Cauza C‑1/17

Petronas Lubricants Italy SpA

împotriva

Livio Guida

(cerere de decizie preliminară formulată de Corte d’appello di Torino)

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competența în materia contractelor individuale de muncă – Articolul 20 alineatul (2) – Angajator acționat în justiție în fața instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia are domiciliul – Cerere reconvențională formulată de angajator – Stabilirea instanței competente”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 iunie 2018

1.        Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competența în materia contractelor individuale de muncă – Dreptul de a introduce o cerere reconvențională – Cerere reconvențională întemeiată pe o creanță dobândită de angajator ulterior introducerii cererii principale – Includere

[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 20 alin. (2)]

2.        Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competența în materia contractelor individuale de muncă – Dreptul de a introduce o cerere reconvențională – Condiție – Origine comună, contractuală sau factuală, a cererii reconvenționale și a cererii principale

[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 20 alin. (2)]

1.      Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, conferă angajatorului dreptul de a introduce în fața instanței sesizate în mod legal cu cererea principală formulată de un angajat o cerere reconvențională întemeiată pe un contract de cesiune de creanță încheiat, între angajator și titularul inițial al creanței, la o dată ulterioară introducerii acestei cereri principale.

În ceea ce privește cererile reconvenționale, norma prevăzută la punctul 3 al articolului 6 din Regulamentul nr. 44/2001 a fost încorporată în cadrul articolului 20 alineatul (2) din regulamentul menționat (Hotărârea din 22 mai 2008, Glaxosmithkline și Laboratoires Glaxosmithkline, C‑462/06, EU:C:2008:299, punctul 22). Cu toate acestea, chiar din modul de redactare a articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 44/2001 reiese că utilizarea de către angajat a normelor de competență mai favorabile intereselor sale nu trebuie să aducă atingere dreptului de a introduce o cerere reconvențională la instanța sesizată cu cererea principală. Rezultă că, atât timp cât este respectată alegerea de către angajat a instanței competente să îi examineze cererea, obiectivul de a privilegia acest angajat este atins și nu este necesar să se limiteze posibilitatea de a examina această cerere împreună cu o cerere reconvențională în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 44/2001.

În sfârșit, dat fiind că instanța sesizată cu cererea principală formulată de angajat nu este cunoscută în prealabil de angajator, nu poate fi relevant faptul că acesta nu a dobândit creanțele pe care se întemeiază cererea reconvențională decât după sesizarea acestei instanțe.

(a se vedea punctele 26-28, 33 și 34 și dispozitivul)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 29 și 30)