Cauza T‑271/10 RENV II
H
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 18 noiembrie 2020
„Politica externă și de securitate comună – Agent național detașat la MPUE în Bosnia și Herțegovina – Decizie de schimbare a repartizării – Abuz de putere – Interesul serviciului – Hărțuire morală – Caracterul sancționator al schimbării repartizării – Răspundere – Prejudiciu moral”
1. Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Personal – Repartizare – Putere de apreciere a autorităților competente – Control jurisdicțional – Limite
(a se vedea punctele 43, 44 și 49)
2. Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Personal – Acțiune în fața instanței Uniunii – Acțiunea unui agent național detașat împotriva unei decizii de schimbare a repartizării – Schimbare a repartizării care intervine într‑un context de hărțuire morală – Motive – Abuz de putere – Noțiune – Decizie de schimbare a repartizării luată din cauza denunțării de către un agent interesat de neregulile în administrarea misiunii – Caracterul sancționator al schimbării repartizării – Includere
(a se vedea punctele 44, 45, 48, 50, 55 și 77)
3. Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Dezvăluire a unor fapte din care se poate presupune existența unei activități ilegale sau a unei încălcări grave – Întinderea obligației – Protecție a funcționarului care a comunicat astfel de fapte – Întindere – Aplicabilitate în cazul unui membru al unei misiuni de poliție a Uniunii Europene
(Statutul funcționarilor, art. 22a)
(a se vedea punctul 76)
4. Procedură jurisdicțională – Obiectul litigiului – Modificare pe parcursul judecății – Extinderea cererii de despăgubire în etapa replicii – Cerere întemeiată pe elementele dezvăluite în cursul judecății – Admisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (e) și art. 84 alin. (1)]
(a se vedea punctele 84 și 88)
5. Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Depunere tardivă a propunerilor de probe – Condiții – Aplicabilitate în cazul unei proceduri de trimitere spre rejudecare la Tribunal
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85 alin. (3)]
(a se vedea punctul 90)
6. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert cauzat de un act nelegal – Anularea actului nelegal atacat – Reparare adecvată a prejudiciului moral – Limite
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 97 și 98)
7. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Condiție care nu este necesară în contenciosul agenților misiunii de poliție a Uniunii Europene
(art. 268, 270 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
(a se vedea punctul 105)
8. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu – Prejudiciu reparabil – Prejudiciu moral cauzat prin schimbarea repartizării unui agent al unei misiuni de poliție a Uniunii Europene de pe un post „senior” pe un post „non senior” într‑un context de denunțare de către acesta a neregulilor – Includere
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 108)
Rezumat
Reclamanta, H, este un magistrat italian care a fost detașat la Misiunea de Poliție a Uniunii Europene (MPUE)(1) la Sarajevo (Bosnia și Herțegovina) pentru a exercita funcția de Criminal Justice Unit Adviser, începând de la 14 noiembrie 2008. Detașarea sa a fost prelungită de două ori pentru a ocupa postul de Chief of Legal Office, ulterior redenumit Senior Legal Advisor/Legal Counsel.
Prin scrisoarea din 17 martie 2010, reclamanta și una dintre colegele sale au informat conducerea lor ierarhică cu privire la pretinse nereguli săvârșite în administrarea MPUE. Ulterior, prin două decizii ale șefului MPUE(2), reclamantei i s‑a schimbat repartizarea, din motive operaționale întemeiate pe necesitatea de a beneficia de consiliere din partea unui procuror în cadrul unui birou regional, pe postul de Criminal Justice Adviser – Prosecutor în cadrul Biroului regional de la Banja Luka (Bosnia și Herțegovina).
Reclamanta a formulat o acțiune având ca obiect, în primul rând, o cerere de anulare a deciziilor de schimbare a repartizării și, în al doilea rând, o cerere de despăgubire pentru prejudiciul moral și material pretins suferit. În susținerea cererii sale de anulare, reclamanta a invocat printre altele existența unei hărțuiri morale și a unui abuz de putere. Tribunalul a anulat deciziile atacate și a admis cererea de despăgubiri în ceea ce privește repararea prejudiciului moral cauzat prin aceste decizii.
Aprecierea Tribunalului
Mai întâi, Tribunalul observă, pe de o parte, că deciziile MPUE în materie de resurse umane au un aspect operațional care ține de politica externă și de securitate comună (PESC) și, pe de altă parte, că acestea constituie, prin însăși esența lor, acte de administrare a personalului, la fel ca orice decizie similară adoptată de instituțiile Uniunii în cadrul exercitării competențelor lor.
În continuare, Tribunalul observă că o decizie de schimbare a repartizării ar fi viciată de un abuz de putere dacă ar fi fost adoptată într‑un context de hărțuire morală și în scopul de a aduce atingere personalității, demnității sau integrității fizice ori psihice a persoanei vizate de o astfel de decizie. Tribunalul arată că acest lucru este valabil și în cazul în care schimbarea repartizării echivalează, în realitate, cu o sancțiune față de reclamantă pentru criticile sale legate de administrarea MPUE. Astfel de împrejurări ar constitui, potrivit Tribunalului, un abuz de putere, întrucât șeful MPUE și‑a exercitat competențele în alt scop decât cel în care i‑au fost conferite aceste competențe și, pe de altă parte, schimbarea repartizării nu poate fi considerată ca fiind în interesul serviciului. În speță, Tribunalul admite motivul întemeiat pe un abuz de putere.
În plus, Tribunalul consideră că alocarea unei sume de 30 000 de euro, evaluată ex æquo et bono, constituie o despăgubire adecvată pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă ca urmare a schimbării repartizării sale prin deciziile atacate.
În ceea ce privește cererea de despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului material, Tribunalul arată că reclamanta nu a formulat această cerere în cererea de sesizare. Totuși, acesta consideră că prejudiciul material pretins suferit de reclamantă se situează într‑un context factual care a intervenit după introducerea acțiunii și care, în același timp, are, potrivit reclamantei, o legătură cu actele de hărțuire morală pe care le‑a suferit în cadrul MPUE și enunțate în cererea introductivă. În aceste condiții, Tribunalul consideră că ar fi contrar bunei administrări a justiției și cerinței de economie a procedurii ca reclamanta să fie obligată să introducă o nouă acțiune în ceea ce privește cererea de despăgubire în cauză. Pe fond, această cerere este respinsă de Tribunal.
MPUE a început la 1 ianuarie 2003, a fost prelungită de mai multe ori și s‑a terminat în cursul anului 2012.