Cauza T‑137/10

Coordination bruxelloise d’institutions sociales et de santé (CBI)

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Spitale publice – Subvenții acordate de autoritățile belgiene spitalelor publice care aparțin asociației IRIS – Decizie la încheierea fazei preliminare – Decizie prin care ajutoarele sunt declarate compatibile cu piața internă – Serviciu de interes economic general – Definirea misiunii de serviciu public – Proporționalitatea compensației pentru serviciul public”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 7 noiembrie 2012

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune a părților în cauză în sensul articolului 88 alineatul (2) CE – Acțiune prin care se urmărește protejarea drepturilor procedurale ale părților în cauză – Admisibilitate – Motive care pot fi invocate

[art. 88 alin. (2) CE și art. 230 al patrulea paragraf CE]

2.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinarea de către Comisie – Faza preliminară și faza în contradictoriu – Compatibilitatea unui ajutor cu piața comună – Dificultăți de apreciere – Obligația Comisiei de a iniția procedura în contradictoriu – Împrejurări care permit dovedirea existenței unor astfel de dificultăți – Caracter insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cursul procedurii de examinare preliminară – Control jurisdicțional – Limite

[art. 86 alin. (2) și (3) CE]

3.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Aprecierea compatibilității unui ajutor cu piața comună – Criterii – Sectorul spitalicesc – Luarea în considerare a lipsei laturii comerciale

[art. 86 alin. (2) CE]

4.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Puterea de apreciere a statelor membre – Sectorul spitalicesc – Libertate în ceea ce privește organizarea și furnizarea de servicii de sănătate – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament în cazul participării unor operatori privați la serviciul public

[art. 86 alin. (2) CE și art. 152 alin. (5) CE]

5.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Definiţia serviciilor de interes economic general – Puterea de apreciere a statelor membre – Limite – Act de încredințare în vederea asigurării unei misiuni de serviciu public – Alegerea formei

[art. 86 alin. (2) CE]

6.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Compensarea costurilor ocazionate de misiunea de serviciu public – Puterea de apreciere a statelor membre – Limite – Controlul Comisiei – Obligația de a efectua o apreciere distinctă cu privire la fiecare dintre măsurile de compensare instituite

[art. 86 alin. (2) CE și art. 87 alin. (1) CE]

7.      Ajutoare acordate de state – Proiecte de ajutoare – Examinarea de către Comisie – Faza preliminară și faza în contradictoriu – Compatibilitatea unui ajutor cu piața comună – Dificultăți de apreciere – Obligația Comisiei de a iniția procedura în contradictoriu – Dificultăţi serioase – Întinderea sferei de investigare și complexitatea dosarului care pot constitui un indiciu al existenței unor dificultăți serioase

[art. 88 alin. (2) și (3) CE]

8.      Ajutoare acordate de state – Noţiune – Măsuri prin care se urmărește compensarea costului misiunilor de serviciu public asumate de o întreprindere – Distincție între testul Altmark, care vizează să determine existența unui ajutor, și testul prevăzut la articolul 86 alineatul (2) CE, care permite stabilirea compatibilității unui ajutor cu piața comună

[art. 86 alin. (2) CE și art. 87 alin. (1) CE]

9.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Respectarea normelor tratatului – Aprecierea compatibilității finanțării de către stat cu piața comună – Apreciere în raport cu costul suportat de întreprindere pentru a asigura serviciul, independent de eficiența economică a acesteia

[art. 86 alin. (2) CE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 58 și 59)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 72-77, 164 și 233)

3.      Având în vedere natura specială a misiunii de serviciu de interes economic general în anumite sectoare, trebuie să se dea dovadă de flexibilitate în ceea ce privește aplicarea Hotărârii Altmark și a criteriilor enunțate în aceasta, în vederea calificării unei măsuri drept ajutor de stat. În ceea ce privește serviciul public spitalicesc, în cadrul aplicării articolului 86 alineatul (2) CE și a criteriilor elaborate în Hotărârea Altmark, trebuie să se ia în considerare inexistența laturii comerciale, calificarea sa drept de serviciu de interes economic general explicându‑se mai degrabă prin impactul său asupra sectorului concurențial și comercial.

(a se vedea punctele 86 și 88)

4.      Aplicarea articolului 86 alineatul (2) CE în sectorul spitalicesc trebuie să țină seama de respectarea responsabilităților statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și furnizarea de servicii de sănătate și de îngrijiri medicale, această apreciere rezultând în special din articolul 152 alineatul (5) CE. Conform acestor aprecieri, statele membre își organizează sistemul național de sănătate în funcție de principiile pe care le aleg; în particular, obligațiile aferente serviciului public spitalicesc pot cuprinde atât obligații impuse oricărui organism spitalicesc, cât și obligații complementare impuse numai organismelor publice, având în vedere importanța lor deosebită pentru buna funcționare a sistemului național de sănătate.

Cu toate acestea, întrucât organizarea furnizării de servicii de sănătate decisă de un stat membru presupune impunerea unor obligații de serviciu public în sarcina operatorilor privați, trebuie să se țină seama de acest fapt în cadrul aprecierii măsurilor de ajutor adoptate în sectorul respectiv. În special, atunci când organismelor publice și private însărcinate cu același serviciu public le revin obligații diferite, ceea ce presupune un nivel diferit al costurilor și al compensației, aceste diferențe trebuie să reiasă în mod clar din mandatele lor, în special pentru a permite să se verifice compatibilitatea subvenției cu principiul egalității de tratament.

