HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
10 martie 2020(*)
„Pescuit – Conservarea resurselor biologice ale mării – Regulamentul (UE) 2018/120 – Măsuri privind pescuitul de biban‑de‑mare european (Dicentrarchus labrax) – Acțiune în anulare formulată de o asociație – Articolul 263 TFUE – Act normativ care nu presupune măsuri de executare – Afectare directă a membrilor asociației – Admisibilitate – Competența Uniunii de reglementare a pescuitului de agrement – Securitate juridică – Protecția încrederii legitime – Egalitate de tratament – Principiul nediscriminării – Proporționalitate – Principiul precauției – Libertatea de asociere și libertatea de a desfășura o activitate comercială”
În cauza T‑251/18,
International Forum for Sustainable Underwater Activities (IFSUA), cu sediul în Barcelona (Spania), reprezentată de T. Gui Mori și de R. Agut Jubert, avocați,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de F. Naert și de P. Plaza García, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de M. Morales Puerta, de F. Moro și de A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
intervenientă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a Regulamentului (UE) 2018/120 al Consiliului din 23 ianuarie 2018 de stabilire, pentru anul 2018, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/127 (JO 2018, L 27, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnii V. Valančius, îndeplinind funcția de președinte, P. Nihoul (raportor) și J. Svenningsen, judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 16 octombrie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, International Forum for Sustainable Underwater Activities (IFSUA), este o asociație fără scop lucrativ de drept spaniol care reunește aproximativ 30 de entități din diferite state membre ale Uniunii Europene. Aceste entități constau, pe de o parte, în federații, asociații și cluburi sportive care își desfășoară activitatea în domeniul activităților submarine și al pescuitului maritim de agrement, și, pe de altă parte, în întreprinderi care produc sau comercializează material de pescuit submarin.
2 Reclamanta are ca misiune apărarea intereselor membrilor săi, în cadrul practicii activităților subacvatice în mediul marin. Aceasta are de asemenea ca obiectiv influențarea, prin cunoștințele și experiența membrilor săi, a reglementărilor naționale și internaționale privind utilizarea durabilă a mediului marin. Pe de altă parte, aceasta este un membru permanent al grupului de lucru pentru evaluarea pescuitului de agrement din cadrul Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES). De natură științifică și tehnică, acesta efectuează evaluări ale speciilor de pești, ale grupurilor de specii și ale activităților de pescuit. Acesta emite avize, întemeiate în esență pe criterii biologice, și formulează recomandări privind nivelurile de capturi sau măsurile tehnice însoțitoare.
3 În temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE și potrivit modalităților prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO 2013, L 354, p. 22, denumit în continuare „Regulamentul PCP”), Consiliul Uniunii Europene adoptă anual stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.
4 La 23 ianuarie 2018, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) 2018/120 de stabilire, pentru anul 2018, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/127 (JO 2018, L 27, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
5 Articolul 2 alineatul (2) din regulamentul atacat, care privește domeniul de aplicare al regulamentului menționat, prevede că acesta se aplică pescuitului de agrement, în cazul în care acesta este menționat în mod explicit în dispozițiile sale.
6 Articolul 3 litera (b) din regulamentul atacat definește pescuitul de agrement ca fiind „activități de pescuit necomerciale care exploatează resursele biologice marine, cum ar fi în scop recreativ, turistic sau sportiv”.
7 Articolul 9 alineatele (1)-(3) din regulamentul atacat prevede măsurile aplicabile pescuitului comercial de biban‑de‑mare european.
8 Articolul 9 alineatele (4) și (5) din regulamentul atacat reglementează pescuitul de agrement al bibanului‑de‑mare european în două zone.
9 Situată la nord, prima zonă menționată la punctul 8 de mai sus regrupează zonele statistice identificate și definite de ICES (denumite în continuare „diviziunile ICES”) ca fiind diviziunile ICES 4b, 4c și 7a-7k, care corespund centrului și sudului Mării Nordului, Mării Irlandei, vestului Irlandei, Porcupine Bank, Canalului Mânecii, Canalului Bristol, Mării Celtice și sud‑vestului Irlandei (denumită în continuare „prima zonă”).
10 În prima zonă, în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul atacat, se permite doar pescuitul cu capturare urmată de eliberare (denumit în continuare „capturare urmată de eliberare”) pentru pescuitul de agrement. Astfel, se interzice pescarilor de agrement reținerea la bord, relocalizarea, transbordarea sau debarcarea de biban‑de‑mare european capturat în zona respectivă.
11 Situată la vest, a doua zonă menționată la punctul 8 de mai sus acoperă diviziunile ICES 8a și 8b, care corespund unei părți din Golful Biscaya (denumită în continuare „a doua zonă”).
12 În cea de a doua zonă, pescarii de agrement pot deține exemplare de bibani‑de‑mare europeni, însă numărul de specimene se limitează la trei specimene de pescar pe zi, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul atacat.
Procedura și concluziile părților
13 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 aprilie 2018, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
14 Prin înscris separat depus la 7 iunie 2018, reclamanta a introdus o cerere de dispunere a unor măsuri provizorii având ca obiect suspendarea executării articolului 2 alineatul (2) și a articolului 9 alineatele (4) și (5) din regulamentul atacat. Prin Ordonanța din 20 august 2018, IFSUA/Consiliul (T‑251/18 R, nepublicată, EU:T:2018:516), președintele Tribunalului a respins cererea de măsuri provizorii și a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
15 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 10 august 2018, Comisia Europeană a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului. Prin decizia din 17 septembrie 2018, președintele Camerei întâi a Tribunalului a admis această intervenție. Intervenienta a depus memoriul în intervenție, iar părțile principale au depus observațiile lor cu privire la acesta în termenele stabilite.
16 Printr‑o măsură de organizare a procedurii întemeiată pe articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul a adresat întrebări scrise reclamantei și a invitat celelalte părți să își prezinte observațiile cu privire la răspunsurile reclamantei.
17 Pledoariile părților au fost ascultate în ședința din 16 octombrie 2019.
18 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea articolului 2 alineatul (2) și a articolului 9 alineatele (4) și (5) din regulamentul atacat;
– anularea considerentelor regulamentului menționat referitoare la aceste dispoziții.
19 În observațiile formulate cu privire la memoriul în intervenție, reclamanta a renunțat să conteste articolul 2 alineatul (2) din regulamentul atacat.
