Ediție provizorie
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)
10 aprilie 2024(*)
„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022 – Articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Eroare de drept – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”
În cauza T‑411/22,
Dexia, fostă Dexia Crédit Local, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de H. Gilliams și J.‑M. Gollier, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comitetului unic de rezoluție (SRB), reprezentat de K.‑P. Wojcik, J. Kerlin și C. De Falco, în calitate de agenți, asistați de H.‑G. Kamann, F. Louis și P. Gey, avocați,
pârât,
susținut de
Parlamentul European, reprezentat de J. Etienne, M. Menegatti și G. Bartram, în calitate de agenți,
și de
Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de E. d’Ursel, J. Haunold și A. Westerhof Löfflerová, în calitate de agenți,
interveniente,
TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),
compus din domnii A. Kornezov, președinte, G. De Baere, D. Petrlík (raportor) și K. Kecsmár și doamna S. Kingston, judecători,
grefier: doamna S. Jund, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 8 februarie 2024,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta, Dexia, fostă Dexia Crédit Local, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2022/18 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (FUR) (denumită în continuare „decizia atacată”) în ceea ce o privește.
Istoricul cauzei
2 Reclamanta era o instituție de credit franceză.
3 Prin decizia atacată, SRB a stabilit, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1), contribuțiile ex ante la FUR (denumite în continuare „contribuțiile ex ante”) pentru anul 2022 (denumită în continuare „perioada de contribuție 2022”) ale instituțiilor care intră sub incidența articolului 2 coroborat cu articolul 67 alineatul (4) din acest regulament (denumite în continuare „instituțiile”), printre care se numără și reclamanta.
4 Prin avizul de percepere din 25 aprilie 2022, Autorité de contrôle prudentiel et de résolution (Autoritatea de Supraveghere Prudențială și de Rezoluție, ACPR, Franța), în calitate de autoritate națională de rezoluție în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul nr. 806/2014, a obligat reclamanta să își plătească contribuția ex ante pentru perioada de contribuție 2022, astfel cum fusese stabilită de SRB.
Decizia atacată
5 Decizia atacată cuprinde un corp principal care este însoțit de trei anexe.
6 În corpul deciziei atacate este descris procesul de stabilire a contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022 care se aplică tuturor instituțiilor.
7 În acest scop, mai întâi, SRB a amintit în secțiunea 5 din decizia atacată că, la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani calculate de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), mijloacele financiare disponibile în FUR trebuiau să atingă un nivel‑țintă (denumit în continuare „nivelul‑țintă final”) de cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate (denumite în continuare „depozitele garantate”) ale tuturor instituțiilor autorizate în toate statele membre participante la mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) (denumite în continuare „statele membre participante”).
8 În continuare, în secțiunea 5 din decizia amintită, SRB a stabilit nivelul‑țintă anual, menționat la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului nr. 806/2014 în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1), pentru perioada de contribuție 2022 (denumit în continuare „nivelul‑țintă anual”). În această privință, SRB a precizat că a ținut seama de elementele prevăzute la articolul 3 din regulamentul delegat (UE) 2017/747 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește criteriile de calculare a contribuțiilor ex ante, precum și circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post extraordinare poate fi amânată parțial sau integral (JO 2017, L 113, p. 2).
9 În plus, SRB a explicat că stabilise nivelul‑țintă anual la o optime din 1,6 % din suma depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor în anul 2021, astfel cum a fost obținută pe baza datelor raportate de schemele de garantare a depozitelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).
10 În secțiunea 6 din decizia atacată, SRB a descris metodologia de urmat pentru calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2022.
11 În secțiunea 6 din decizia atacată, SRB a explicat de asemenea că instituțiile, altele decât cele care plătesc o contribuție forfetară având în vedere caracteristicile lor specifice, trebuie să plătească o contribuție ex ante ajustată la profilul lor de risc, pe care a stabilit‑o urmând următoarele faze principale.
12 În prima etapă, SRB a calculat, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014, contribuția anuală de bază a fiecărei instituții, care este proporțională cu cuantumul total al pasivelor instituției în cauză, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate (denumit în continuare „pasivul net”), raportată la pasivele nete ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, SRB a dedus anumite tipuri de datorii din pasivul net al instituției care trebuie luat în considerare pentru determinarea acestei contribuții.
