HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
18 octombrie 2023(*)
„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Concursul intern COM/1/AD 10/18 – Decizie de a nu înscrie numele reclamantului pe lista de rezervă – Egalitate de tratament – Stabilitatea compunerii comisiei de evaluare – Competență de fond – Prejudiciu moral”
În cauza T‑535/22,
NZ, reprezentată de H. Tagaras, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de M. Brauhoff, T. Lilamand, I. Melo Sampaio și L. Vernier, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii J. Svenningsen (raportor), președinte, C. Mac Eochaidh și J. Martín y Pérez de Nanclares, judecători,
grefier: doamna H. Eriksson, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 11 iulie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta, NZ, solicită anularea deciziei comisiei de evaluare din 10 februarie 2022 de respingere a cererii sale de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare din 6 februarie 2020 de a nu‑i înscrie numele pe lista de rezervă a concursului intern COM/1/AD 10/18 (denumită în continuare „decizia din 10 februarie 2022”).
I. Istoricul litigiului
2 La 20 noiembrie 2018, Comisia Europeană a publicat, în temeiul articolului 29 alineatul (1) litera (d) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), un anunț de concurs intern pe bază de dosare și de probe având ca obiect constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradele AD 10 (COM/1/AD 10/18) și AD 12 (COM/2/AD 12/18) în cinci domenii.
3 Reclamanta și alte 217 persoane și‑au depus candidatura pentru concursul intern COM/1/AD 10/18 în domeniul „Coordonare, comunicare, gestiunea resurselor umane și bugetare, audit” (denumit în continuare „domeniul în cauză”), pentru care autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) dorea constituirea unei liste de rezervă cu șaisprezece candidați admiși.
4 Prin scrisoarea din 10 octombrie 2019, reclamanta a fost informată că a obținut una dintre cele mai bune note cu ocazia selecției pe bază de dosare și că îndeplinea condițiile prevăzute pentru a fi invitată să participe la proba orală.
5 La 28 noiembrie 2019, aceasta a susținut proba orală. În total, 43 de candidați au susținut proba orală între 28 noiembrie și 13 decembrie 2019.
6 Prin scrisoarea din 6 februarie 2020, comisia de evaluare a decis să nu înscrie numele reclamantei pe lista de rezervă pentru motivul că aceasta obținuse o notă globală de 15,5/20 la proba orală, care era inferioară pragului de 16/20 ce trebuia atins pentru a figura printre cei mai buni șaisprezece candidați (decizie denumită în continuare „decizia din 6 februarie 2020”).
7 Prin scrisoarea din 14 februarie 2020, reclamanta a solicitat reexaminarea deciziei din 6 februarie 2020. Această cerere de reexaminare a fost respinsă prin decizia comisiei de evaluare din 29 aprilie 2020, împotriva căreia reclamanta a introdus o acțiune întemeiată pe articolul 270 TFUE.
8 Prin Hotărârea din 6 octombrie 2021, NZ/Comisia (T‑668/20, nepublicată, EU:T:2021:667), Tribunalul a anulat decizia din 29 aprilie 2020 pentru motivul că această decizie era afectată de insuficiența motivării.
9 În executarea Hotărârii din 6 octombrie 2021, NZ/Comisia (T‑668/20, nepublicată, EU:T:2021:667), comisia de evaluare, prin decizia din 10 februarie 2022, adoptată printr‑o procedură scrisă, a informat‑o pe reclamantă că a decis să respingă cererea sa de reexaminare din 14 februarie 2020 pentru motivul că nota obținută la proba orală (15,742/20, rotunjită la 15,5/20) era mai mică decât nota minimă necesară pentru a figura pe lista de rezervă (15,75/20, rotunjită la 16/20).
10 La 16 martie 2022, reclamanta a formulat, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, o reclamație împotriva deciziei din 10 februarie 2022, care a fost respinsă prin decizia AIPN din 19 iulie 2022 (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”).
II. Concluziile părților
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei din 10 februarie 2022 și a deciziei de respingere a reclamației, precum și, cu titlu subsidiar, a deciziei din 6 februarie 2020;
– în orice situație, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
12 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
III. În drept
A. Cu privire la obiectul litigiului
13 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care un candidat la un concurs solicită reexaminarea unei decizii adoptate de o comisie de evaluare, actul care îl lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din statut, este decizia luată de această comisie după reexaminarea situației candidatului. Procedând astfel, decizia adoptată după reexaminare se substituie deciziei inițiale a comisiei de evaluare (a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2021, NZ/Comisia, T‑668/20, nepublicată, EU:T:2021:667, punctul 24 și jurisprudența citată).
14 Prin urmare, trebuie să se considere, în speță, că actul care o lezează pe reclamantă este decizia din 10 februarie 2022 (denumită în continuare „decizia atacată”).