20 În ședință, reclamanta a precizat că acțiunea nu era îndreptată împotriva considerentelor regulamentului atacat, contrar celor indicate la al doilea paragraf de pe prima pagină a cererii introductive, aspect de care s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.
21 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca în parte inadmisibilă și, în rest, nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
22 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
23 De la bun început, trebuie arătat că, în cursul procedurii în fața Tribunalului, reclamanta a renunțat la concluziile sale în măsura în care erau îndreptate, pe de o parte, împotriva articolului 2 alineatul (2) din regulamentul atacat și, pe de altă parte, împotriva considerentelor regulamentului atacat referitoare la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (4) și (5) din acesta, astfel încât nu este necesară pronunțarea cu privire la aceste capete de cerere.
Cu privire la admisibilitate
Cu privire la caracterul separabil al dispozițiilor atacate
24 Potrivit Comisiei, acțiunea este inadmisibilă în măsura în care are ca obiect anularea în parte a regulamentului atacat. Astfel, contrar celor impuse de jurisprudență, articolul 9 alineatele (4) și (5) din regulamentul menționat, a cărui anulare este solicitată de reclamantă (în continuare „dispozițiile atacate”), nu ar putea fi separat de restul regulamentului atacat.
25 În această privință, chiar dacă, în calitate de intervenientă, Comisia nu poate invoca, în conformitate cu articolul 142 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, o excepție de inadmisibilitate din proprie inițiativă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iunie 2019, a&o hostel and hotel Berlin/Comisia, T‑578/17, nepublicată, EU:T:2019:437, punctul 36), Tribunalul trebuie, în orice caz, să examineze problema în discuție, întrucât admisibilitatea acțiunii este de ordine publică (a se vedea în acest sens Ordonanța din 25 ianuarie 2017, Internacional de Productos Metálicos/Comisia, T‑217/16, nepublicată, EU:T:2017:37, punctul 24, și Hotărârea din 20 iunie 2019, a&o hostel and hotel Berlin/Comisia, T‑578/17, nepublicată, EU:T:2019:437, punctul 36).
26 În această privință, trebuie amintit că anularea în parte a unui act al Uniunii nu poate fi pronunțată de instanța Uniunii decât în cazul în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului respectiv. Nu aceasta este situația în special atunci când anularea în parte a unui act al Uniunii ar avea ca efect modificarea substanței acestuia (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2006, Parlamentul/Consiliul, C‑540/03, EU:C:2006:429, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).
27 În speță, dispozițiile atacate privesc un obiect specific, și anume pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european în anumite zone, și se disting prin aceasta de celelalte dispoziții care figurează în regulamentul atacat, în special de cele care, prevăzute la articolul 9 alineatele (1)-(3) din acest regulament, privesc pescuitul comercial care afectează peștele respectiv, chiar dacă aceste din urmă dispoziții se referă la aceleași zone geografice.
28 Cu alte cuvinte, anularea dispozițiilor atacate, astfel cum a fost solicitată de reclamantă, nu ar avea incidență, în cazul în care această cerere ar fi admisă de Tribunal, asupra substanței celorlalte dispoziții ale regulamentului atacat care nu au fost vizate de cerere, în special articolul 9 alineatele (1)-(3) din acest regulament, dat fiind că restricțiile impuse pescuitului comercial de biban‑de‑mare european, care sunt în discuție în aceste din urmă dispoziții, nu ar fi afectate.
29 Prin urmare, trebuie să se considere că dispozițiile atacate pot fi separate de celelalte dispoziții ale regulamentului atacat și că cererea de anulare în parte a regulamentului menționat este admisibilă.
Cu privire la calitatea procesuală activă
30 Potrivit Consiliului și Comisiei, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE pentru formularea unei acțiuni de către o persoană fizică sau juridică.
31 De la bun început, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, „[o]rice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare”.
32 Reclamanta susține că situația sa corespunde celei descrise în ultima ipoteză a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, dat fiind că, în opinia sa, dispozițiile atacate au un caracter normativ, nu presupun măsuri de executare și îi afectează în mod direct pe membrii săi.
33 În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, astfel cum au recunoscut toate părțile din litigiu, dispozițiile atacate au caracter normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf ultima parte a tezei TFUE.
34 Astfel, noțiunea de act normativ în sensul acestei dispoziții vizează orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative (Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctele 60 și 61).
35 Or, pe de o parte, dispozițiile atacate au o aplicabilitate generală, în sensul că se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produc efecte juridice în privința unor categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract.
36 Pe de altă parte, dispozițiile atacate nu au caracter legislativ, din moment ce, la fel ca regulamentul atacat care le conține, acestea se întemeiază pe articolul 43 alineatul (3) TFUE și au fost adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei, fără intervenția Parlamentului European, potrivit unei proceduri care nu este o procedură legislativă (Ordonanța din 10 februarie 2017, Acerga/Consiliul, T‑153/16, nepublicată, EU:T:2017:73, punctul 33).
37 În al doilea rând, trebuie să se constate, astfel cum convin părțile din litigiu, că dispozițiile atacate stabilesc prin ele însele limitările aplicabile pescuitului de agrement de biban‑de‑mare european în cele două zone în discuție și își produc astfel efectele, în special în privința pescarilor de agrement, fără a necesita măsuri de executare nici la nivelul Uniunii, nici la nivelul statelor membre.
38 În al treilea rând, dispozițiile atacate afectează în mod direct anumiți membri ai reclamantei, și anume, primo, Fédération nautique de pêche sportive en apnée (FNPSA), secundo, Fédération de la chasse sous‑marine passion (FCSMP) și, tertio, Emerald Water Normandie Spearfishing.
39 Astfel, FNPSA este o asociație fără scop lucrativ cu sediul în Pau (Pyrénées‑Atlantiques, Franța) și având ca scop, astfel cum indică statutul său, promovarea, organizarea și dezvoltarea activității de pescuit sportiv în apnee, observarea, cunoașterea, apărarea și restabilirea mediului marin. Această asociație are ca membri entități și persoane fizice titulare ale unei licențe care conferă dreptul de a practica pescuitul sportiv în apnee. FNPSA cuprinde astfel, printre membrii săi, persoane care practică pescuitul submarin.