13 În a doua fază a calculului contribuției ex ante, SRB a efectuat o ajustare a contribuției anuale de bază în funcție de profilul de risc al instituției în cauză, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014.
14 SRB a calculat contribuția ex ante a fiecărei instituții repartizând nivelul‑țintă anual între toate instituțiile pe baza raportului care are la bază contribuția anuală de bază ajustată în funcție de profilul de risc.
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită în esență Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în ceea ce o privește,
– obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.
16 SRB solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– cu titlu subsidiar, în cazul anulării deciziei atacate, menținerea efectelor acesteia până la înlocuirea ei sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
17 Parlamentul European solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii în măsura în care se întemeiază pe excepția de nelegalitate a Regulamentului nr. 806/2014 invocată în al cincilea și al șaselea motiv;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Consiliul Uniunii Europene solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
19 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive, întemeiate:
– primul, pe încălcarea articolului 69 alineatul (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014;
– al doilea, pe încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament prin Regulamentul delegat 2015/63;
– al treilea, cu titlu subsidiar, pe încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament prin decizia atacată;
– al patrulea, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 5, 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014, deoarece articolul 114 TFUE ar constitui temeiul juridic inadecvat pentru aceste dispoziții;
– al cincilea motiv, pe o excepție de nelegalitate a articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014 din cauza pretinsului caracter fiscal al contribuțiilor ex ante, care ar repune în discuție articolul 114 TFUE ca temei juridic al acestor dispoziții.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 69 alineatul (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014
20 Primul motiv este construit în esență în jurul a două obiecții, întemeiate, prima, pe încălcarea articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 și, a doua, pe încălcarea articolului 70 alineatul (2) din acest regulament.
21 Trebuie analizată mai întâi a doua obiecție.
22 Prin intermediul acesteia, reclamanta susține că, atunci când a stabilit nivelul‑țintă anual la 14 253 573 821,46 euro, ce corespunde unei optimi din 1,6 % din depozitele acoperite în anul 2021, SRB a eludat și deci a încălcat articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede obligația sa de a calcula contribuțiile ex ante individuale, astfel încât contribuțiile ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante să nu depășească 12,5 % din nivelul‑țintă final (denumit în continuare „plafonul de 12,5 %”).
23 SRB susține, cu titlu principal, că norma prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, nu se aplică pe parcursul perioadei inițiale. În opinia sa, norma prevăzută la articolul 69 alineatul (2) din acest regulament, potrivit căreia contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă, primează asupra cerinței prevăzute la articolul 70 alineatul (2) din regulamentul menționat, întrucât prima normă constituie o lex specialis ratione temporis în raport cu a doua cerință, care, în schimb, este doar o lex generalis.
24 Cu titlu subsidiar, SRB arată, așa cum a precizat printre altele în ședință, că norma prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, nu este o normă absolută. În opinia sa, ar fi imposibilă aplicarea acestei norme simultan cu cerința care decurge din articolul 69 alineatul (1) din acest regulament, care îl obligă să se asigure că FUR își atinge nivelul‑țintă final, echivalent cu cel puțin 1 % din depozitele acoperite, la sfârșitul perioadei inițiale. Această imposibilitate ar fi cauzată în principal de caracterul dinamic al nivelului‑țintă final, în sensul că acesta din urmă ar putea crește pe parcursul perioadei inițiale. Astfel, în ipoteza unei creșteri a depozitelor acoperite, care ar însemna creșterea nivelului‑țintă final și o subestimare de către SRB a cuantumului acestui nivel‑țintă la începutul perioadei inițiale, aplicarea literală a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar împiedica SRB să efectueze orice ajustare ulterioară a mijloacelor financiare care trebuie colectate la FUR pentru a atenua această subestimare. Or, ar fi dificil, chiar imposibil, pentru SRB să prevadă cu exactitate care va fi nivelul‑țintă final din cauza riscurilor care pot surveni pe parcursul perioadei inițiale, care ar afecta evoluția cuantumului depozitelor acoperite. Ținând seama de aceste împrejurări și având în vedere obiectivul de interes general urmărit de FUR – și anume de a contribui la stabilitatea financiară a Uniunii Europene –, SRB ar fi trebuit să acorde prioritate scopului de a atinge nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale, astfel încât cerința prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar trebui înlăturată sau interpretată în mod flexibil.