15 În ceea ce privește concluziile îndreptate împotriva deciziei de respingere a reclamației, trebuie amintit că reclamația administrativă, astfel cum este prevăzută la articolul 90 alineatul (2) din statut, și respingerea acesteia, explicită sau implicită, fac parte integrantă dintr‑o procedură complexă și nu constituie decât o condiție prealabilă sesizării instanței. În aceste condiții, acțiunea, chiar dacă din punct de vedere formal este îndreptată împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea instanței cu privire la actul care lezează și împotriva căruia a fost depusă reclamația, cu excepția situației în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată (a se vedea Hotărârea din 21 mai 2014, Mocová/Comisia, T‑347/12 P, EU:T:2014:268, punctul 34 și jurisprudența citată).
16 Astfel, orice decizie de respingere a unei reclamații, indiferent dacă este implicită sau explicită, în cazul în care nu conține și alte elemente, nu face decât să confirme actul sau omisiunea de care se plânge reclamantul și nu constituie, privită în mod izolat, un act atacabil (a se vedea Hotărârea din 12 septembrie 2019, XI/Comisia, T‑528/18, nepublicată, EU:T:2019:594, punctul 20 și jurisprudența citată), astfel încât concluziile îndreptate împotriva acestei decizii fără conținut autonom în raport cu decizia inițială trebuie considerate ca fiind îndreptate împotriva actului inițial.
17 În această privință, contrar celor susținute de reclamantă, decizia de respingere a reclamației nu are un conținut diferit de cel al deciziei atacate, dat fiind că AIPN confirmă decizia comisiei de evaluare de a nu înscrie numele acesteia pe lista de rezervă. Simpla împrejurare că AIPN a fost determinată, ca răspuns la reclamație, să completeze sau să modifice motivele deciziei atacate nu poate justifica considerarea respingerii acestei reclamații ca act autonom care o lezează. Astfel, se consideră că motivarea respingerii menționate se încorporează în decizia atacată împotriva căreia a fost îndreptată această reclamație (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 17 și jurisprudența citată).
18 În consecință, prezenta acțiune trebuie privită ca fiind îndreptată împotriva deciziei atacate, a cărei legalitate trebuie examinată luând în considerare motivarea care figurează în decizia de respingere a reclamației.
B. Cu privire la fond
1. Cu privire la concluziile în anulare
19 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.
20 Prin intermediul celui de al treilea motiv, aceasta susține că decizia atacată este afectată de o încălcare a principiului egalității de tratament, întrucât comisia de evaluare nu a rămas suficient de stabilă în componența sa la proba orală, iar măsurile de coordonare adoptate de această comisie, presupunând că ar fi dovedite, erau inadecvate și insuficiente.
21 Comisia contestă aceste argumente.
22 Aceasta consideră că comisia de evaluare a funcționat în mod stabil la probele orale, cu un președinte supleant care a exercitat funcții de coordonare și un nucleu de examinatori foarte prezenți.
23 Această stabilitate a comisiei de evaluare nu ar necesita măsuri de coordonare la fel de riguroase ca cele aplicabile concursurilor generale cu centru de evaluare organizate din anul 2010. În această privință, Comisia apreciază că comisia de evaluare a dispus de măsuri de coordonare suficiente pentru a asigura respectarea principiului egalității de tratament între candidați.
24 În orice caz, reclamanta nu ar fi stabilit în ce mod o fluctuație a componenței comisiei de evaluare, presupunând că ar fi dovedită, ar fi putut să îi afecteze drepturile.
a) Considerații introductive
25 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că obligația de a recruta funcționarii cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate, impusă la articolul 27 din statut, presupune că AIPN și comisia de evaluare din cadrul concursului trebuie să vegheze, fiecare în exercitarea competențelor sale, la desfășurarea concursurilor cu respectarea principiilor egalității de tratament între candidați și a obiectivității evaluării (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 29 și jurisprudența citată).
26 Pentru a putea garanta că aprecierile comisiei de evaluare cu privire la toți candidații examinați în cadrul probelor vor fi efectuate în condiții de egalitate și de obiectivitate, este important ca criteriile de notare să fie uniforme și aplicate în mod coerent acestor candidați. Aceasta presupune în special ca, în măsura posibilului, compunerea comisiei de evaluare să rămână stabilă pe parcursul desfășurării probelor concursului (a se vedea Hotărârea din 7 februarie 2002, Felix/Comisia, T‑193/00, EU:T:2002:29, punctul 37 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 31 și jurisprudența citată).
27 Această cerință se impune în mod special în cadrul probelor orale precum cele în discuție în prezentul litigiu, din moment ce aceste probe sunt prin natura lor mai puțin uniformizate decât probele scrise (a se vedea Hotărârea din 13 ianuarie 2021, Helbert/EUIPO, T‑548/18, EU:T:2021:4, punctul 33 și jurisprudența citată).
28 Cu toate acestea, s‑a statuat că menținerea stabilității componenței comisiei de evaluare în cadrul probelor nu este un imperativ în sine, ci un mijloc de a garanta respectarea principiului egalității de tratament, coerența notării și obiectivitatea evaluării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 35 și jurisprudența citată).