40 La rândul său, FCSMP este de asemenea o asociație fără scop lucrativ, cu sediul în Ollioules (Var, Franța) și care reunește pescari submarini, după cum indică statutul său. Aceasta are ca scop în special apărarea perenității vânătorii submarine de agrement ca patrimoniu cultural și sportiv, libertatea de acces și de practică pentru cât mai multe persoane, în special tinerii, și echitatea tratamentului cu celelalte tipuri de pescuit.
41 În ceea ce privește Emerald Water Normandie Spearfishing, este vorba despre o asociație având ca scop promovarea vânătorii submarine pe plan local sau regional, chiar național, sub forma unei campanii de informare prin orice tip de suport și a mijloacelor de comunicare în masă, a organizării de competiții și de evenimente, precum și prin orice alt mijloc legal care poate fi pus la dispoziție. Aceasta este stabilită în Havre (Seine‑Maritime, Franța) și are ca membri activi persoane cu vârsta de cel puțin 16 ani care au furnizat un certificat medical că nu au contraindicații pentru practica apneii și a vânătorii submarine.
42 Comisia susține că pescarii membri ai acestor trei asociații nu își desfășoară activitatea în zonele geografice vizate de dispozițiile atacate, ceea ce ar trebui să determine, în opinia sa, inadmisibilitatea acțiunii.
43 În această privință, trebuie amintit că, astfel cum se arată la punctele 8-11 de mai sus, dispozițiile atacate privesc pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european în două zone geografice determinate, și anume, pe de o parte, prima zonă și, pe de altă parte, a doua zonă.
44 În speță, reclamanta a furnizat, pentru cele trei asociații în cauză, un certificat semnat de președintele lor și care atesta că membrii lor erau activi în prima zonă, în care practicau pescuitul submarin. Indicația respectivă nu a fost contestată de Consiliu. În aceste condiții, se poate considera, după examinarea documentelor furnizate de asociațiile în cauză, că condiția admisibilității este stabilită în ceea ce le privește în legătură cu dispozițiile aplicabile acestei zone.
45 Pe de altă parte, reclamanta a semnalat, în răspunsurile la întrebările scrise ale Tribunalului, că una dintre asociațiile sale, FNPSA, organizase, în cea de a doua zonă, campionatul Franței de pescuit submarin din 2018, astfel încât condiția admisibilității ar fi de asemenea stabilită pentru această zonă.
46 În același sens, reclamanta a prezentat, în ședință, o declarație din partea președintelui FNPSA și care indica faptul că, în temeiul dispozițiilor atacate, capturarea bibanului‑de‑mare european în cea de a doua zonă fusese limitată la trei specimene în timpul campionatului din 2018.
47 În declarația în cauză, președintele FNPSA explică, pe de altă parte, că intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate a determinat o reducere a numărului de înscrieri la competițiile organizate de această asociație, în special în cea de a doua zonă.
48 Consiliul și Comisia susțin că declarația în discuție nu poate fi luată în considerare, întrucât a fost prezentată tardiv.
49 În această privință, trebuie arătat că efectul dispozițiilor atacate asupra numărului de înscrieri la competițiile organizate de FNPSA s‑a făcut simțită progresiv după intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate, ceea ce explică faptul că reclamanta nu a putut constata fenomenul înaintea ședinței și, pe cale de consecință, acesta din urmă nu a putut fi adus la cunoștința Tribunalului decât în cursul procedurii.
50 Pentru aceste motive, declarația în cauză, prezentată de reclamantă în ședință, trebuie declarată admisibilă în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, care reglementează depunerea de documente noi la Tribunal.
51 Ținând seama de aceste elemente, Tribunalul constată, pe de o parte, că cele trei entități a căror situație a fost examinată mai sus cuprind în cadrul lor membri care se dedică pescuitului de agrement sau care organizează competiții de pescuit în zonele vizate de dispozițiile atacate și, pe de altă parte, că situația juridică a entităților și a pescarilor în cauză a fost afectată în mod direct de dispozițiile menționate, din moment ce s‑au confruntat, în exercitarea activităților lor, cu limitările care sunt prevăzute în cuprinsul acestora.
52 În această privință, trebuie amintit că asociațiile pot formula o acțiune în fața instanței Uniunii, în special atunci când includ în cadrul lor membri care îndeplinesc, în ceea ce îi privește, condițiile de admisibilitate prevăzute la articolul 263 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2016, Molinos Río de la Plata și alții/Consiliul, T‑112/14-T‑116/14 și T‑119/14, nepublicată, EU:T:2016:509, punctul 33 și jurisprudența citată).
53 În consecință, reclamanta, care reunește entități care grupează pescari afectați de dispozițiile atacate, este vizată în mod direct de aceste dispoziții.
54 Având în vedere considerațiile care precedă, acțiunea trebuie declarată admisibilă.
Cu privire la fond
55 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive întemeiate pe:
– necompetența Uniunii de a acționa în domeniul pescuitului de agrement prin dispozițiile atacate;
– o încălcare a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime;
– o încălcare a principiilor egalității de tratament și nediscriminării, respectiv
– o încălcare a principiului proporționalității, precum și a libertăților de asociere și de a desfășura o activitate comercială.
56 Al treilea și al patrulea motiv privesc în mod exclusiv articolul 9 alineatul (4) din regulamentul atacat.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe necompetența Uniunii
57 Reclamanta susține că Uniunea nu era competentă să reglementeze pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european, astfel cum a procedat în dispozițiile atacate.
58 Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentația reclamantei.
59 În această privință, trebuie arătat că, astfel cum reiese din preambulul său, regulamentul atacat a fost adoptat în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, care figurează în partea a treia titlul III din Tratatul FUE consacrat agriculturii și pescuitului, potrivit căruia „Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind […] stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit”.
60 Potrivit articolului 4 alineatul (2) litera (d) TFUE, competențele atribuite Uniunii în domeniul agriculturii și al pescuitului au un caracter partajat.
61 Cu toate acestea, caracterul partajat al competențelor atribuite Uniunii în domeniul agriculturii și al pescuitului este însoțit, la articolul 4 alineatul (2) litera (d) TFUE, de o limită, întrucât măsurile adoptate în cadrul acestei politici nu țin de o competență partajată, ci de o competență exclusivă atunci când se referă la conservarea resurselor biologice ale mării, domeniu în care, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (d) TFUE, Uniunea dispune de o asemenea competență.
62 Or, dispozițiile atacate au fost adoptate tocmai pentru a realiza obiectivul de conservare a resurselor biologice ale mării, în cadrul măsurilor privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit în sensul articolului 43 alineatul (3) TFUE.