25 În această privință, în plus, SRB susține că, dacă regula privind nedepășirea plafonului de 12,5 % care este prevăzută la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 ar fi aplicabilă pe parcursul perioadei inițiale și dacă aceasta ar fi de strictă aplicare, i‑ar fi imposibil să respecte articolul 69 alineatul (2) din regulamentul menționat, care impune, pe de o parte, repartizarea cât mai uniformă posibil în timp a contribuțiilor ex ante și, pe de altă parte, luarea în considerare a etapei ciclului de activitate și a impactului pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor. Pentru a rezolva conflictul dintre cele două dispoziții în cauză, ar trebui, printre altele, ca plafonul de 12,5 % să fie interpretat în sensul că urmărește doar să se concretizeze într‑un mod lipsit de obligativitate cerința privind repartizarea cât mai uniform posibil în timp a contribuțiilor ex ante.
26 Parlamentul și Consiliul consideră că, contrar celor susținute de SRB cu titlu principal, cerința rezultată din articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, privind nedepășirea plafonului de 12,5 %, se aplică pe parcursul perioadei inițiale. Aceste instituții se raliază însă la poziția adoptată cu titlu subsidiar de SRB potrivit căreia această cerință nu este una absolută și trebuie interpretată și aplicată în mod flexibil în lumina obiectivului principal potrivit căruia FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale.
27 Trebuie amintit în această privință că articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, până la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile ale FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final reprezentând cel puțin 1 % din valoarea depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.
28 Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante se repartizează cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 27 de mai sus, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.
29 În continuare, articolul 70 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, „[SRB] calculează în fiecare an […] contribuțiile individuale, pentru a se asigura că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă”. Articolul 70 alineatul (2) al patrulea paragraf din acest regulament adaugă că, „[î]n orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor individuale ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante […] nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul‑țintă”.
30 În primul rând, în ceea ce privește aplicarea în timp a cerinței privind plafonul de 12,5 %, prevăzută la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, trebuie amintit că Tribunalul a statuat deja că aceasta avea vocația de a se aplica pe parcursul perioadei inițiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB, T‑758/18, EU:T:2021:28, punctele 68, 69 și 100).
31 Acest lucru rezultă mai întâi din modul clar de redactare a articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede că, „[p]e parcursul perioadei inițiale”, contribuțiile ex ante se calculează „în conformitate cu articolul 70” din acest regulament, o asemenea trimitere indicând fără ambiguitate că toate cerințele prevăzute în această ultimă dispoziție, inclusiv cea prevăzută la alineatul (2) primul și al patrulea paragraf, se aplică pe parcursul perioadei inițiale.
32 În continuare, articolul 70 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 precizează că SRB trebuie să respecte cerința plafonului de 12,5 % „în fiecare an”, fără a limita în vreun fel aplicarea sa în timp la perioada care urmează perioadei inițiale.
33 Totodată, nicio altă dispoziție din Regulamentul nr. 806/2014 nu indică faptul că cerința privind plafonul de 12,5 % nu se aplică pe parcursul perioadei inițiale sau că SRB poate deroga de la acesta pe parcursul perioadei respective.
34 În sfârșit, interpretarea potrivit căreia cerința menționată se aplică pe parcursul perioadei inițiale este confirmată de geneza Regulamentului nr. 806/2014.
35 Astfel, din cuprinsul punctului 4.3.2 din expunerea de motive și din articolul 65 alineatul (1) din Propunerea COM(2013) 520 final a Comisiei Europene din 10 iulie 2013, care a condus la adoptarea Regulamentului nr. 806/2014, reiese că, în propunerea legislativă, Comisia propusese ca perioada inițială pentru constituirea FUR să fie de zece ani.
36 În cursul etapelor următoare ale procedurii legislative, Consiliul propusese, astfel cum reiese din documentul interinstituțional din 27 martie 2014 (8078/1/14 REV 1), care a făcut obiectul dezbaterilor în ședință, plafonarea anuală a contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la 10 % din nivelul‑țintă final. Or, atunci când Parlamentul și Consiliul au convenit, în cursul procedurii legislative, să se reducă perioada inițială la opt ani, acestea au decis în același timp să majoreze la 12,5 % plafonul prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.