29 Astfel, comisia de evaluare poate asigura în mod valabil coerența notării și obiectivitatea evaluării prin alte mijloace. În special, având în vedere organizarea probelor unui concurs și organizarea lucrărilor comisiei de evaluare, poate fi suficient ca stabilitatea componenței comisiei de evaluare să fie menținută numai în anumite faze‑cheie ale concursului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 34 și jurisprudența citată). De asemenea, chiar dacă compunerea comisiei de evaluare nu a rămas stabilă de‑a lungul probelor, egalitatea de tratament între candidați poate fi asigurată în cazul în care comisia de evaluare pune în aplicare coordonarea necesară pentru a garanta aplicarea coerentă a criteriilor de notare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, EU:T:2008:68, punctele 208-216).
30 În speță, prin faptul că a decis că respectivul concurs ar cuprinde cinci domenii, precum și cinci liste de rezervă distincte, fiecare cuprinzând un număr diferit de candidați admiși, și precizând, în plus, că respectivii candidați nu se puteau înscrie decât la un singur domeniu, AIPN a exclus orice posibilitate de comparație între candidații din cele cinci domenii ale concursului intern vizat. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă principiul egalității de tratament a fost respectat numai în raport cu candidații care au ales domeniul în discuție.
b) Cu privire la existența unei fluctuații în ceea ce privește componența comisiei de evaluare în cadrul probelor orale
31 Mai întâi, trebuie să se examineze dacă comisia de evaluare a funcționat în mod stabil în cadrul probelor orale.
32 În speță, Comisia a indicat în ședință că, în urma pensionării unuia dintre membrii comisiei de evaluare, comisia de evaluare era compusă în cele din urmă din 10 membri în cadrul probelor orale. Aceste probe s‑au desfășurat pe parcursul a nouă zile, între 28 noiembrie 2019 și 13 decembrie 2019, iar în cursul acestora au fost interogați 43 de candidați.
33 De la bun început, trebuie să se constate că, prin decizia comisiei de evaluare din 5 septembrie 2019, președinția comisiei de evaluare din cadrul concursului pentru domeniul în discuție a fost încredințată lui A, unul dintre cei doi președinți supleanți. Pe de altă parte, din tabelul care prezintă componența zilnică a comisiei de evaluare reiese că membrii supleanți și‑au asumat un rol mai extins decât cel pe care îl au în general, întrucât au asistat la marea majoritate a probelor orale.
34 În această privință, deși, în principiu, un președinte supleant nu poate să acționeze în calitate de președinte al comisiei de evaluare decât atunci când titularul a demisionat sau atunci când se află în imposibilitatea de a face parte din comisie, ca urmare a unor evenimente ce nu depind de voința administrației, faptul că comisia de evaluare a decis că președinția unuia dintre domeniile concursului va fi exercitată în mod sistematic de președintele supleant, a cărui aptitudine de a conduce lucrările comisiei de evaluare nu este contestată de reclamantă, nu pune în pericol, ca atare, egalitatea și obiectivitatea concursului. Același raționament se aplică și celorlalți membri supleanți ai comisiei a căror aptitudine de a‑și îndeplini atribuțiile nu a fost pusă la îndoială. Astfel, opțiunea de a avea o comisie alcătuită dintr‑un număr stabil de membri calificați nu poate decât să consolideze condițiile pentru un tratament egal al tuturor candidaților din același domeniu (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 noiembrie 2004, Vonier/Comisia, T‑165/03, EU:T:2004:331, punctele 37-41).
35 În aceste condiții, din tabelul care prezintă componența zilnică a comisiei de evaluare reiese că, pe parcursul a numai nouă zile de probe, comisia a avut zece configurații, diferite, a câte trei membri. Pe de altă parte, niciun membru, fie titular, fie supleant, nu a participat la toate probele.
36 Rezultă că, deși era vorba despre un concurs cu participare redusă care se desfășura pe o perioadă scurtă de timp, comisia a cunoscut o fluctuație importantă în ceea ce privește componența sa.
37 Desigur, astfel cum subliniază Comisia, o anumită fluctuație a componenței comisiei de evaluare este admisă în concursurile generale cu participare numeroasă, ținând seama de dificultățile practice inerente organizării acestor concursuri. Cu toate acestea, în speță era vorba despre un concurs intern care implica, prin natura sa, în această etapă a concursului, o participare mai redusă.
38 Prin urmare, într‑un astfel de concurs intern este permis să se impună un grad mai ridicat de stabilitate a componenței comisiei de evaluare decât într‑un concurs general cu participare numeroasă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 2010, Brune/Comisia, F‑5/08, EU:F:2010:111, punctul 62).
39 Ținând seama de această fluctuație importantă în ceea ce privește componența comisiei de evaluare, trebuie să se ia în considerare, având în vedere rolul său preponderent în cadrul comisiei de evaluare, rata de prezență a lui A, președintele supleant care a fost desemnat pentru a prezida comisia de evaluare din domeniul în cauză.
