HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
13 decembrie 2007
Cauza F‑73/06
Kris Van Neyghem
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Concurs general – Evaluarea probei scrise – Termen de depunere a reclamației – Admisibilitate – Obligația de motivare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Van Neyghem solicită în esență, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului general EPSO/A/19/04 din 1 iunie 2005 de a nu îl admite la proba orală a concursului menționat și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata în favoarea acestuia de daune interese pentru repararea prejudiciului material și moral pe care pretinde că l‑a suferit
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiuni – Decizie a comisiei de evaluare a unui concurs – Reclamație administrativă prealabilă – Caracter facultativ – Introducere – Consecințe
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Acțiuni – Act care lezează – Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]
3. Funcționari – Acțiuni – Reclamație administrativă prealabilă – Data introducerii
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2); Regulamentul nr. 1182/71 al Consiliului, art. 3 alin. (4)]
4. Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respingerea candidaturii – Obligația de motivare
(art. 253 CE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf; anexa III, art. 6)
5. Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare
(Statutul funcționarilor, anexa III)
1. O decizie a unei comisii de evaluare a unui concurs poate fi atacată direct în fața instanței comunitare, fără introducerea prealabilă a unei reclamații în sensul articolului 90 din statut.
Cu toate acestea, dacă persoana interesată, în loc să sesizeze direct instanța comunitară, invocă prevederile statutare pentru a se adresa, sub forma unei reclamații administrative, autorității împuternicite să facă numiri, admisibilitatea acțiunii în justiție introduse ulterior va depinde de respectarea de către persoana interesată a tuturor normelor procedurale care reglementează reclamația prealabilă.
(a se vedea punctele 36 și 37)
Trimitere la:
Curte: 7 mai 1986, Rihoux și alții/Comisia, 52/85, Rec.,, p. 1555, punctul 9
Tribunalul de Primă Instanță: 23 ianuarie 2002, Gonçalves/Parlamentul European, T‑386/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑55, punctul 35, 21 octombrie 2004, Schumann/Comisia, T‑49/03, RecFP, p. I‑A‑301 și II‑1371, punctul 25
2. Atunci când un candidat a cărui cerere de admitere la un concurs comunitar a fost respinsă solicită reexaminarea acestei decizii în temeiul unei anumite prevederi obligatorii pentru administrație, actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din statut, este reprezentat de decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare. De asemenea, această decizie adoptată după reexaminare determină dies a quo pentru termenul de reclamație și de introducere a acțiunii, fără a fi nevoie să se verifice dacă într‑o astfel de situație decizia menționată poate fi eventual considerată un act pur confirmativ.
(a se vedea punctul 39)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Gonçalves/Parlamentul European, citată anterior, punctul 39, 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑673, punctul 58, 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, RecFP, p. I‑A‑5 și II‑A‑19, punctul 28
3. În ceea ce privește determinarea datei de depunere a unei reclamații administrative prealabile, articolul 90 alineatul (2) din statut trebuie interpretat în sensul că reclamația nu este „depusă” la data la care este trimisă către această instituție, ci la data la care ajunge la aceasta.
Termenul de trei luni prevăzut de această dispoziție expiră la sfârșitul zilei care, în a treia lună, poartă aceeași cifră ca și ziua evenimentului sau actului care a determinat curgerea termenului. Potrivit articolului 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1182/71 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor, atunci când acest termen expiră, printre altele, într‑o sâmbătă, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.