37 Rezultă, astfel cum a confirmat de altfel Consiliul în prezenta procedură, că legiuitorul Uniunii a stabilit o legătură între numărul de ani cuprins în perioada inițială și procentul plafonului stabilit la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.
38 Reiese din tot ceea ce precedă că plafonul de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 se aplică pe parcursul perioadei inițiale.
39 De altfel, chiar SRB a recunoscut la punctul 106 din anexa III la decizia atacată, care conține evaluarea sa în legătură cu observațiile instituțiilor participante la consultarea referitoare la contribuțiile ex ante la FUR pentru anul 2022, precizând că, „[p]rin aplicarea [unui] coeficient de [o] optime din valoarea totală a depozitelor în discuție, [se] respect[ă] plafonul de 12,5 %”.
40 În al doilea rând, în ceea ce privește conținutul cerinței privind plafonul de 12,5 %, trebuie amintit că, potrivit articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, SRB este obligat să se asigure că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final, astfel cum este acesta stabilit la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.
41 În această privință, trebuie arătat că articolul 69 alineatul (1) din acest regulament, după cum confirmă lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 806/2014, are la bază o abordare dinamică a nivelului‑țintă final în sensul că acesta trebuie stabilit în raport cu cuantumul depozitelor acoperite la sfârșitul perioadei inițiale. Astfel, la punctul 4.3.2 din expunerea de motive a Propunerii COM(2013) 520 final din 10 iulie 2013, care a condus la adoptarea regulamentului menționat, Comisia a explicat că nivelul‑țintă final va rămâne dinamic și va crește dacă sectorul bancar se dezvoltă.
42 Necesitatea de a lua în considerare evoluția cuantumului depozitelor acoperite se explică în plus prin obiectivul urmărit prin perceperea contribuțiilor ex ante de a garanta, într‑o logică de natură asiguratorie, că sectorul financiar procură suficiente resurse financiare pentru MUR astfel încât acesta să își poată îndeplini funcțiile, după cum reiese din considerentul (41) al Regulamentului nr. 806/2014 (Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113). Obiectivul MUR constă, în conformitate cu considerentul (12) al acestui regulament, în special în sporirea stabilității instituțiilor din statele membre participante și în împiedicarea propagării eventualelor crize colaterale în statele membre neparticipante.
43 În această privință, reiese din cuprinsul punctului 4.3.2 din expunerea de motive a Propunerii COM(2013) 520 final că, cu cât dimensiunea sectorului bancar crește în timp, cu atât mai mult resursele financiare care trebuie puse la dispoziția FUR ar trebui să crească. O estimare a acestei dimensiuni permite, așadar, să se anticipeze cuantumul mijloacelor financiare care ar trebui procurate pentru FUR, astfel încât acesta să poată fi utilizat în cazul în care o criză ar afecta sectorul bancar pentru a finanța instrumentele de rezoluție și pentru a asigura în acest mod aplicarea lor eficientă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, interpretat în lumina considerentului (101) al aceluiași regulament.
44 Or, prin articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, legiuitorul Uniunii a optat pentru o abordare prin care cuantumul depozitelor acoperite urmărește să estimeze dimensiunea sectorului bancar și să calculeze astfel resursele financiare care trebuie puse la dispoziția FUR. Dintr‑o asemenea perspectivă, o eventuală creștere a cuantumului depozitelor acoperite între începutul și sfârșitul perioadei inițiale reflectă o creștere a dimensiunii sectorului bancar, ceea ce implică o creștere a mijloacelor financiare necesare FUR la sfârșitul acestei perioade.
45 Din cele ce precedă rezultă că valoarea nivelului‑țintă final în raport cu care se aplică plafonul de 12,5 % trebuie determinată în funcție de cuantumul depozitelor acoperite existent la sfârșitul perioadei inițiale, din moment ce acest cuantum nu poate fi cunoscut cu certitudine decât la sfârșitul acestei perioade.
46 În aceste condiții, întrucât, potrivit articolelor 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014, calculul contribuțiilor ex ante este un exercițiu anual care are la bază definirea unui nivel‑țintă final care trebuie atins la sfârșitul perioadei inițiale, apoi a unui nivel‑țintă anual care trebuie repartizat între instituții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 113), este obligația SRB să efectueze, pentru fiecare perioadă de contribuție, o estimare cât mai precisă posibil a nivelului‑țintă final prin raportare la datele disponibile la momentul acestei estimări (denumit în continuare „nivelul‑țintă final pronosticat”).