63 Astfel, regulamentul atacat a fost adoptat, după cum se arată în considerentul (1) al acestuia, pentru a stabili pentru anul 2018 posibilitățile de pescuit pentru anumite stocuri de pește sau grupuri de stocuri de pește în apele Uniunii.
64 În acest cadru și după cum reiese din considerentele (7) și (8) ale regulamentului atacat, Consiliul a intenționat să reducă mortalitatea bibanului‑de‑mare european după ce a primit, din partea ICES, pe de o parte, informații alarmante privind evoluția stocului de pește respectiv și, pe de altă parte, recomandări care îl încurajează să adopte măsuri de conservare.
65 În aceste condiții, trebuie să se constate că, prin adoptarea dispozițiilor atacate în cadrul măsurilor privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit în sensul articolului 43 alineatul (3) TFUE, legiuitorul Uniunii a intervenit în domeniul de competență exclusivă care îi este conferit prin articolul 3 alineatul (1) litera (d) TFUE.
66 Această apreciere nu poate fi repusă în discuție de argumentele reclamantei.
67 În primul rând, reclamanta susține că competența atribuită Uniunii în domeniul pescuitului și agriculturii se limitează la activitățile comerciale și nu se extinde la pescuitul de agrement, având drept consecință, în opinia sa, faptul că dispozițiile atacate nu puteau fi adoptate în cadrul acestei politici.
68 Or, potrivit articolului 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor, precum și privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.
69 Astfel, articolul 43 alineatul (3) TFUE nu stabilește nicio diferență între activitățile de pescuit după cum acestea prezintă sau nu un caracter comercial, fiind luată în considerare numai activitatea în sine, și anume cea care constă în prelevarea de pește din resursele disponibile.
70 În speță, conținutul dispozițiilor atacate arată că acestea din urmă au fost adoptate în conformitate cu ultima parte a tezei prevăzute la articolul 43 alineatul (3) TFUE, care permite Consiliului să stabilească, la propunerea Comisiei, posibilitățile de pescuit.
71 Prin obiectul său, articolul 43 alineatul (3) TFUE urmărește, pe de o parte, să repartizeze posibilitățile între pescari, dar și, pe de altă parte, să gestioneze stocul disponibil pentru a garanta caracterul durabil al acestei activități.
72 În consecință, pentru a asigura realizarea obiectivului urmărit de articolul 43 alineatul (3) TFUE, era permis, util și chiar necesar ca Consiliul, atunci când a adoptat dispozițiile atacate, să ia în considerare toate activitățile care pot avea o incidență asupra situației stocurilor de biban‑de‑mare european și asupra refacerii acestuia din urmă, independent de caracterul comercial sau necomercial al acestor activități.
73 În al doilea rând, reclamanta apreciază că pescuitul de agrement nu putea fi reglementat în temeiul politicii privind agricultura și pescuitul, întrucât activitatea menționată intră sub incidența sportului și a turismului pentru care competența Uniunii se limitează la coordonarea acțiunilor naționale conform articolului 6 literele (d) și (e) TFUE.
74 În acest sens, reclamanta citează considerentul (3) al Regulamentului PCP, care, în opinia sa, atribuie statelor membre competența de a reglementa activitățile de pescuit de agrement.
75 În această privință, trebuie arătat că considerentul (3) al Regulamentului PCP citat de reclamantă nu are semnificația pe care i‑o atribuie.
76 Astfel, considerentul (3) al Regulamentului PCP este compus din două părți ale tezei care indică, pe de o parte, că „[p]escuitul de agrement poate avea un impact semnificativ asupra resurselor piscicole” și, pe de altă parte, că „statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că acesta se desfășoară într‑un mod compatibil cu obiectivele [politicii comune în domeniul pescuitului]”.
77 Astfel, prima parte a tezei considerentului (3) al Regulamentului PCP subliniază impactul pe care îl poate avea pescuitul de agrement asupra stocurilor de pește și, astfel, importanța unei acțiuni care urmărește să asigure conservarea resurselor biologice precum cele puse în aplicare prin dispozițiile atacate în prezenta acțiune.
78 În ceea ce privește a doua parte a considerentului (3) al Regulamentului PCP, acesta impune statelor membre o anume vigilență pentru a asigura că activitățile de pescuit se desfășoară într‑un mod compatibil cu politica comună în domeniul pescuitului.
79 O asemenea cerință corespunde, în general, competenței recunoscute administrațiilor naționale la punerea în aplicare a dreptului Uniunii și nu poate fi interpretată ca recunoașterea unei competențe normative speciale pentru statele membre în ceea ce privește pescuitul de agrement.
80 Dimpotrivă, subliniind importanța asigurării respectării obiectivelor stabilite în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, considerentul (3) al Regulamentului PCP presupune că au fost luate măsuri pentru definirea acestor obiective, ceea ce, în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) TFUE, implică o intervenție din partea instituțiilor Uniunii, fiecare acționând în cadrul competențelor care îi sunt conferite prin tratate.
81 Astfel, considerentul (3) al Regulamentului PCP invocat de reclamantă, departe de a susține poziția potrivit căreia statele membre sunt competente să reglementeze pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european, urmărește mai degrabă să o consolideze pe cea a Consiliului și pe cea a Comisiei, potrivit cărora trebuiau luate măsuri pentru a asigura conservarea resurselor biologice ale mării, articolul 3 alineatul (1) litera (d) și articolul 43 alineatul (3) TFUE constituind temeiul juridic al acestor măsuri.
82 În al treilea rând, reclamanta susține că, în măsura în care dispozițiile atacate determină modul în care poate fi exercitat pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european, acestea se aseamănă cu o armonizare care reflectă, din partea Consiliului, intenția de a reglementa un anumit sector economic.
83 Or, o asemenea intervenție ar fi contrară Tratatului FUE, astfel cum ar fi statuat Curtea în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 5 octombrie 2000, Germania/Parlamentul și Consiliul (C‑376/98, EU:C:2000:544), prin care a fost anulată o directivă de armonizare a măsurilor naționale aplicabile diverselor activități privind tutunul pentru motivul că legiuitorul Uniunii își depășise competența.
