum și independența acestuia, cu excepția apartenenței la unul dintre statele membre (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 72, precumși jurisprudența citată).
93 În continuare, în ceea ce privește împrejurarea că respectiva cameră de recurs hotărăște în primă și în ultimă instanță, trebuie amintit că, în temeiul articolului 47 din cartă, principiul protecției jurisdicționale efective nu vizează dreptul de acces la un dublu grad de jurisdicție, ci numai la o instanță judecătorească (Hotărârea Oberto și O᾽Leary, punctul 73, precumși jurisprudența citată).
94 În sfârșit, referitor la întinderea competenței jurisdicționale conferite Camerei de recurs în ceea ce privește deciziile consiliului clasei unei școli europene de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu, din articolul 62 alineatul (1) din RGSE din 2014 reiese că astfel de decizii ale consiliului clasei sunt supuse contestațiilor formulate de reprezentanții legali ai elevilor numai pentru vicii de formă sau pentru fapte noi, recunoscute ca atare de secretarul general pe baza dosarului furnizat de școală și de reprezentanții legali ai elevului.
95 Această dispoziție prevede că prin „viciu de formă” se înțelege orice încălcare a unei norme de drept privind procedura care trebuie urmată pentru promovarea în anul următor de studiu, astfel încât, dacă nu ar fi fost săvârșită, decizia consiliului clasei ar fi fost diferită, precizând în același timp, în această privință, că modalitățile de organizare practică a examenelor sunt de competența școlilor și nu pot fi considerate un viciu de formă. Prin „fapt nou” trebuie să se înțeleagă orice element care nu ar fi fost adus la cunoștința consiliului clasei întrucât era necunoscut tuturor – profesori, părinți, elevi – la momentul deliberării sale și care ar fi putut influența sensul deciziei sale, un fapt cunoscut de părinți, dar care nu a fost adus la cunoștința consiliului clasei neputând fi calificat drept element nou, în sensul dispoziției menționate.
96 Articolul 62 alineatul (1) din RGSE din 2014 precizează, în plus, la ultimul paragraf, că aprecierile privind capacitățile elevilor și notele acordate pentru un test sau o lucrare în cursul anului școlar țin numai de puterea de apreciere a consiliului clasei și că aceste aprecieri nu sunt supuse niciunei căi de atac.
97 După cum reiese din deciziile Camerei de recurs prezentate de Școala Europeană din Varese, dispozițiile articolului 62 alineatul (1) din RGSE din 2014, deși sunt consacrate contestației administrative care poate fi formulată în fața secretarului general, condiționează, pe cale de consecință, și întinderea competenței jurisdicționale a acestei camere în cazul unei acțiuni introduse de reprezentanții legali ai elevului împotriva unei decizii a secretarului general prin care s‑a respins contestația administrativă introdusă inițial în fața acesteia.
98 Or, o acțiune în justiție, chiar dacă este limitată astfel, în special pentru a menține marja de apreciere de ordin pedagogic care trebuie să fie recunoscută în mod necesar colegiului profesorilor care au asigurat cursurile elevului a cărui promovare în anul următor de studiu face obiectul unei examinări și al unei decizii adoptate de acest colegiu, nu aduce atingere principiului protecției jurisdicționale efective, în măsura în care prin „încălcarea unei norme de drept privind procedura care trebuie urmată pentru promovarea în anul următor de studiu” în sensul articolului 62 alineatul (1) din RGSE din 2014 se înțelege, în sens larg, nerespectarea oricărei norme atât strict procedurale, cât și de fond care trebuie să guverneze în mod necesar deliberările consiliului clasei. După cum reiese din cuprinsul punctului 89 din prezenta hotărâre, asemenea norme includ în special principiile generale aplicabile ale dreptului Uniunii și a căror respectare trebuie asigurată, prin urmare, de Camera de recurs atunci când este sesizată cu o acțiune referitoare la o decizie a consiliului clasei de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu.
99 În ceea ce privește întinderea controlului exercitat de această cameră de recurs cu privire la motivarea unei asemenea decizii a consiliului clasei, principiul protecției jurisdicționale efective impune astfel în special ca, fără a aduce atingere marjei de apreciere largi menționate mai sus inerente funcției de deliberare atribuite consiliului clasei, un atare control să privească cel puțin verificarea inexistenței unui exces sau a unui abuz de putere, a unei erori de drept sau a unei erori vădite de apreciere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. și alții (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 et C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 145, precum și Hotărârea din 15 aprilie 2021, FV/Consiliul, C‑875/19 P, EU:C:2021:283, punctul 65 și jurisprudența citată].
100 Ținând seama de tot ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea preliminară adresată că dispozițiile coroborate ale articolului 27 alineatul (2) din CSSE și ale articolelor 61, 62, 66 și 67 din RGSE din 2014 trebuie interpretate în sensul că, după epuizarea căii administrative instituite prin acest regulament general, Camera de recurs are competența exclusivă de a hotărî în primă și în ultimă instanță cu privire la orice litigiu referitor la legalitatea deciziei consiliului clasei unei școli europene de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar.
Cu privire la cheltuielile de judecată
101 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:
Dispozițiile coroborate ale articolului 27 alineatul (2) din Convenția privind definirea statutului școlilor europene, încheiată la Luxemburg la 21 iunie 1994 între statele membre și Comunitățile Europene, și ale articolelor 61, 62, 66 și 67 din Regulamentul general al școlilor europene, în versiunea nr. 2014-03-D-14-fr-11, trebuie interpretate în sensul că, după epuizarea căii administrative instituite prin acest regulament general, Camera de recurs are competența exclusivă de a hotărî în primă și în ultimă instanță cu privire la orice litigiu referitor la legalitatea deciziei consiliului clasei unei școli europene de a nu permite promovarea unui elev în anul următor de studiu din ciclul secundar.
Semnături