40 Astfel, acesta are, în principiu, obligația de a asista la toate probele pentru a coordona lucrările comisiei de evaluare și de a se asigura că aceasta aplică în mod uniform aceleași criterii de notare și efectuează o apreciere comparativă a tuturor candidaților (a se vedea Hotărârea din 29 septembrie 2010, Brune/Comisia, F‑5/08, EU:F:2010:111, punctul 46 și jurisprudența citată).
41 În speță, A a fost absent la probele din 6 și 13 decembrie 2019, pe de o parte, din cauza unor conflicte de interese și, pe de altă parte, din cauza indisponibilității. Astfel, acesta a prezidat 33 de interviuri din 43.
42 Desigur, o absență nu este, prin ea însăși, de natură să conducă la o încălcare a principiului egalității de tratament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 2010, Brune/Comisia, F‑5/08, EU:F:2010:111, punctul 51). Astfel, absențele președintelui comisiei de evaluare nu afectează coerența notării și obiectivitatea evaluării dacă supleantul său, care îl înlocuiește în cazul acestor absențe, era de asemenea prezent la o parte dintre probele pe care le‑a prezidat, iar aceasta pentru a asimila liniile directoare în materie de apreciere a comisiei de evaluare, astfel cum sunt puse în aplicare de președintele titular (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, EU:T:2008:68, punctul 211).
43 Cu toate acestea, din cauza opțiunii comisiei de a desemna un președinte supleant care să prezideze comisia din cadrul concursului pentru domeniul în cauză, acesta nu putea fi înlocuit el însuși de supleantul său.
44 În plus, în cele două zile de absență, A a fost înlocuit de fiecare dată de două persoane diferite, și anume de B, președinta titulară, iar ulterior de C, celălalt președinte supleant, unul dimineața, celălalt după‑amiaza. Pe de altă parte, aceste două persoane nu au asistat la nicio probă prezidată de A pentru a asimila liniile directoare în materie de evaluare și, astfel, pentru a asigura continuitatea aprecierilor comisiei de evaluare și pentru a garanta aplicarea coerentă și obiectivă a criteriilor de notare.
45 În această privință, Tribunalul arată că absențele lui A puteau fi anticipate, cel puțin în ceea ce privește cele având la bază conflictul de interese, astfel încât comisia de evaluare să se fi putut organiza altfel pentru a asigura continuitatea aprecierilor comisiei de evaluare și aplicarea uniformă a criteriilor de notare.
46 În sfârșit, independent de prezența președintelui comisiei la probe, prezența importantă a unui număr suficient de examinatori este necesară pentru a se garanta coerența notării, precum și aprecierea comparativă a candidaților (Hotărârea din 29 septembrie 2010, Honnefelder/Comisia, F‑41/08, EU:F:2010:112, punctul 48).
47 În această privință, din tabelul care prezintă componența zilnică a comisiei de evaluare reiese că cei doi membri ai comisiei cei mai prezenți au asistat la numai șase zile de probe (27 de interviuri din 43) și, respectiv, la patru zile de probe (22 de interviuri din 43). Fiind vorba despre un concurs intern care implică, prin natura sa, participarea unui număr redus de candidați, acest procent de participare este insuficient.
48 Rezultă dintr‑o examinare globală a organizării probelor orale ale acestui concurs cu participare redusă că, mai întâi, comisia de evaluare a avut zece configurații diferite în nouă zile, apoi A a fost absent pe parcursul a două zile de probe, fără a fi înlocuit de un alt președinte care să fi asistat la o parte dintre interviurile pe care le prezidase pentru a asimila orientările în materie de evaluare și, în sfârșit, procentul de participare a celor doi membri ai comisiei de evaluare care au constituit „nucleul examinatorilor” nu este foarte ridicat pentru un concurs cu participare redusă precum cel în cauză.
49 În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că, contrar celor susținute de Comisie, comisia de evaluare nu a funcționat cu suficientă stabilitate în cadrul probelor orale.
50 Cu toate acestea, conform jurisprudenței amintite la punctele 28 și 29 de mai sus, această concluzie nu poate determina, în sine, anularea deciziei atacate.
c) Cu privire la menținerea stabilității compunerii comisiei de evaluare în fazele‑cheie ale concursului și la măsurile de coordonare adoptate de comisia de evaluare
51 Trebuie să se examineze dacă comisia de evaluare a menținut o componență stabilă în fazele‑cheie ale concursului și a adoptat măsuri de coordonare necesare în vederea desfășurării lucrărilor sale, cu respectarea principiului egalității de tratament între candidați.
52 În această privință, trebuie remarcat că măsurile de coordonare la care face referire Comisia se disting de cele instituite în vederea probelor orale organizate în concursurile generale care recurg la un centru de evaluare. Astfel, în cadrul acestor concursuri sunt prevăzute în special mai multe măsuri care urmăresc să remedieze diferitele convingeri cognitive constatate în general la evaluatori și să asigure astfel coerența evaluării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2014, De Mendoza Asensi/Comisia, F‑127/11, EU:F:2014:14, punctele 24-26), care lipsesc în speță.
