Cauza T‑442/12

Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de acid tartric originar din China – Modificarea taxei antidumping definitive – Reexaminare intermediară parțială – Statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Costuri cu principalii factori de producție care reflectă în mare parte valorile pieței – Schimbarea circumstanțelor – Obligația de motivare – Termen pentru adoptarea unei decizii privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Dreptul la apărare – Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 1 iunie 2017

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață – Acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Condiții – Sarcină a probei care revine producătorilor – Evaluarea elementelor de probă de către instituții – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (a), (b) și (c)]

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață – Acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Condiții – Costuri cu principalii factori de producție care trebuie să reflecte în mare parte valorile pieței – Sarcină a probei care revine producătorilor

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c) prima liniuță]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare intermediară parțială a unei taxe antidumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Modificarea aprecierii circumstanțelor care au justificat acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață la finalul anchetei inițiale – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c) și art. 11 alin. (6)]

4.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conţinut – Regulament de instituire a unor taxe antidumping

(art. 296 TFUE)

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri ce provin din țări care nu au economie de piață precum cele menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Procedură de evaluare a condiţiilor care permit unui producător să beneficieze de statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Depășirea de către Comisie a termenului de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul menționat – Consecințe

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (a), lit. (b) și lit. (c) al doilea paragraf]

6.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Respectarea dreptului la apărare – Obligaţia instituţiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză şi de a respecta confidenţialitatea informaţiilor, conciliind aceste obligaţii – Încălcarea obligației de informare – Condiții – Refuzul de a furniza informații de natură să aibă o utilitate pentru apărarea întreprinderii

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 20 alin. (2)]

7.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Control jurisdicțional – Luarea în considerare a unor motive care nu constituie temeiul actului care a determinat presupusa încălcare a dreptului la apărare – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 20 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 41-46)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 47-64)

3.      În cadrul analizei retrospective și prospective pe care trebuie să o efectueze în scopul reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping, instituțiile pot modifica aprecierea circumstanțelor care au justificat acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață la finalul anchetei inițiale.

Astfel, ar fi ilogic ca instituțiile să fie obligate să aplice articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene într‑un mod care s‑a dovedit eronat în lumina elementelor de probă furnizate în cadrul reexaminării intermediare pentru simplul motiv că o asemenea aplicare a fost făcută în cadrul anchetei inițiale. O asemenea concluzie ar fi cu atât mai ilogică cu cât, potrivit articolului 11 alineatul (6) din regulamentul de bază, numai o reexaminare intermediară permite modificarea măsurilor, în timp ce o reexaminare a măsurilor care urmează să expire poate conduce numai la abrogarea sau la menținerea lor.

(a se vedea punctele 83 și 84)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 89-98)

5.      Potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din Regulamentul de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, aspectul dacă producătorul îndeplinește criteriile pentru acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață menționate la primul paragraf al acestei dispoziții trebuie stabilit în termen de trei luni de la inițierea procedurii, după o consultare specifică a comitetului consultativ și după ce industria Uniunii a avut ocazia să își prezinte observațiile.

Cu toate acestea, dispoziția menționată nu conține nicio indicație cu privire la consecințele depășirii termenului de trei luni de către Comisie. Astfel, o depășire a acestui termen de către Comisie nu determină în mod automat anularea regulamentului adoptat ulterior.

Depășirea termenului menționat de trei luni nu poate, așadar, afecta legalitatea regulamentului adoptat ulterior decât în cazul în care întreprinderea în cauză demonstrează că, dacă ar fi fost formulat în termenul prevăzut, răspunsul la cererea sa de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață ar fi putut fi diferit, mai favorabil intereselor sale.

(a se vedea punctele 111, 113 și 115)

6.      Potrivit articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, părțile vizate de o anchetă antidumping pot cere o informare finală cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se recomandă instituirea de măsuri definitive sau închiderea unei anchete sau a unei proceduri fără instituirea de măsuri.

În plus, respectarea dreptului la apărare în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și care poate să conducă la un act cauzator de prejudiciu constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii care trebuie să fie garantat chiar în lipsa oricărei reglementări privind procedura. Acest principiu are o importanță fundamentală în procedurile de anchete antidumping.

În temeiul principiului menționat, întreprinderilor interesate trebuie să li se fi oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate și asupra elementelor de probă reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei practici de dumping și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta.

Obligația de informare care incumbă instituțiilor Uniunii în materie de antidumping trebuie să se concilieze cu obligația de a respecta informațiile confidențiale. Cu toate acestea, obligația de a respecta informațiile confidențiale nu poate goli dreptul la apărare de conținutul lui esențial. Aprecierea caracterului suficient al informațiilor furnizate de instituțiile Uniunii trebuie să se facă în funcție de gradul de specificitate al informațiilor solicitate.

În ceea ce privește mai precis refuzul Comisiei de a furniza, unei întreprinderi vizate de o anchetă antidumping, informații privind determinarea valorii normale a produselor în cauză, faptul de a dispune de calculele detaliate efectuate de Comisie și de datele utilizate pentru aceste calcule este, în general, de natură să permită părților interesate să furnizeze observații mai utile pentru apărarea lor. Astfel, acestea pot verifica cu precizie modul în care Comisia a utilizat aceste date și să le compare cu propriile calcule, ceea ce este de natură să le permită să identifice eventuale erori ale Comisiei care ar fi în caz contrar nedetectabile. În plus, nu se poate impune întreprinderii în cauză să demonstreze că decizia instituțiilor adoptată ulterior ar fi fost diferită dacă ar fi dispus de informațiile menționate, ci doar că o asemenea ipoteză nu este complet exclusă, din moment ce aceasta și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa neregularității procedurale care afectează astfel în mod concret dreptul la apărare.

(a se vedea punctele 138-140, 142, 143, 156 și 157)

7.      Legalitatea unui act al Uniunii trebuie să fie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului, astfel încât Tribunalul nu poate să substituie motivele invocate în cursul procedurii de anchetă antidumping prin alte motive invocate pentru prima dată în fața sa.

În consecință, refuzul Comisiei de a furniza unei întreprinderi vizate de o anchetă antidumping informații privind determinarea valorii normale a produselor în cauză nu poate fi justificat printr‑un motiv invocat în cursul procedurii orale în fața Tribunalului, și anume protecția intereselor comerciale ale unui concurent al întreprinderii menționate.

(a se vedea punctul 153)