Recurs introdus la 29 februarie 2024 de JPMorgan Chase & Co., JPMorgan Chase Bank, National Association împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 20 decembrie 2023 în cauza T-106/17, JPMorgan Chase și alții/Comisia
(Cauza C-160/24 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: JPMorgan Chase & Co., JPMorgan Chase Bank, National Association (reprezentanți: Lester KC, D. Piccinin KC, D. Heaton, barrister, P. Luckhurst, BL, B. Tormey, N. Frey, D. Das, A. Holroyd, D. Htante, N. English, L. Ream, Solicitors)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile
Recurentele solicită Curții:
anularea punctelor 3-5 din dispozitivul hotărârii atacate;
anularea articolul 1 litera (c) din decizie1 și
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente, inclusiv a celor efectuate de recurente în fața Tribunalului și a Curții.
Motivele și principalele argumente
Recurentele invocă trei motive în susținerea recursului.
Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că JPMorgan Chase & Co. and JPMorgan Chase Bank, National Association (denumite în continuare, împreună, „JPMC”) „a participat la comportamentele referitoare la manipularea ratei Euribor” în comunicările din 27, din 28 și din 29 septembrie 2006, din 2, din 25 și din 26 octombrie 2006, din 8 noiembrie 2006, din 18 decembrie 2006, din 4 și din 8 ianuarie 2007, din 6 februarie 2007 și din 16 și din 19 martie 2007. Primul aspect: Tribunalul a efectuat constatări de fapt care depășesc constatările cuprinse în decizie și și-a depășit astfel competența în cadrul unei acțiuni în anulare, prin înlocuirea motivării autorului actului atacat cu propria motivare. Al doilea aspect: Tribunalul nu a aplicat în mod corect sarcina probei și nivelul probatoriu. Al treilea aspect: Tribunalul a denaturat elementele de probă. Al patrulea aspect: Tribunalul nu a examinat argumentele și elementele de probă prezentate de JPMC și, prin urmare, nu și-a îndeplinit obligația de motivare. Al cincilea aspect: Tribunalul a concluzionat în mod eronat că JPMC avea obligația de a se distanța în mod public de comportamentul altor întreprinderi și, prin urmare, a aplicat în mod greșit jurisprudența referitoare la distanțarea publică.
Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că comunicările din 13 noiembrie 2006 și din 14 martie 2007 făceau parte din încălcare. Niciuna dintre aceste comunicări nu ar fi urmărit obiectivul identificat de Comisie în constatarea existenței unei încălcări unice și continue care a restrâns concurența prin obiect.
Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în abordarea sa cu privire la sancțiune. Primul aspect: prin utilizarea factorului de reducere al Comisiei pentru calcularea amenzii, Tribunalul (i) nu a furnizat o motivare adecvată, (ii) nu a răspuns la argumentele JPMC privind factorul de reducere, (iii) a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale și (iv) a aplicat o amendă vădit disproporționată. Al doilea aspect: Tribunalul nu a examinat aspectul esențial al JPMC și cvasitotalitatea argumentelor sale cu privire la aspectul dacă încasările în numerar alocate sau încasările în numerar actualizate trebuiau să fie utilizate pentru evaluarea valorii vânzărilor și a încălcat astfel obligația de motivare, obligația de a examina argumentele JPMC, articolul 47 din cartă și, în orice caz, a aplicat o amendă vădit disproporționată. Al treilea aspect: în ceea ce privește utilizarea integrală a compensației contractuale de către o altă întreprindere sancționată în aceeași cauză, Tribunalul ar fi denaturat elementele de probă și ar fi încălcat principiul egalității de tratament. Al patrulea și al cincilea aspect: în ceea ce privește excluderea „hibrizilor” și a „exoticelor” din valoarea vânzărilor realizate de alte întreprinderi care fac obiectul unei sancțiuni în aceeași cauză, Tribunalul a denaturat elementele de probă și a încălcat principiul egalității de tratament.
____________
1 Decizia C(2016) 8530 final a Comisiei din 7 decembrie 2016 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE [Cazul AT.39914 – Instrumente financiare derivate pe rata dobânzii în euro (EIRD)].