Acțiune introdusă la 18 decembrie 2013 – Italian international film/EACEA

(Cauza T-676/13)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Italian international film Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Fratini și B. Bettelli, avocați)

Pârâtă: Agenzia esecutiva per l'istruzione, gli audiovisivi e la cultura (EACEA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

admiterea acțiunii și, prin urmare, anularea deciziei EACEA din 8 octombrie 2013 de respingere a proiectului referitor la filmul „Only God Forgives” în cadrul cererii de ofertă EACEA/21/12;

obligarea EACEA la adoptarea tuturor măsurilor ulterioare corespunzătoare;

obligarea EACEA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect decizia Agenzia esecutiva per l'istruzione, gli audiovisivi e la cultura (Agenția executivă „Educație, audiovizual și cultură”) de respingere a proiectului referitor la filmul „Only God Forgives” în cadrul cererii de ofertă EACEA/21/12 (MEDIA 2007 – Sprijin pentru sistemul „selectiv” de distribuție transnațională a filmelor europene 2013) (2012/C 300/07).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 296 TFUE, a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 133 alineatul (3) din Regulamentul financiar, din cauza unui viciu de motivare.

Mai precis, reclamanta arată în această privință că nu înțelege motivul pentru care pârâta a considerat, în speță, drept neeligibil proiectul pe care aceasta l-a prezentat. Astfel, motivarea respingerii deciziei atacate este diferită de indicația conținută în scrisoarea anterioară din 7 august 2013, invocându-se nerespectarea unui criteriu de eligibilitate prevăzut de Liniile directoare diferit de modelul tipizat conținut în respectiva scrisoare (distribuție cinematografică a filmului neefectuată de reclamanta însăși). Or, prin decizia atacată este respins proiectul în temeiul articolului 5.1 al cincilea paragraf din Liniile directoare, care admite, numai într-o măsură limitată, recurgerea la subcontractare.Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 167 TFUE și a reglementării de punere în aplicare, inclusiv a Regulamentului financiar, precum și a punctelor 3 și 4 din cererea de ofertă EACEA/21/12.În această privință, reclamanta arată că decizia atacată este afectată de o eroare vădită. Ea precizează în această privință că din decizia atacată reiese că EACEA a calificat în mod eronat și arbitrar drept subcontractare raportul contractual dintre reclamantă și Rai Cinema. Din aceeași scrisoare ar rezulta de asemenea că EACEA confundă subcontractarea și contractul de delegare în favoarea unui terț a unei activități de „distribuție materială”.