53 În cazul de față, Comisia se prevalează numai de faptul că comisia de evaluare s‑a întrunit în mod regulat, înainte, în timpul și după probele orale. În această privință, în decizia de respingere a reclamației, AIPN a arătat că stabilitatea și obiectivitatea evaluării au fost asigurate prin utilizarea aceluiași material care a fost definit prin consens și că întreaga comisie de evaluare s‑a întrunit pentru a decide cu privire la procedura probelor orale, pentru a pune în comun notele individuale și pentru a valida lista de rezervă.
54 În această privință, Tribunalul a statuat că Comisia trebuie să demonstreze că reuniunile de coordonare prevăzute au avut loc și că toți membrii comisiei de evaluare, și anume președintele, președinții supleanți și evaluatorii, au asistat efectiv la aceste reuniuni, ceea ce trebuie analizat pe baza documentelor prezentate de Comisie și a listelor de prezență la aceste reuniuni (Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 58).
1) Cu privire la reuniunile care au avut loc anterior probelor orale
55 Trebuie constatat de la bun început că compunerea comisiei de evaluare a evoluat în cursul procedurii de concurs. În special, Comisia a confirmat în ședință că trei membri ai comisiei de evaluare, printre care și A, au fost desemnați la 5 septembrie 2019 sau după această dată. Prin urmare, aceștia nu au asistat la reuniunile de coordonare ale comisiei de evaluare organizate înainte de această dată.
56 În ceea ce privește reuniunile care au avut loc înaintea probelor orale, primo, din dosar reiese că comisia de evaluare s‑a întrunit la 13 martie 2019 pentru a asista la un curs organizat de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) care cuprindea numeroase informații practice cu privire la desfășurarea procedurii de concurs. În cadrul acestei reuniuni nu a fost adoptată nicio măsură de coordonare.
57 Secundo, la 11 și la 29 aprilie 2019, comisia de evaluare s‑a întrunit pentru a urma un curs privind tehnicile și bunele practici pentru interviu, precum și pentru a pregăti conținutul probei orale și ponderarea diferitor elemente ale acestei probe. Din procesul‑verbal al acestor două reuniuni rezultă de asemenea că comisia de evaluare a început să elaboreze conținutul probei orale, în special ponderea diferitelor elemente ale acestei probe, precum și întrebările care urmau a fi adresate candidaților. Pe de altă parte, se prevedea ca versiunile finale ale ponderării, interviului și subiectelor de prezentare să fie finalizate în cursul unei reuniuni plenare prevăzute pentru luna mai 2019.
58 Cu toate acestea, pe lângă cei trei membri ai comisiei de evaluare care nu fuseseră încă desemnați să participe la lucrările comisiei de evaluare, un membru supleant a fost absent la reuniunea din 29 aprilie 2019. Pe de altă parte, Comisia a confirmat în ședință că în luna mai 2019 nu a avut loc nicio reuniune.
59 Tertio, în cadrul unei reuniuni din 5 septembrie 2019, comisia de evaluare s‑a întrunit pentru a desemna un nou președinte supleant care să fie responsabil cu lucrările comisiei de evaluare în domeniul în cauză. Nicio altă decizie privind probele orale din acest domeniu nu a fost luată în cadrul acestei reuniuni, în cursul căreia erau absenți patru membri ai comisiei de evaluare, astfel cum figura în compunerea ei finală.
60 Quarto, comisia de evaluare s‑a mai întrunit la 27 septembrie și la 4 octombrie 2019. Cu toate acestea, contrar celor susținute de Comisie, procesele‑verbale ale acestor reuniuni evidențiază că în cadrul acestora nu a avut loc nicio discuție referitoare la conținutul probelor orale.
61 Quinto, Comisia arată că comisia de evaluare s‑a întrunit la 13 noiembrie 2019 pentru a aproba conținutul probelor orale. Cu toate acestea, din e‑mailul care ține loc de proces‑verbal al acestei reuniuni, transmis EPSO de B, președinta titulară a comisiei de evaluare, reiese că membrii comisiei de evaluare au convenit, în ceea ce privește domeniul în cauză, numai cu privire la „timingul” probelor orale. De asemenea, de la această reuniune au lipsit patru membri ai comisiei de evaluare, astfel cum figura în componența ei finală.
62 Sexto, Comisia arată că comisia de evaluare s‑a întrunit la 18 noiembrie 2019 pentru a finaliza și a aproba conținutul probei orale. Cu toate acestea, deși din fișa de prezență a acestei reuniuni reiese că anumiți membri ai comisiei de evaluare s‑au întrunit la această dată, afirmația potrivit căreia conținutul probei orale ar fi fost aprobat și finalizat în cadrul acestei reuniuni nu este susținută de un proces‑verbal al reuniunii respective.