(a se vedea punctele 92-95)

5.      În materie de concurență, statele membre au o largă putere de apreciere cu privire la definirea a ceea ce consideră a fi servicii de interes economic general, această definire neputând fi contestată de Comisie decât în cazul unei erori vădite. Întinderea controlului efectuat de instanța Uniunii cu privire la aprecierile Comisiei referitoare la existența unei misiuni de serviciu public ține seama în mod necesar de această limitare. Acest control trebuie totuși să asigure respectarea anumitor criterii minime care vizează în special prezența unui act de putere publică ce îi învestește pe operatorii în cauză cu o misiune de serviciu de interes economic general, precum și caracterul universal și obligatoriu al acestei misiuni.

În această privință, un organism poate fi considerat ca fiind dotat cu exercițiul puterii publice dacă este format dintr‑o majoritate de reprezentanți ai puterii publice și dacă trebuie să respecte, atunci când adoptă o decizie, anumite criterii de interes public. Astfel, pentru a putea califica drept acte publice deciziile unui organism, organele acestuia trebuie să fie formate din persoane învestite cu o misiune de interes public și autoritățile publice trebuie să dispună de o putere efectivă de control asupra deciziilor.

În ceea ce privește alegerea formei juridice a unui act sau a actelor de încredințare către operatori, statele membre au o largă putere de apreciere, mandatul prin care se conferă misiunea de serviciu public putând fi definit prin mai multe acte distincte, atât prin cele care stabilesc reglementarea generală a domeniului, cât și prin cele care se adresează în mod specific anumitor organisme. Mandatul poate îmbrăca de asemenea forma actelor convenționale, în măsura în care acestea emană de la puterea publică și sunt obligatorii. Aceasta este a fortiori situația atunci când astfel de acte concretizează obligațiile impuse de legislație.

(a se vedea punctele 99-101, 107-109, 111 și 112)

6.      Parametrii pe baza cărora se calculează compensația pentru o misiune de serviciu de interes economic general trebuie să fie stabiliți în prealabil, în mod obiectiv și transparent, pentru a evita ca această compensație să confere un avantaj economic care ar putea favoriza întreprinderea beneficiară în raport cu întreprinderi concurente. Totuși, nimic nu interzice legiuitorului național să lase autorităților naționale o anumită marjă de apreciere. Dimpotrivă, statul membru dispune de o largă putere de apreciere nu numai cu privire la definirea unei misiuni de serviciu de interes economic general, ci și cu privire la stabilirea compensării costurilor legate de serviciile de interes economic general. Cu toate acestea, parametrii în discuție trebuie să fie precizați, astfel încât să se excludă orice recurgere abuzivă a statului membru la noțiunea de serviciu de interes economic general.

În această privință, întrucât statele membre sunt libere să aleagă modalitățile practice de asigurare a respectării acestei condiții, în măsura în care modalitățile de stabilire a compensației rămân obiective și transparente, aprecierea Comisiei în acest sens trebuie să se întemeieze pe o analiză a condițiilor juridice și economice concrete în care a fost determinat cuantumul compensației.

În consecință, în ipoteza recurgerii de către un stat membru la mai multe măsuri de compensare, în cazul în care Comisia omite să realizeze o apreciere distinctă a parametrilor de finanțare referitori la una dintre măsuri, aceasta realizează o examinare incompletă a măsurii de ajutor vizate. Or, chiar admițând că este vorba despre compensații care sunt destinate să acopere numai întârzierea considerabilă a plăților și care trebuie să fie ulterior restituite, nu se poate exclude că acestea conferă un avantaj beneficiarilor, chiar și temporar, și că, cu acest titlu, pot fi calificate drept măsuri de compensare distincte.

(a se vedea punctele 189, 191, 192, 214 și 215)

7.      În materie de ajutoare de stat, întinderea sferei de investigare acoperită de Comisie cu ocazia examinării preliminare, precum și complexitatea dosarului examinat pot indica faptul că procedura în discuție a depășit în mod considerabil ceea ce implică în mod obișnuit o primă examinare efectuată în cadrul dispozițiilor articolului 88 alineatul (3) CE. Or, această împrejurare constituie un indiciu care probează existența unor dificultăți serioase.

(a se vedea punctul 285)

8.      Cel de al patrulea criteriu stabilit de Hotărârea Altmark, întemeiat pe analiza costurilor în raport cu o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător, care trebuie utilizat pentru a stabili, în ipoteza în care întreprinderea însărcinată cu executarea obligațiilor de serviciu public nu a fost aleasă în conformitate cu procedura privind achizițiile publice, nivelul compensației necesare și, așadar, pentru a determina existența unui eventual ajutor de stat, nu se aplică în aprecierea compatibilității unui ajutor potrivit articolului 86 alineatul (2) CE.

(a se vedea punctele 289 și 292)

9.      În stadiul actual al dreptului Uniunii, eficiența economică a unei întreprinderi căreia autoritatea publică i‑a încredințat furnizarea unui serviciu de interes economic general nu trebuie să fie luată în considerare în vederea aprecierii aspectului dacă un ajutor de stat acordat unei asemenea întreprinderi este compatibil în sensul articolului 86 alineatul (2) CE.

Astfel, dacă această dispoziție impune să se evalueze proporționalitatea ajutorului acordat, acest fapt urmărește numai să evite ca întreprinderea să beneficieze de o finanțare care depășește costurile nete pe care le suportă pentru a asigura serviciul public care i‑a fost încredințat.

Or, în lipsa unei reglementări comunitare armonizate, Comisia nu este abilitată să se pronunțe cu privire la întinderea misiunilor de serviciu public, și anume nivelul costurilor legate de acest serviciu, nici cu privire la oportunitatea alegerilor politice efectuate în această privință de autoritățile naționale, nici cu privire la eficiența economică a furnizorului de serviciu public.

(a se vedea punctele 293, 294 și 300)