47 Rezultă că nivelul‑țintă final anticipat este esențial pentru aplicarea plafonului de 12,5 %.
48 În consecință, atunci când SRB calculează contribuțiile ex ante pe parcursul unei anumite perioade de contribuție, trebuie să se asigure, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, că valoarea contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășește 12,5 % din nivelul‑țintă final anticipat.
49 Această concluzie nu este contrazisă de argumentația formulată de SRB, de Parlament și de Consiliu că cerința privind plafonul de 12,5 % ar trebui fie înlăturată, fie interpretată „în mod flexibil”. În această privință, SRB a susținut în esență că i‑ar fi imposibil să respecte atât plafonul menționat, cât și cerințele de la articolul 69 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014, potrivit cărora, în primul rând, trebuie să se asigure că FUR își atinge nivelul‑țintă final de cel puțin 1 % din depozitele acoperite la sfârșitul perioadei inițiale și, în al doilea rând, contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor. SRB, susținut de Parlament și de Consiliu, a dedus de aici în special că articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 trebuie interpretat în lumina articolului 69 alineatul (2) din acest regulament, potrivit căruia contribuțiile ex ante trebuie repartizate „cât mai uniform posibil în timp”, ceea ce ar permite, în opinia lor, o interpretare flexibilă a cerinței privind plafonul de 12,5 %.
50 În această privință, trebuie să se constate că sensul articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 reiese fără ambiguitate din însuși modul său de redactare.
51 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii în lumina contextului și a finalității sale nu poate avea ca rezultat lipsirea de orice efect util a textului clar și precis al acestei dispoziții, întrucât ar deveni contra legem și, implicit, incompatibilă cu cerințele principiului securității juridice. Astfel, din moment ce sensul unei dispoziții a dreptului Uniunii reiese fără ambiguitate chiar din modul de redactare a acesteia, Curtea nu se poate abate de la această interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2023, Mensing, C‑180/22, EU:C:2023:565, punctul 34 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iunie 2021, Lucaccioni/Comisia, T‑316/19, EU:T:2021:367, punctul 118 și jurisprudența citată).
52 Acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, deoarece această dispoziție este formulată în termeni imperativi, după cum o demonstrează utilizarea expresiilor „nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă” (primul paragraf) și „[î]n orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor […] nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul‑țintă” (al patrulea paragraf). În plus, dispoziția menționată stabilește în mod precis un plafon maxim de 12,5 %, reiterându‑l de două ori și fără nicio excepție, astfel încât acesta nu poate fi adaptat sau ajustat de autoritatea însărcinată să calculeze contribuțiile ex ante.
53 În aceste condiții, nu se poate susține că articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 poate fi interpretat, în lumina cerinței prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din regulamentul menționat, în sensul că plafonul de 12,5 % putea fi înlăturat sau că avea doar valoare indicativă, astfel încât SRB putea să devieze de la acesta în urmărirea obiectivului de a atinge nivelul‑țintă final.
54 Nici articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care prevede printre altele că contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final, nu permite interpretarea plafonului de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din acest regulament în sensul că nu ar fi obligatoriu sau că ar fi pur indicativ. Astfel, pe lângă faptul că o asemenea interpretare ar fi contrară modului clar și precis de redactare a articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din regulamentul menționat, pe de o parte, trebuie subliniat că, prin faptul că a prevăzut în mod explicit la articolul 69 alineatul (2) din același regulament că contribuțiile ex ante trebuie să fie „calculate în conformitate cu articolul 70”, legiuitorul Uniunii însuși a avut în vedere aplicarea simultană atât a plafonului de 12,5 %, cât și a cerinței privind repartizarea cât mai uniform posibil în timp a contribuțiilor ex ante. Pe de altă parte, articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 vizează repartizarea în timp și cât mai uniform posibil a sarcinii financiare ce revine instituțiilor pentru a evita variații semnificative în cadrul ei de la un an la altul și pentru a ține astfel seama de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a acestor instituții. În schimb, articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din acest regulament vizează plafonarea, pentru fiecare an luat în considerare în mod individual, a cuantumului contribuțiilor datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante. Rezultă că articolul 69 alineatul (2) și articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 urmăresc scopuri care, chiar dacă sunt complementare, rămân distincte. Prin urmare, trebuie respins argumentul că articolul 69 alineatul (2) din acest regulament ar impune o interpretare „flexibilă” a cerinței privind plafonul de 12,5 % prevăzute la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din regulamentul menționat.