84 Pentru a respinge această argumentație, este suficient să se arate că, în Hotărârea din 5 octombrie 2000, Germania/Parlamentul și Consiliul (C‑376/98, EU:C:2000:544), Curtea a anulat directiva a cărei legalitate era contestată întrucât, în esență, fusese eludată o excludere expresă de la orice armonizare în materia în discuție, în condițiile în care, în speță, o asemenea excludere lipsește, și, în orice caz, din cuprinsul punctelor 57-65 din prezenta hotărâre reiese că regulamentul atacat a fost adoptat pe un temei juridic expres și adecvat.
85 În consecință, primul motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime
86 Reclamanta susține că, prin limitarea pescuitului de agrement de biban‑de‑mare european, legiuitorul Uniunii a modificat, în mod radical și imprevizibil, normele care se aplicau pescuitului de agrement și a adus atingere, pe de o parte, securității juridice și, pe de altă parte, încrederii legitime pe care o determinase prin acțiunile sale anterioare.
87 Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentația reclamantei.
88 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul securității juridice impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2019, Călin, C‑676/17, EU:C:2019:700, punctul 50 și jurisprudența citată).
89 Jurisprudența precizează că principiul securității juridice are drept corolar o obligație a administrației Uniunii de a proteja încrederea legitimă, atunci când această administrație l‑a determinat pe reclamant să nutrească speranțe întemeiate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 noiembrie 2016, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia, T‑103/12, nepublicată, EU:T:2016:682, punctul 150).
90 Totuși, potrivit jurisprudenței, nu este posibilă o încredere legitimă în menținerea unei situații existente atunci când această situație ține de un domeniu în care poate fi modificată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2014, Spania/Comisia, T‑260/11, EU:T:2014:555, punctul 87).
91 Or, posibilitatea de a modifica normele privind operațiunile de pescuit este inerentă politicii comune în domeniul pescuitului care constituie un domeniu în care instituțiilor Uniunii li se acordă o putere de apreciere pentru a le permite să adapteze măsurile în vigoare la fluctuațiile situației economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2014, Spania/Comisia, T‑260/11, EU:T:2014:555, punctul 87) și, în orice caz, la evoluția stocului de pește în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, Italia/Consiliul (Cota de pescuit pentru peștele‑spadă mediteraneean), C‑611/17, EU:C:2019:332, punctele 30 și 58-61, și Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Spania/Consiliul, C‑128/15, EU:C:2017:3, punctele 50-52].
92 Astfel cum reiese în special din cuprinsul punctului 64 de mai sus, legiuitorul Uniunii s‑a confruntat, în speță, cu o situație în care, primo, stocul de biban‑de‑mare european era îngrijorător, secundo, pescuitul de agrement contribuia la mortalitatea acestui pește și, tertio, principiul precauției impunea, potrivit ICES, pe de o parte, interzicerea capturilor de pește menționat provenite din această formă de pescuit în prima zonă și, pe de altă parte, reducerea considerabilă a acestora în cea de a doua zonă.
93 În asemenea împrejurări, era legitim ca legiuitorul Uniunii să recurgă la competența care îi este conferită de articolul 3 alineatul (1) litera (d) TFUE, prin adoptarea unor dispoziții în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, mai ales că, potrivit jurisprudenței, încrederea legitimă nu poate fi invocată atunci când, astfel cum este cazul politicii comune din domeniul pescuitului, posibilitatea de a lua măsurile contestate este prevăzută de o dispoziție a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 martie 2011, AJD Tuna, C‑221/09, EU:C:2011:153, punctul 75).
94 Această apreciere nu poate fi repusă în discuție de argumentele reclamantei.
95 În primul rând, reclamanta susține că măsurile adoptate anterior pentru a asigura conservarea resurselor biologice ale mării nu reglementau pescuitul de agrement, ceea ce ar fi determinat‑o să considere că acest tip de activitate nu intra în competența pe care ar intenționa să o exercite în prezent Consiliul.
96 În această privință, trebuie arătat că dispozițiile atacate se înscriu în continuitatea cadrului normativ din moment ce măsuri similare, care limitează numărul de specimene de biban‑de‑mare european care poate fi deținut pentru pescuitul de agrement, au fost adoptate încă din anul 2015 prin Regulamentul (UE) 2015/523 al Consiliului din 25 martie 2015 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 43/2014 și (UE) 2015/104 în ceea ce privește anumite posibilități de pescuit (JO 2015, L 84, p. 1).
97 Același tip de măsuri a fost adoptat în 2016 prin Regulamentul (UE) 2016/72 al Consiliului din 22 ianuarie 2016 de stabilire, pentru anul 2016, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/104 (JO 2016, L 22, p. 1), și, în 2017, prin Regulamentul (UE) 2017/127 al Consiliului din 20 ianuarie 2017 de stabilire, pentru anul 2017, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia (JO 2017, L 24, p. 1).
98 Astfel, trebuie să se constate că, contrar celor susținute de reclamantă, dispozițiile atacate nu constituie primele măsuri care au avut ca obiect limitarea pescuitului de agrement în apele europene și nici, în special, a pescuitului de agrement de biban‑de‑mare european în aceste ape.
99 Or, o încredere legitimă poate lua naștere numai în cazul în care sunt îndeplinite mai multe condiții, printre care se numără în special aceea că asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere, au fost furnizate de către administrația Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia, T‑207/10, EU:T:2018:786, punctul 46 și jurisprudența citată).
100 Având în vedere existența unor măsuri anterioare, nu se poate considera, în speță, că reclamantei i‑au fost furnizate informații precise, necondiționate și concordante, și i‑au permis să creadă, la momentul la care au fost adoptate dispozițiile atacate, că Uniunea nu intenționa sau nu mai intenționa să reglementeze pescuitul de agrement de biban‑de‑mare european în zonele în cauză.
101 În al doilea rând, reclamanta susține că o așteptare legitimă a fost creată în ceea ce o privește printr‑o declarație făcută în anul 2011 de membrul Comisiei competent în domeniul afacerilor maritime și al pescuitului.
102 Este adevărat că, astfel cum susține reclamanta, membrul Comisiei competent la momentul respectiv în aceste domenii a declarat, în anul 2011, în cursul unei dezbateri organizate în cadrul Parlamentului European:
„Pescuitul de agrement nu este […] o competență a U[niunii]. Comisia Europeană nu este […] responsabilă, iar guvernele naționale trebuie să abordeze toate aceste probleme […]. Singura responsabilitate a Comisiei este de a asigura, atunci când este vorba despre pescuitul de agrement, că produsul nu poate fi vândut. Toate celelalte aspecte sunt de competența guvernelor naționale.”
