Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch (Țările de Jos) la 4 octombrie 2021 – G/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
(Cauza C-614/21)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Den Haag, zittingsplaats 's-Hertogenbosch
Părțile din procedura principală
Reclamant: G
Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
Întrebările preliminare
Luând în considerare considerentele (3), (32) și (39) coroborate cu articolele 1, 4, 6, 18, 19 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Regulamentul Dublin1 trebuie interpretat și aplicat în sensul că principiul încrederii reciproce între state nu este divizibil, astfel încât încălcările grave și sistematice ale dreptului Uniunii comise de posibilul stat membru responsabil, înainte de transfer, cu privire la resortisanți ai țărilor terțe care (încă) nu sunt persoane returnate în temeiul Regulamentului Dublin se opun în mod absolut transferului în acest stat membru?
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin coroborat cu articolele 1, 4, 6, 18, 19 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, dacă statul membru responsabil încalcă dreptul Uniunii în mod grav și structural, statul membru care efectuează transferul nu se poate baza pe principiul încrederii reciproce între state, ci trebuie să înlăture orice îndoială sau trebuie să demonstreze că, după transfer, reclamantul nu va ajunge într-o situație care contravine articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?
Care sunt mijloacele de probă cu care reclamantul își poate susține argumentele potrivit cărora articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul Dublin se opune transferului său și care este standardul de probă care trebuie aplicat în acest sens? Ținând cont de trimiterile la acquis-ul comunitar din considerentele Regulamentului Dublin, statul membru care efectuează transferul are o obligație de cooperare sau o obligație de verificare sau, dacă există încălcări grave și structurale ale drepturilor fundamentale cu privire la resortisanți ai țărilor terțe, trebuie obținute garanții individuale din partea statului membru responsabil că, după transfer, drepturile fundamentale ale reclamantului vor fi (într-adevăr) respectate? Răspunsul la această întrebare este diferit în cazul în care reclamantul se află în dificultate de a prezenta probe, dacă nu își poate susține cu documente declarațiile consecvente și detaliate, deși, ținând cont de natura declarațiilor, nu se poate pretinde acest lucru?
____________
1 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31).