55 Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, contrar celor susținute de SRB, nu este imposibilă concilierea cerințelor amintite la punctul 49 de mai sus.
56 Desigur, din cauza duratei perioadei inițiale și a riscului de producere a unor evenimente imprevizibile pe parcursul acesteia, estimarea nivelului‑țintă final se întemeiază pe o analiză prospectivă a evoluției cuantumului depozitelor acoperite, care este marcată de incertitudini legate de această apreciere.
57 Cu toate acestea, luarea în considerare a unor asemenea incertitudini este inerentă atribuțiilor conferite SRB. Trebuie amintit în această privință că, potrivit articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, acesta este responsabil de funcționarea eficace și coerentă a MUR. În acest scop, SRB trebuie să se asigure că nivelul‑țintă final este atins la sfârșitul perioadei inițiale, respectându‑se în același timp plafonul de 12,5 %. Caracterul prospectiv al estimării sale privind nivelul‑țintă final necesită o estimare suficient de prudentă a evoluției cuantumului depozitelor acoperite pe tot parcursul perioadei inițiale pentru a dispune de fonduri suficiente pentru a concilia respectarea plafonului de 12,5 % cu cerințele amintite la punctul 49 de mai sus.
58 Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, nivelul‑țintă final trebuie să atingă „cel puțin” 1 % din depozitele acoperite la sfârșitul perioadei inițiale. Prin urmare, această dispoziție nu obligă SRB să se asigure că nivelul‑țintă respectiv corespunde în mod precis pragului de 1 % din cuantumul depozitelor acoperite, ci îi permite să estimeze, pe baza unor proiecții prudente, evoluția cuantumului depozitelor acoperite, astfel încât să fie atins nivelul‑țintă menționat respectându‑se plafonul de 12,5 %.
59 De altfel, trebuie arătat că, la elaborarea Regulamentului delegat 2017/747, Comisia a mai avut în vedere aplicarea simultană a plafonului de 12,5 % și a cerințelor care decurg din articolul 69 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 806/2014, care au fost amintite la punctul 49 de mai sus. Astfel, Regulamentul delegat 2017/747, care are ca obiect, potrivit articolului 1 punctul 1 din acesta, printre altele, să precizeze criteriile de repartizare în timp a contribuțiilor la FUR în temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, prevede la articolul 3 alineatul (4) că, în orice perioadă de contribuție dată, nivelul contribuțiilor anuale nu poate fi mai scăzut decât media contribuțiilor anuale „calculate în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) și cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 806/2014” decât în cazul în care SRB stabilește, pe baza unor proiecții prudente, că nivelul‑țintă final poate fi atins la sfârșitul perioadei inițiale.
60 În al treilea rând, trebuie, așadar, să se examineze dacă SRB a respectat în decizia atacată cerința privind plafonul de 12,5 %, astfel cum este prevăzută la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.
61 În această privință, reiese mai întâi din considerentele (45) și (60) ale deciziei atacate că SRB a estimat nivelul‑țintă final anticipat la suma de 79 987 450 580 de euro.
62 Astfel, atunci când SRB a calculat contribuțiile ex ante aferente perioadei de contribuție 2022, era obligat să se asigure, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și pe baza propriei estimări a nivelului‑țintă final, că cuantumul contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășea suma de 9 998 431 322,50 euro.
63 Or, astfel cum reiese din considerentul (62) al deciziei atacate coroborat cu punctul 124 din anexa III la această decizie și cu coloana „Suma finală notificată pentru anul 2022 (iii)” din tabelul inclus pe prima pagină din anexa II la decizia menționată, SRB a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2022 la 14 253 573 821,46 euro, acest cuantum fiind redus la 13 675 366 302,18 euro după, printre altele, deduceri efectuate în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.
64 În consecință, trebuie să se constate, astfel cum a recunoscut de altfel SRB în ședință, că decizia atacată a stabilit cuantumul contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la o limită care depășea plafonul de 12,5 % din nivelul‑țintă final anticipat.
65 Rezultă că SRB a încălcat articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și că a doua obiecție din cadrul primului motiv trebuie astfel să fie admisă.