103 Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței menționate la punctul 99 de mai sus, sunt necesare asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere, furnizate persoanei interesate de către administrație, pentru a o determina pe aceasta din urmă să aibă o așteptare legitimă.
104 Or, în speță, lipsesc cel puțin două dintre aceste cerințe.
105 Pe de o parte, declarația în cauză nu poate crea asigurări „concordante”, din moment ce este vorba numai despre o luare de poziție izolată și informală a unui membru al Comisiei, orice propunere de regulament în materie trebuie adoptată de colegiul acestei instituții, iar declarația respectivă este, în orice caz, în contradicție vădită cu reglementarea Uniunii menționată la punctele 96 și 97 de mai sus.
106 Pe de altă parte, declarația în cauză nu are caracterul „autorizat” necesar pentru a determina o așteptare legitimă, din moment ce, în materie de stabilire și de repartizare a posibilităților de pescuit, măsurile trebuie să fie adoptate de Consiliu și de Parlament, rolul Comisiei fiind limitat la inițiativa legislativă și la punerea în aplicare a deciziilor adoptate de legiuitor.
107 Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării
108 Reclamanta susține că una dintre dispozițiile atacate, și anume articolul 9 alineatul (4) din regulamentul atacat, încalcă „principiul egalității prin introducerea unor discriminări interzise”.
109 Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentația reclamantei.
110 În această privință, trebuie amintit că obligația de a asigura o egalitate de tratament constituie un principiu general al dreptului Uniunii, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
111 Potrivit jurisprudenței, principiul egalității de tratament impune, pe de o parte, ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și, pe de altă parte, ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil și este proporțional cu scopul urmărit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia, C‑550/07 P, EU:C:2010:512, punctul 55 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 martie 2004, Afari/BCE, T‑11/03, EU:T:2004:77, punctul 65).
112 Atunci când legiuitorul Uniunii dispune de o largă putere de apreciere, astfel cum este cazul în materie de politică comună în domeniul pescuitului, examinarea proporționalității trebuie să fie limitată la a stabili dacă diferența de tratament are un caracter vădit inadecvat sau arbitrar în raport cu obiectivul urmărit de legiuitor, indiferent dacă măsura adoptată era singura sau cea mai bună posibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 1982, Kind/CEE, 106/81, EU:C:1982:291, punctul 24).
113 Al treilea motiv este împărțit în două aspecte, prin care reclamanta susține că în speță dispozițiile atacate au introdus o discriminare interzisă între, pe de o parte, pescuitul comercial și pescuitul de agrement și, pe de altă parte, între diferite forme de pescuit de agrement.
– Cu privire la primul aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe o discriminare între pescuitul comercial și pescuitul de agrement
114 În primul rând, reclamanta susține că legiuitorul Uniunii nu putea supune aceluiași cadru de reglementare activități atât de diferite precum pescuitul comercial și pescuitul de agrement.
115 În această privință, trebuie amintit că constatarea unei încălcări a principiului nediscriminării ca urmare a tratării în același mod a unor situații diferite presupune că situațiile vizate nu sunt comparabile având în vedere toate elementele care le caracterizează, fiind necesar ca aceste elemente să fie determinate și evaluate în funcție de obiectul și de finalitatea actului Uniunii în cauză, luând, în plus, în considerare principiile și obiectivele domeniului căruia îi aparține actul în discuție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2014, Spania/Comisia, T‑260/11, EU:T:2014:555, punctul 93).
116 Or, în speță, pescuitul comercial și pescuitul de agrement pot fi considerate comparabile în raport cu obiectivul esențial urmărit de dispozițiile atacate, din moment ce și unul și celălalt au un efect asupra populației de biban‑de‑mare european pe care aceste dispoziții urmăresc să o protejeze, astfel încât argumentația reclamantei nu poate fi admisă.
117 În al doilea rând, presupunând că cele două activități pot fi considerate comparabile, reclamanta arată că pescuitul comercial și pescuitul de agrement sunt, în mod inacceptabil, tratate în mod diferit, din moment ce, în dispozițiile atacate, primei activități i se aplică o interdicție temporară însoțită de excepții specifice fiecărui tip de pescuit comercial, în timp ce limitările care afectează cea de a doua activitate sunt aplicabile tuturor formelor de pescuit de agrement de biban‑de‑mare european.
118 În această privință, trebuie arătat că, astfel cum arată reclamanta, articolul 9 din regulamentul atacat introduce o diferență de tratament între pescuitul de agrement și pescuitul comercial în măsura în care, pentru prima activitate, numai capturarea urmată de eliberare se permite în prima zonă, în timp ce, pentru cea de a doua, este permisă deținerea de biban‑de‑mare european pentru o anumită perioadă a anului, în anumite condiții.
119 De asemenea, pe de o parte, trebuie să se stabilească, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 111 de mai sus, dacă această diferență de tratament între cele două activități în cauză este justificată de un criteriu care este obiectiv și rezonabil.
120 În această privință, trebuie arătat că pescuitul comercial, pe de o parte, este exercitat de persoane care au o astfel de ocupație și, pe de altă parte, afectează, cel puțin potențial, toți consumatorii. În schimb, pescuitul de agrement este o activitate de agrement chiar dacă, în mod indirect, aceasta poate avea un efect asupra unor întreprinderi, în special asupra celor care comercializează echipamentul utilizat în cadrul acestei activități.
121 Astfel, rezultă că diferența de tratament dintre cele două activități în discuție, așa cum a fost reținută în dispozițiile atacate, este legată de natura fiecăreia și se situează pe linia obiectivelor urmărite în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului. În fapt, după cum se arată la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul PCP, politica Uniunii urmărește în special, în acest domeniu, să „garante[ze] că activitățile de pescuit și de acvacultură […] sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de realizare de beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de contribuire la disponibilitatea aprovizionării cu alimente”.
122 Natura economică a pescuitului comercial poate astfel justifica atenția acordată de legiuitorul Uniunii impactului pe care limitările pe care intenționează să le adopte îl vor avea asupra fiecărei forme de pescuit comercial și adaptării acestor limite, tolerând, în anumite cazuri, numai capturile accidentale inevitabile și autorizând, în alte cazuri, capturile specifice de biban‑de‑mare european într‑o anumită proporție.
