Acțiune introdusă la 29 decembrie 2023 – Alessio și alții/BCE

(Cauza T-1192/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Roberto Alessio (Torino, Italia) și alți 77 de reclamanți (reprezentanți: F. Ferraro și A. Califano, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

declararea răspunderii extracontractuale a BCE și obligarea acesteia la plata despăgubirii pentru prejudiciile patrimoniale și nepatrimoniale care rezultă din decizia de plasare a Banca Carige sub administrare temporară (decizia ECB-SSM-2019-ITCAR-11 a BCE din 1 ianuarie 2019), din deciziile de prelungire (decizia de prelungire până la 30 septembrie 2019 a duratei plasării sub administrare temporară ECB-SSM-2019-ITCAR-13 a BCE din 29 martie 2019; decizia de prelungire până la 31 decembrie 2019 a duratei plasării sub administrare temporară a BCE din 29 septembrie 2019; decizia de prelungire până la 31 ianuarie 2020 a duratei plasării sub administrare temporară a BCE din 19 decembrie 2019), din refuzul accesului la decizii din 1 ianuarie 2019 și din 29 martie 2019 (LS/LDG/19/182 a BCE din 29 mai 2019) și din exercitarea funcțiilor de supraveghere în privința Banca Carige în perioada 1 ianuarie 2019-6 decembrie 2023.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă unsprezece motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum și a obligației de diligență și de bună administrare, contribuind la înrăutățirea situației patrimoniale a Banca Carige în perioada care a precedat plasarea sa sub regimul de administrare temporară.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a articolelor 27-29 din Directiva 2014/59/UE, a articolului 69 octiesdecies și a articolului 70 din Testo Unico Bancario (Textul unic bancar italian, „T.U.B.”), precum și a principiului proporționalității, plasând Banca Carige sub regimul de administrare temporară în mod nelegal, astfel cum a declarat Tribunalul Uniunii Europene în Hotărârea din 11 octombrie 2022, Corneli/BCE, T-502/19. BCE a săvârșit în plus o încălcare gravă și vădită a articolului 72 din T.U.B., împiedicând introducerea acțiunii în răspundere de către reclamanți prin intermediul numirii în calitate de comisari extraordinari a unor persoane care făcuseră parte din administrația Banca Carige imediat înainte de regimul de administrare temporară.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a încălcat în mod suficient de grav încrederea legitimă a reclamanților, lăsând mai întâi să se înțeleagă în mod clar și expres că nu exista o urgență absolută de a interveni pentru redresarea Banca Carige, iar apoi, în scurt timp, plasând Banca sub regimul de administrare temporară. În același timp, BCE a încălcat principiul cooperării loiale cu persoanele administrate în cadrul îndeplinirii obiectivelor Uniunii.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a articolului 63 TFUE și a principiului egalității de tratament, în măsura în care plasarea nelegală a Banca Carige sub administrare temporară și majorarea subsecventă de capital fără opțiune pentru acționarii reclamanți i-au exclus în mod arbitrar pe aceștia de la posibilitatea de a investi ulterior în Banca și de a participa la restructurarea ei, în mod diferit de ceea ce s-a întâmplat în legătură cu operațiuni de redresare a altor instituții de credit desfășurate anterior.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a articolului 1 al doilea paragraf TUE, a articolului 15 alineatul (1) TFUE și a articolului 4 din Decizia 2004/258/CE¹ în materia accesului la documentele instituțiilor, respingând în mod nelegal cererile de acces la decizia sa din 1 ianuarie 2019 de plasare a Banca Carige sub administrare temporară, astfel cum s-a arătat în Hotărârea Tribunalului Uniunii din 29 iunie 2022, Corneli/BCE, T-501/19.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a considerentului (40) și a articolului 29 alineatele (5) și (8) din Directiva 2014/59/UE¹ , precum și a articolelor 56 și 61 din T.U.B., întrucât nu a intervenit asupra deciziei nelegale a comisarilor extraordinari de excludere a reclamanților de la majorarea de capital propusă în cadrul regimului de administrare temporară, nu a controlat neregularitatea delegării la votul pentru majorarea de capital și nu a controlat efectivitatea participării CCB la majorarea de capital.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a pus în aplicare decizia nelegală de plasare a Banca Carige sub administrare temporară, întrucât a permis ca noii comisari numiți de aceasta să adopte acte în absența unui temei juridic și nu a adoptat dispozițiile necesare pe care le presupune executarea hotărârii de anulare.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a dreptului de proprietate al reclamanților (articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a dreptului la bună administrare (articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că BCE a săvârșit o încălcare gravă și vădită a dreptului de acces la documentele instituțiilor (articolul 15 TFUE și articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că, în ipoteza improbabilă în care nu s-ar stabili nelegalitatea conduitei BCE, se solicită în subsidiar recunoașterea unei răspunderi pentru un act licit din partea Autorității de Supraveghere a Uniunii.

____________

¹ Decizia Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (JO 2004, L 80, p. 42, Ediție specială, 10/vol. 5, p. 229).

¹ Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).