Acțiune introdusă la 25 septembrie 2013 – Spania/Comisia

(Cauza T-515/13)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, Abogado del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea deciziei atacate;

obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei C(2013)4426 final din 17 iulie 2013 privind regimul fiscal aplicabil anumitor acorduri de leasing financiar, cunoscut și sub denumirea de sistem spaniol în materie de leasing fiscal [(ajutorul SA. 21233 C/2011, ex NN/2011, ex CP 137/2006)]. În această decizie se consideră că măsurile ce rezultă din articolul 15 punctul 11 din textul codificat al Legii privind impozitul pe societăți (amortizarea anticipată a activelor închiriate), din aplicarea regimului de impozitare bazată pe tonaj întreprinderilor, flotelor sau activităților neeligibile și din articolul 50 punctul 3 din Regulamentul privind impozitul pe societăți constituie un ajutor de stat acordat unor grupuri de interes economic, incompatibil cu piața internă.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive:

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, având în vedere că nu era îndeplinită niciuna dintre condițiile necesare pentru calificarea măsurilor examinate în decizia atacată drept ajutor de stat; astfel, nu există niciun element de selectivitate într-un avantaj accesibil tuturor investitorilor potențiali din toate sectoarele economiei, fără nicio condiție prealabilă; nici concurența nu este denaturată sau amenințată să fie denaturată, întrucât nu se poate considera că un avantaj accesibil tuturor, fără discriminare (în special pe motive de naționalitate) favorizează sau poate favoriza poziția concurențială a anumitor sectoare sau întreprinderi în detrimentul concurenților acestora, din moment ce orice investitor putea să participe la structurile denumite SEAF și să profite de beneficiile pe care le oferea acest sistem. Prin urmare, nici comerțul dintre statele membre nu este afectat, în măsura în care membrii (sau acționarii) unei entități nu exercită nicio activitate pe piață.Al doilea motiv, invocat în subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament, încrederii legitime și securității juridice; în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, nu ar trebui să se recupereze ajutoarele.