66 Această eroare de drept este prin ea însăși de natură să justifice anularea deciziei atacate în ceea ce o privește pe reclamantă.
67 În consecință, se impune anularea deciziei atacate în ceea ce o privește pe reclamantă, fără a fi necesar să se examineze prima critică invocată în susținerea primului motiv sau celelalte motive.
Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii
68 SRB solicită Tribunalului ca, în cazul anulării deciziei atacate, să mențină efectele acesteia până la înlocuirea ei sau cel puțin pentru o perioadă de șase luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât o astfel de anulare ar avea consecințe grave pentru stabilitatea financiară în uniunea bancară.
69 Recurenta a susținut că lăsa la aprecierea Tribunalului o eventuală ajustare în timp a efectelor unei anulări.
70 Potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, instanța Uniunii poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele unui act anulat care trebuie considerate definitive. Pentru a exercita competența pe care i‑o conferă acest articol, instanța Uniunii ia în considerare respectarea principiului securității juridice și a altor interese publice sau private (a se vedea Hotărârea din 25 februarie 2021, Comisia/Suedia, C‑389/19 P, EU:C:2021:131, punctul 72 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 122).
71 Astfel, articolul 264 al doilea paragraf TFUE a fost interpretat în sensul că permite, pentru motive de securitate juridică, dar și pentru motive care urmăresc evitarea unei discontinuități sau a unui regres în punerea în aplicare a politicilor desfășurate sau susținute de Uniune, menținerea pentru un termen rezonabil a efectelor unui act anulat (a se vedea Hotărârea din 27 ianuarie 2021, Polonia/Comisia, T‑699/17, EU:T:2021:44, punctul 61 și jurisprudența citată).
72 În speță, deși decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, astfel încât s‑a stabilit contribuția ex ante a reclamantei într‑un cuantum prea ridicat, Tribunalul nu a fost, în schimb, chemat în prezenta procedură să constate vreo eroare care afectează însăși obligația reclamantei de a plăti o contribuție ex ante pentru perioada de contribuție 2022.
73 În aceste condiții și așa cum a statuat Curtea în Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 177), anularea deciziei atacate fără a prevedea menținerea efectelor sale ar fi de natură să aducă atingere punerii în aplicare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190), a Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului delegat 2015/63, care constituie o parte esențială a uniunii bancare ce contribuie la stabilitatea zonei euro, precum și la stabilitatea financiară a Uniunii în ansamblu. Astfel, în cazul în care SRB ar fi obligat să ramburseze imediat cuantumul contribuției ex ante a reclamantei, precum și cuantumurile contribuțiilor ex ante ale altor instituții, cum ar fi cele care au introdus o acțiune similară invocând același motiv cu cel admis în prezenta acțiune, chiar dacă aceste instituții rămân în principiu supuse obligației de a plăti contribuțiile ex ante, o asemenea rambursare ar risca să priveze FUR de mijloace financiare care se pot dovedi necesare pentru a asigura stabilitatea zonei euro și stabilitatea financiară a Uniunii.
74 În consecință, respingerea cererii de menținere a efectelor deciziei atacate ar risca să aducă atingere obiectivului stabilității financiare și obiectivului creării unei uniuni economice și monetare a cărei monedă este euro, astfel cum prevede articolul 3 alineatul (4) TUE.
75 În aceste împrejurări, trebuie menținute efectele deciziei atacate în ceea ce o privește pe reclamantă până când SRB va lua măsurile necesare pe care le presupune executarea prezentei hotărâri, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data la care prezenta hotărâre rămâne definitivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
76 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât SRB a căzut în pretenții, acesta va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale reclamantei, conform concluziilor acesteia din urmă.
77 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Parlamentul și Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia SRB/ES/2022/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (FUR) în ceea ce privește Dexia Crédit Local.
2) Menține efectele Deciziei SRB/ES/2022/18 în ceea ce privește Dexia până când SRB va lua măsurile necesare care presupun punerea în executare a prezentei hotărâri și aceasta într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data la care prezenta hotărâre rămâne definitivă.
3) SRB va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Dexia Crédit Local.
4) Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 aprilie 2024.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
Decizia atacată
Concluziile păr ților
În drept
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 69 alineatul (2) și a articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014
Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii
Cu privire la cheltuielile de judecată