63 De asemenea, din lista de prezență a membrilor comisiei de evaluare reiese că șase membri ai comisiei de evaluare nu au participat la această reuniune. Or, potrivit procesului‑verbal al reuniunii din 29 aprilie 2019, însăși comisia de evaluare prevăzuse să aprobe versiunea finală a ponderării, a interviului și a subiectelor pentru prezentarea orală în cursul unei viitoare reuniuni „plenare”. Prin urmare, chiar presupunând că reuniunea din 18 noiembrie 2019 ar fi avut ca obiect aprobarea unei astfel de versiuni finale, nu se poate decât constata că această aprobare nu a avut loc în cursul unei reuniuni „plenare”.
64 În această privință, argumentul întemeiat pe faptul că numărul membrilor comisiei de evaluare prezenți la această reuniune era suficient pentru a atinge cvorumul nu poate fi acceptat. Astfel, din jurisprudență rezultă că schimburile de opinii dintre toți membrii comisiei de evaluare care au loc înainte de probe prezintă o importanță deosebită pentru a asigura egalitatea de tratament între candidați, coerența notării și obiectivitatea evaluării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 ianuarie 2021, ZR/EUIPO, T‑610/18, nepublicată, EU:T:2021:5, punctul 79 și jurisprudența citată). În plus, astfel cum a admis Comisia în ședință, regula cvorumului de prezență adoptată de comisia de evaluare în cadrul reuniunii sale din 13 martie 2019 era destinată să îi permită să ia decizii „urgente, necesare și neprevăzute cu un impact limitat”, ceea ce nu este cazul măsurilor de coordonare adoptate în vederea garantării respectării egalității de tratament în cadrul probelor orale.
65 Septimo, comisia de evaluare s‑a întrunit la 19 și la 22 noiembrie 2019. Cu toate acestea, Tribunalul nu dispune de nicio informație cu privire la conținutul acestor reuniuni, la care erau absenți șase și, respectiv, patru membri ai comisiei de evaluare.
66 Rezultă din cele ce precedă că, contrar celor afirmate în special de AIPN în decizia de respingere a reclamației, comisia de evaluare, în structura ei finală, nu s‑a întrunit niciodată în componență integrală înainte de începerea probelor orale. În special, mai mulți membri ai comisiei de evaluare au lipsit de la reuniunile din 11 și din 29 aprilie 2019, precum și din 18 noiembrie 2019, în cursul cărora s‑a discutat și apoi s‑a aprobat conținutul concret al probelor orale.
67 De asemenea, D, unul dintre membrii comisiei de evaluare care era prezent la proba reclamantei, a fost desemnat la 20 septembrie 2019 având în vedere pensionarea unui alt membru al comisiei de evaluare la 30 noiembrie 2019. Comisia a arătat în ședință că D a început să își exercite atribuțiile cel târziu la momentul la care au început probele orale, și anume la 28 noiembrie 2019. Astfel, acesta nu a asistat la nicio reuniune de coordonare înaintea acestor probe.
68 În consecință, Comisia nu a reușit să demonstreze că măsurile adoptate cu ocazia reuniunilor care au avut loc anterior probelor orale ar fi permis, prin ele însele, să se asigure coerența notării și obiectivitatea evaluării tuturor candidaților în cadrul probelor.
2) Cu privire la schimburile de opinii dintre membrii comisiei de evaluare în timpul probelor orale
69 Comisia susține că, în cursul probelor orale, comisia de evaluare a făcut un schimb de opinii în urma fiecărei probe și la finalul fiecărei zile pentru a compara meritele candidaților examinați în acea zi. În această privință, ea a prezentat declarații pe proprie răspundere din partea președintei titulare și a președintelui supleant.
70 Deși, se poate presupune, desigur, că membrii comisiei de evaluare care au adresat întrebări candidaților au discutat în mod necesar despre performanțele acestora din urmă la încheierea fiecărei probe și la sfârșitul fiecărei zile, trebuie totuși să se considere că aceste schimburi de opinii, ținând seama de numărul configurațiilor în care s‑a întrunit comisia de evaluare, au permis cel mult comisiei de evaluare să dobândească cunoștințe comparative parțiale cu privire la meritele fiecărui candidat.
71 De asemenea, în ceea ce privește schimburile de opinii dintre președinta titulară și președintele supleant desemnat pentru a prezida comisia de evaluare din cadrul concursului pentru domeniul în cauză, este necesar să se constate că, în ședință, Comisia a recunoscut că declarația președintelui supleant era lipsită de precizie. În aceste condiții, nu este posibil să se concluzioneze, în lipsa altor elemente de probă prezentate de Comisie, că președinta titulară și cei doi președinți supleanți au purtat discuții pe tot parcursul probelor orale pentru a asigura o evaluare coerentă a candidaților.