123 Pe de altă parte, trebuie arătat că, în conformitate cu jurisprudența citată la punctele 111 și 112 de mai sus, diferența de tratament dintre cele două activități în cauză nu este vădit inadecvată sau arbitrară pentru o activitate de recreere, atunci când scopul reglementării în cauză este de a conserva resursele biologice ale mării și, în cele din urmă, de a garanta ca această activitate să poată, de îndată ce vor fi refăcute stocurile, să fie reluată fără obstacole.
124 Primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie, așadar, respins.
– Cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv, întemeiat pe o discriminare între diverse forme de pescuit de agrement
125 Reclamanta consideră că dispozițiile atacate introduc o discriminare în cadrul pescuitului de agrement între, pe de o parte, pescuitul submarin și, pe de altă parte, celelalte activități din domeniul pescuitului de agrement.
126 În acest context, reclamanta susține în esență că normele privind pescuitul comercial țin seama de diferite modalități puse în aplicare pentru a pescui în industria piscicolă și organizează o repartizare a ratei mortalității tolerate de legiuitorul Uniunii astfel încât să asigure ca nicio modalitate determinată să nu sufere un dezavantaj deosebit ca urmare a limitelor impuse de articolul 9 alineatele (1)-(3) din regulamentul atacat.
127 Situația ar fi diferită pentru pescuitul de agrement, din moment ce, prin autorizarea numai a capturării urmate de eliberare, care constă în prinderea peștelui și aruncarea ulterioară a acestuia înapoi în mare, legiuitorul ar fi interzis, în practică, pescuitul submarin care, prin natura sa, implică utilizarea unei arme sau, în orice caz, a unor proiectile care determină moartea peștelui și care împiedică să fie aruncat ulterior viu în mare.
128 Astfel, autorizarea capturării urmate de eliberare ar cauza, între diversele modalități utilizate pentru pescuitul de agrement, o discriminare care ar fi cu atât mai puțin justificată cu cât, pe de o parte, impactul pescuitului submarin asupra stocului de pește ar fi limitat și, pe de altă parte, această formă de pescuit de agrement ar fi, prin natura sa, deosebit de selectivă.
129 Într‑adevăr, dintr‑un studiu prezentat de reclamantă ar reieși că pescuitul submarin generează în fapt mai puține capturări decât celelalte forme de pescuit de agrement, fiind responsabil numai de aproximativ 5,5 % din totalul capturilor realizate de pescuitul de agrement în ceea ce privește bibanul‑de‑mare european.
130 Pe de altă parte, pescuitul submarin i‑ar impune pescarului să își vizeze ținta înainte de a trage cu arma, ceea ce ar implica faptul că acesta stabilește în prealabil dacă exemplarul aparține speciei vizate și dacă îndeplinește cerințele privind dimensiunea minimă legală.
131 În această privință, trebuie să se constate că, astfel cum subliniază în mod întemeiat Consiliul, pescuitul submarin determină aproape inevitabil, din cauza naturii sale, moartea peștelui, întrucât aceasta presupune ca acesta din urmă să fie atins de un proiectil care îl imobilizează, în timp ce, în schimb, capturarea urmată de eliberare implică numai un risc pentru pește – probabilitatea morții fiind limitată într‑un astfel de caz la 15 %, potrivit estimării reținute de ICES în avizul său din 24 octombrie 2017.
132 Astfel, trebuie să se considere că, întrucât sunt diferite din punct de vedere obiectiv în ceea ce privește efectul lor mortal asupra stocului de pește, pescuitul submarin și celelalte forme de pescuit de agrement în cadrul cărora poate fi practicată capturarea urmată de eliberare puteau fi tratate în mod diferit.
133 În consecință, cele două situații în cauză nu pot fi comparabile în mod obiectiv în raport cu obiectivul urmărit de dispozițiile atacate, astfel încât argumentația reclamantei nu poate fi admisă.
134 În consecință, al doilea aspect al celui de al treilea motiv și, prin urmare, al treilea motiv în totalitate trebuie respinse.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, a libertății de asociere și a libertății de a desfășura o activitate comercială
135 Al patrulea motiv al acțiunii cuprinde două aspecte. Pe de o parte, reclamanta susține că articolul 9 alineatul (4) din regulamentul atacat încalcă principiul proporționalității. Pe de altă parte, aceasta susține că dispoziția menționată încalcă libertatea de asociere și libertatea de a desfășura o activitate comercială.
136 Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentația reclamantei.
– Cu privire la primul aspect al celui de al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității și a principiului precauției
137 Reclamanta susține că măsurile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul atacat nu sunt proporționale în raport cu principiul precauției care ar trebui aplicat în speță.
138 În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca instituțiile Uniunii, în primul rând, să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, în al doilea rând, să recurgă la măsurile cele mai puțin constrângătoare pentru atingerea obiectivului urmărit fără ca, în al treilea rând, inconvenientele cauzate să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Spania/Consiliul, C‑128/15, EU:C:2017:3, punctul 71 și jurisprudența citată).
139 Pe de altă parte, legalitatea măsurilor adoptate în domenii în care, astfel este cazul în materia politicii comune în domeniul pescuitului, legiuitorul Uniunii dispune de o largă putere de apreciere este susceptibilă să fie afectată, în mod exclusiv, atunci când măsura adoptată este vădit inadecvată sau arbitrară în raport cu obiectivul urmărit, indiferent dacă această măsură era singura sau cea mai bună posibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 martie 2006, Unitymark și North Sea Fishermen’s Organisation, C‑535/03, EU:C:2006:193, punctele 57 și 58 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Spania/Consiliul, C‑128/15, EU:C:2017:3, punctul 72 și jurisprudența citată).
140 În argumentația sa, reclamanta nu contestă că bibanul‑de‑mare european era amenințat în zonele vizate de dispozițiile atacate, înainte de adoptarea regulamentului atacat, și nici necesitatea adoptării de măsuri în scopul reducerii, în zonele respective, a mortalității peștelui și al creșterii biomasei acestuia.
141 Reclamanta susține totuși că limitările prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul atacat nu puteau fi adoptate în lipsa unor date științifice concludente cu privire la impactul pescuitului de agrement asupra stocului de biban‑de‑mare european.
