Language of document :

Acțiune introdusă la 21 februarie 2012 - Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-95/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Montaguti şi G. Braun, agenţi)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor la care ar fi fost obligată potrivit Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 23 octombrie 2007, pronunţată în cauza C-112/05, Comisia/Germania privind neconformitatea cu dreptul Uniunii a unor dispoziţii ale Legii VW2, Republica Federală Germania nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (2) TFUE;

obligarea Republicii Federale Germania la plata unei penalităţi cu titlu cominatoriu în cuantum de 282 725, 10 euro pe zi, precum şi a unei sume forfetare de 31 114,72 euro pe zi;

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea Curţii în cauza C-112/05, Comisia/Germania, a fost pronunţată la 23 octombrie 2007. În această cauză, Comisia a susţinut în esenţă că trei dispoziţii ale Legii VW puteau descuraja investiţiile directe şi, prin urmare, constituiau restricţii în calea liberei circulaţii a capitalurilor în sensul articolului 56 CE prin aceea că, în primul rând, contrar dreptului comun, limitau dreptul la vot al oricărui acţionar la 20 % din capitalul social al Volkswagen, în al doilea rând, pentru decizii ale adunării generale, pentru care, potrivit dreptului comun, este necesară numai o majoritate de 75 %, prevedeau o majoritate de peste 80 % şi, în al treilea rând, contrar dreptului comun, acordau statului federal şi Landului Saxonia Inferioară dreptul de a desemna câte doi reprezentanţi în consiliul de supraveghere al Volkswagen.

Din hotărârea amintită ar rezulta că toate cele trei dispoziţii contestate ale Legii VW, considerate separat, reprezentau o încălcare a liberei circulaţii a capitalului.

Cu toate acestea, legea adoptată de Republica Federală Germania prin care aceasta, în opinia sa, a transpus hotărârea Curţii prevede în continuare că deciziile adunării generale a Volkswagen AG, pentru care, potrivit dispoziţiilor Legii privind societăţile pe acţiuni, este necesară o majoritate de 75 % din capitalul social, necesită o majoritate de peste 80 % din capitalul social. Republica Federală Germania justifică această dispoziţie făcând trimitere la dispozitivul Hotărârii pronunţate în cauza C-112/05, potrivit căruia această dispoziţie reprezintă o încălcare numai dacă este coroborată cu celelalte două dispoziţii. Aşadar, privită separat, această dispoziţie nu ar reprezenta o încălcare a liberei circulaţii a capitalului.

În opinia Comisiei, formularea dispozitivului hotărârii nu exclude ilegalitatea celor trei dispoziţii criticate, privite separat. Astfel, la transpunerea unei hotărâri nu ar trebui luat în considerare numai dispozitivul acesteia, ci şi motivele. Prin urmare, în contextul dat, pare foarte exagerată dorinţa de a justifica omisiunea Republicii Federale Germania de a executa integral Hotărârea Curţii exclusiv prin cele două cuvinte "coroborate cu". O astfel de interpretare ar face abstracţie nu numai de întreaga motivare a hotărârii, ci şi de jurisprudenţa Curţii cu privire la aşa-numitele "acţiuni de aur".

Prin urmare, Comisia se vede obligată să sesizeze încă o dată Curtea cu această cauză, potrivit articolului 260 alineatul (2) TFUE. Cuantumul sancţiunilor financiare ar fi fost stabilit pe baza Comunicării Comisiei din 1 septembrie 2011 privind actualizarea datelor pentru calcularea sumelor forfetare şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu.

____________

1 - Rep., p. I-08995.

2 - JO C 12, p. 1.