72 Or, schimburile de opinii dintre A, B și C din cursul probelor erau cu atât mai importante cu cât, așa cum reiese din cuprinsul punctului 44 de mai sus, A a fost înlocuit fie de B, fie de C pe parcursul a două zile de probe, fără ca aceștia din urmă să fi asistat vreodată la probele prezidate de A.
3) Cu privire la deliberările comisiei de evaluare și la adoptarea listei de rezervă după probele orale
73 După probele orale, comisia de evaluare s‑a întrunit de două ori, la 17 decembrie 2019 și la 31 ianuarie 2020, pentru a întocmi și a aproba lista de rezervă în domeniul în cauză. Potrivit declarațiilor pe proprie răspundere din partea lui B și a lui A, aceste reuniuni au reprezentat o ocazie pentru ca membrii comisiei de evaluare să discute despre prestația anumitor candidați, printre care și reclamanta, pentru a evalua dacă dețineau merite echivalente candidaților care au obținut nota minimă de 16/20, ceea ce ar fi justificat plasarea lor pe lista de rezervă.
74 În această privință, din listele de prezență reiese că, fără a lua în considerare membrul comisiei de evaluare care a ieșit la pensie înainte de începerea probelor orale, patru membri ai comisiei de evaluare au lipsit de la reuniunea din 17 decembrie 2019 și că trei membri ai comisiei de evaluare nu au asistat la cea din 31 ianuarie 2020.
75 De asemenea, D nu a asistat la niciuna dintre aceste două reuniuni. În această privință, deși Comisia nu recunoaște că acest membru al comisiei de evaluare ar fi fost absent de la toate reuniunile, semnătura persoanei interesate nu figurează pe nicio listă de prezență. Sub acest aspect, justificările furnizate de Comisie, potrivit cărora lipsa menționării acestui membru al comisiei de evaluare era legată de „lipsa actualizării listelor de prezență” sau de faptul că „nu avea niciun spațiu pentru a semna” fișele respective, nu sunt nici convingătoare, nici credibile, ținând seama în special de faptul că acest membru al comisiei de evaluare a fost desemnat la 20 septembrie 2019, adică cu mult înaintea reuniunilor privind deliberările finale. În orice caz, nimic nu îl împiedica pe acest membru al comisiei de evaluare să adauge numele și semnătura sa scrisă de mână pe listele de prezență.
76 Astfel, contrar celor afirmate de AIPN în special în decizia de respingere a reclamației, comisia de evaluare nu s‑a întrunit în componență integrală pentru a discuta aprecierile comparative ale candidaților și pentru a confirma notele finale ale acestora pe baza rezultatelor probelor. De asemenea, doi membri ai comisiei de evaluare care au participat la interviurile candidaților în domeniul în cauză au lipsit de la reuniunile din 17 decembrie 2019 și 31 ianuarie 2020.
77 Or, reiese din jurisprudență că, având în vedere faptul că întocmirea listei de rezervă este un exercițiu de natură comparativă, este esențial ca comisia de evaluare să se întrunească în componența ei integrală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 aprilie 1971, Rabe/Comisia, 76/69, EU:C:1971:33, punctul 10, și Hotărârea din 6 iulie 2022, VI/Comisia, T‑20/21, nepublicată, EU:T:2022:427, punctul 67 și jurisprudența citată), situație care nu s‑a regăsit în speță.
78 Astfel, prezența tuturor membrilor comisiei de evaluare la reuniunea privind deliberarea finală este o garanție pentru candidați că lista de rezervă va fi rezultatul unei confruntări a tuturor aprecierilor comparative efectuate cu privire la performanțele lor și, prin urmare, rezultatul unui exercițiu comparativ efectiv.
79 Prezența tuturor membrilor comisiei de evaluare la aceste reuniuni deliberative era cu atât mai importantă cu cât, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 70 de mai sus, în cadrul probelor, comisia de evaluare a dobândit cel mult cunoștințe comparative parțiale cu privire la meritele candidaților din cauza numărului de configurații diferite care i‑au intervievat pe candidați.
80 Mai trebuie subliniat că comisia de evaluare nu a prevăzut ca regula privind cvorumul de prezență să se poată aplica deciziilor adoptate cu ocazia deliberărilor finale privind lista de rezervă.
81 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se concluzioneze că decizia atacată este viciată de încălcarea principiului egalității de tratament.
82 În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia reclamanta nu a demonstrat că fluctuația componenței comisiei de evaluare i‑a afectat drepturile, este suficient să se amintească faptul că, dată fiind importanța principiului egalității de tratament între candidați, nerespectarea de către comisia de evaluare a stabilității componenței sale constituie o încălcare a unor norme fundamentale de procedură. În consecință, decizia afectată de un astfel de viciu trebuie anulată fără ca persoana interesată să fie obligată să dovedească un anumit efect negativ asupra drepturilor sale subiective sau să demonstreze că rezultatul concursului ar fi putut să fie diferit dacă normele fundamentale de procedură în cauză ar fi fost respectate (a se vedea deja în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 2004, Vonier/Comisia, T‑165/03, EU:T:2004:331, punctul 39, și Hotărârea din 13 ianuarie 2021, Helbert/EUIPO, T‑548/18, EU:T:2021:4, punctul 113).