(a se vedea punctele 43, 45, 47 și 48)
Trimitere la:
Curte: 26 noiembrie 1981, Michel/Parlamentul European, 195/80, Rec., p. 2861, punctele 8 și 13, 15 ianuarie 1987, Misset/Consiliul, 152/85, Rec., p. 223, punctele 8 și 9
Tribunalul de Primă Instanță: 25 septembrie 1991, Lacroix/Comisia, T‑54/90, Rec., p. II‑749, punctele 28 și 29, 26 septembrie 1996, Maurissen/Curtea de Conturi, T‑192/94, RecFP, p. I‑A‑425 și II‑1229, punctul 28, 13 martie 1998, Lonuzzo-Murgante/Parlamentul European, T‑247/97, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑317, punctul 38, 30 mai 2002, Onidi/Comisia, T‑197/00, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑325, punctul 47
Tribunalul Funcției Publice: 15 mai 2006, Schmit/Comisia, F‑3/05, RecFP, p. I‑A‑9 și II‑A‑33, punctul 28, 24 mai 2007, Lofaro/Comisia, F‑27/06 și F‑75/06, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 31 și 32, care face obiectul unui recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță
4. Rezultă din articolul 253 CE și din articolul 25 al doilea paragraf din statut că orice decizie individuală luată în temeiul statutului și care lezează un funcționar trebuie motivată. Obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicațiile necesare pentru a ști dacă decizia este sau nu este întemeiată și, pe de altă parte, de a face posibil controlul jurisdicțional al acesteia.
În ceea ce privește deciziile adoptate de comisia de evaluare a unui concurs, obligația de motivare trebuie conciliată cu respectarea secretului care caracterizează lucrările comisiei în temeiul articolului 6 din anexa III la statut și care a fost instituit pentru garantarea independenței comisiei de evaluare și a obiectivității lucrărilor sale, protejând‑o de orice ingerință și presiune externă, provenită fie de la însăși administrația comunitară, fie de la candidații interesați, fie de la terți. Respectarea acestui secret se opune, prin urmare, atât divulgării atitudinilor adoptate individual de membrii comisiei de evaluare, cât și dezvăluirii oricăror elemente legate de aprecierile cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați.
Aprecierile de natură comparativă efectuate de comisia de evaluare se reflectă în notele pe care aceasta le atribuie candidaților și sunt expresia judecăților de valoare referitoare la fiecare dintre ei. Ținând cont de acest secret, comunicarea notelor obținute la diferite probe constituie o motivare suficientă a deciziilor comisiei. O astfel de motivare nu lezează drepturile candidaților. Ea le permite să cunoască judecata de valoare realizată cu privire la prestațiile lor și să verifice, dacă este cazul, că nu au obținut în mod efectiv numărul de puncte cerut de anunțul de concurs pentru a fi admiși la anumite probe sau la totalitatea probelor.
(a se vedea punctele 70 și 74-77)
Trimitere la:
Curte: Michel/Parlamentul European, citată anterior, punctul 22, 4 iulie 1996, Parlamentul European /Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctele 23 și 24
Tribunalul de Primă Instanță: 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑73, punctul 67, 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctele 43 și 44, 19 februarie 2004, Konstantopoulou/Curtea de Justiție, T‑19/03, RecFP, p. I‑A‑25 și II‑107, punctele 27 și 31-33
5. Aprecierile efectuate de o comisie de evaluare a unui concurs atunci când analizează cunoștințele și aptitudinile candidaților, precum și deciziile prin care constată nepromovarea unei probe de către un candidat constituie expresia unei judecăți de valoare. Prin urmare, acestea se înscriu în larga putere de apreciere de care dispune comisia de evaluare, care, cu toate acestea, nu se poate sustrage controlului instanței comunitare în caz de eroare vădită. Așadar, comisia de evaluare nu este obligată să precizeze care răspunsuri ale candidaților au fost considerate insuficiente sau să explice motivele pentru care aceste răspunsuri au fost considerate insuficiente.
(a se vedea punctele 78 și 86)
Trimitere la:
Curte: 16 iunie 1987, Kolivas/Comisia, 40/86, Rec., p. 2643, punctul 11
Tribunalul de Primă Instanță: 11 februarie 1999, Jiménez/OAPI, T‑200/97, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑73, punctul 40, Konstantopoulou/Curtea de Justiție, citată anterior, punctul 34, 5 aprilie 2005, Christensen/Comisia, T‑336/02, RecFP, p. I‑A‑75 și II‑341, punctul 25