142 În această privință, trebuie arătat că, potrivit avizului ICES din 24 octombrie 2017, capturile de biban‑de‑mare provenite din pescuitul de agrement erau estimate, pentru anul 2016, în prima zonă, la 1 627 de tone și depășeau astfel capturile provenite, pentru acest tip de pește, din pescuitul comercial, care erau estimate, în ceea ce le privește, la 1 295 de tone.
143 Chiar după actualizarea acestei estimări efectuate, în anul 2018, ținând seama de efectul limitelor de capturare impuse de Consiliu și presupunând că acestea din urmă erau respectate integral, impactul pescuitului de agrement asupra mortalității bibanului‑de‑mare european în prima zonă a rămas semnificativ, întrucât aceasta reprezenta aproximativ 14 % din capturile de biban‑de‑mare european, astfel cum reiese din datele cuprinse în avizul ICES din 29 iunie 2018.
144 Or, articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul PCP impune aplicarea principiului precauției la stabilirea posibilităților de pescuit.
145 În aceste împrejurări, Consiliul a putut considera necesar să adopte limitările în cauză pentru a contracara mortalitatea cauzată de pescuitul de agrement. Pe de o parte, acesta a permis capturarea urmată de eliberare, autorizând astfel pescarii de agrement să continue să practice majoritatea formelor de pescuit de agrement în pofida recomandării ICES de a interzice orice captură. Pe de altă parte, acesta a prevăzut o normă, capturarea urmată de eliberare, pe care nu este nerezonabil să o restrângem la o activitate de recreere.
146 Asemenea măsuri nu pot fi considerate vădit inadecvate sau arbitrare în raport cu obiectivul care trebuie atins, astfel încât nu se poate considera că, prin adoptarea lor, legiuitorul a depășit limitele puterii sale de apreciere și a încălcat principiul proporționalității. În consecință, primul aspect al celui de al patrulea motiv trebuie respins.
– Cu privire la al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a libertății de asociere și a libertății de a desfășura o activitate comercială
147 Reclamanta afirmă că interdicția pescuitului submarin încalcă libertatea de asociere și libertatea de a desfășura o activitate comercială, consacrate la articolele 12 și 16 din cartă, întrucât ar afecta infrastructurile din porturile de agrement, fabricarea de echipamente specializate pentru porturile respective și serviciile turistice legate de acestea.
148 De la bun început, trebuie să se constate că reclamanta nu furnizează niciun element în susținerea afirmației sale potrivit căreia libertatea de asociere a fost încălcată. Or, potrivit jurisprudenței, simpla enunțare abstractă a unui motiv nu îndeplinește cerințele stabilite la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură (Hotărârea din 29 martie 2012, Telefónica și Telefónica de España/Comisia, T‑336/07, EU:T:2012:172, punctul 59). În consecință, al doilea aspect al celui de al patrulea motiv trebuie respins ca inadmisibil, în măsura în care este întemeiat pe o încălcare a libertății de asociere.
149 În ceea ce privește libertatea de a desfășura o activitate comercială, recunoscută la articolul 16 din cartă, aceasta include dreptul de a desfășura o activitate economică sau comercială, libertatea contractuală și libera concurență.
150 În speță, trebuie arătat că o încălcare a libertății de a desfășura o activitate comercială ar putea afecta întreprinderile angajate într‑o activitate comercială legată de practica pescuitului submarin, precum vânzarea de echipamente. O asemenea încălcare nu poate, în schimb, să afecteze pescarii de agrement înșiși, din moment ce, astfel cum rezultă din articolul 3 litera (b) din regulamentul atacat, aceștia din urmă nu sunt angajați într‑o astfel de activitate întrucât nu pot vinde peștii pe care îi capturează.
151 În ceea ce privește întreprinderile care desfășoară o activitate comercială legată de practica pescuitului submarin, trebuie să se observe că măsura în discuție ar putea efectiv să determine consecințe economice asupra activităților lor, susceptibile să influențeze decizia lor de a continua activitățile respective și, prin urmare, să constituie în mod potențial o limitare a libertății lor de a desfășura o activitate comercială.
152 Cu privire la acest subiect, reclamanta a furnizat sondaje prin care urmărea să demonstreze că bibanul‑de‑mare european este specia cea mai căutată de pescarii de agrement care practică pescuitul submarin și, pentru unii dintre aceștia, cea care justifică practica activității respective. Dacă această tendință reflectă realitatea, ea are în mod necesar consecințe asupra cifrei de afaceri a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul în cauză.
153 Cu toate acestea, articolul 52 alineatul (1) din cartă admite că pot fi impuse restrângeri exercițiului drepturilor și libertăților în măsura în care aceste restrângeri sunt prevăzute de lege, respectă substanța acestor drepturi și libertăți și, prin respectarea principiului proporționalității, sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.
154 Or, aceasta este situația în speță, din moment ce, în primul rând, măsura în cauză este prevăzută de regulamentul atacat. În al doilea rând, aceasta nu conține nicio interdicție care să se adreseze întreprinderilor angajate într‑o activitate comercială legată de practica pescuitului submarin, astfel încât respectă substanța libertății de a desfășura o activitate comercială. În al treilea rând, astfel cum reiese din aprecierea primului aspect al celui de al patrulea motiv al acțiunii, acesta este conform cu principiul proporționalității, obiectivul urmărit fiind, în interesul general, conservarea resurselor biologice ale mării.
155 Această concluzie este contestată de reclamantă, care arată că punerea în aplicare a regulamentului atacat nu a fost atenuată de un criteriu de natură temporară sau care să prevadă un mecanism neautomat. Dimpotrivă, regulamentul menționat ar fi intrat în vigoare imediat, fără „nicio ajustare”.
156 În această privință, trebuie arătat că lipsa, invocată de reclamantă, a caracterului temporar al măsurii în cauză este contrazisă de natura regulamentului atacat care este destinat să fie aplicat pentru un singur an, în speță anul 2018.
157 Pe de altă parte, contrar celor susținute de reclamantă, măsura în cauză nu a fost impusă din nou și imediat în fapt, întrucât o măsură identică se aplica deja, în prima zonă, în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul aplicabil anterior, și anume Regulamentul 2017/127.
158 În consecință, al patrulea motiv și, prin urmare, acțiunea în totalitate trebuie respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată
159 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
160 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii, conform concluziilor acestuia din urmă.
161 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Comisia va suporta, așadar, propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă International Forum for Sustainable Underwater Activities (IFSUA) la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Valančius | Nihoul | Svenningsen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 martie 2020.
Semnături