83 În orice caz, Tribunalul poate cu atât mai puțin să excludă eventualitatea unui efect al neregulilor constatate mai sus asupra rezultatelor obținute de reclamantă cu cât nota sa globală (15,742/20, rotunjită la 15,5/20) este mai mică doar cu 0,008 puncte decât nota minimă cerută (15,75/20, rotunjită la 16/20) pentru înscrierea pe lista de rezervă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 septembrie 2002, Bachotet/Comisia, T‑182/01, nepublicată, EU:T:2002:223, punctul 33).
84 Prin urmare, se impune admiterea celui de al treilea motiv și anularea deciziei atacate, fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate de reclamantă sau să se statueze asupra cererilor de măsuri de organizare a procedurii pe care le‑a formulat.
2. Cu privire la exercitarea competenței de fond
85 În ședință, reclamanta a solicitat Tribunalului să își exercite competența de fond și să oblige Comisia la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin decizia atacată.
86 Întrebată cu privire la acest aspect în ședință, Comisia solicită Tribunalului respingerea acestei cereri.
87 Competența de fond conferită instanței Uniunii Europene prin articolul 91 alineatul (1) din statut învestește instanța cu sarcina de a oferi o soluție completă în litigiile cu care este sesizată. Această competență urmărește în principal să permită instanțelor Uniunii să asigure eficacitatea practică a hotărârilor de anulare pronunțate de acestea în litigiile din domeniul funcției publice, astfel încât, dacă anularea unei decizii afectate de o eroare de drept a AIPN nu este suficientă pentru a asigura valorificarea drepturilor funcționarului vizat sau pentru a proteja în mod eficient interesele acestuia, instanța Uniunii poate decide din oficiu acordarea unei despăgubiri (a se vedea Hotărârea din 20 mai 2010, Gogos/Comisia, C‑583/08 P, EU:C:2010:287, punctele 49 și 50 și jurisprudența citată). Astfel, chiar în lipsa unor concluzii legale în acest sens, nu se poate invoca nicio inadmisibilitate pentru tardivitate cu privire la o chestiune pe care Tribunalul este chemat să o ridice eventual din oficiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 1992, Barbi/Comisia, T‑68/91, EU:T:1992:90, punctul 43).
88 În speță, reiese din jurisprudență că, atunci când un candidat contestă respingerea candidaturii sale la o procedură de selecție având ca obiect constituirea unei liste de candidați admiși, ceea ce îl împiedică să ocupe ulterior un post în cadrul instituției în cauză și să beneficieze de avantajele financiare aferente, litigiul are un caracter pecuniar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, EU:C:2008:107, punctul 58, și Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2006:148, punctele 53-56).
89 În speță, rezultă din cele ce precedă că comisia de evaluare nu a fost în măsură să asigure egalitatea de tratament a candidaților intervievați în cadrul probelor orale ca urmare a instabilității compunerii sale. Astfel, evaluarea comparativă a meritelor tuturor candidaților a fost viciată de fluctuația componenței comisiei de evaluare. Această nelegalitate afectează, în consecință, nu numai nota reclamantei, ci și pragul de 16 puncte din 20, care condiționează înscrierea numelui unui candidat pe lista de rezervă.
90 În primul rând, în ceea ce privește prejudiciul material care decurge din nelegalitatea menționată la punctul precedent, trebuie amintit că prejudiciul material a cărui reparare se solicită trebuie să fie real și cert (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia/Giradot, C‑348/06 P, EU:C:2008:107, punctul 54 și jurisprudența citată).
91 În această privință, recurenta nu poate revendica un prejudiciu material care decurge din faptul că numele său ar trebui, în executarea prezentei hotărâri de anulare, să fie înscris direct pe lista de rezervă. Astfel, o asemenea înscriere ar echivala cu dispensarea de proba orală prevăzută la punctul 4 din anunțul de concurs menționat la punctul 2 de mai sus, care condiționează înscrierea unui candidat pe lista de rezervă de obținerea uneia dintre cele mai bune note la această probă orală, precum și de minimul necesar pentru proba respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2014, Brune/Comisia, T‑269/13 P, EU:T:2014:424, punctul 57). În orice caz, înscrierea numelui unui candidat pe lista de rezervă nu îi conferă acestuia din urmă un drept la numire, ci numai o vocație de a fi numit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, EU:T:2007:218, punctul 52.
92 Mai mult, reclamanta nu a pierdut în mod definitiv nici șansa reală de a fi candidata admisă la concursul intern în cauză și, prin urmare, de a fi numită funcționar al Uniunii în gradul AD 10, dat fiind că organizarea unei noi probe orale, pusă în aplicare în mod autonom în raport cu rezultatele probei orale inițiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2014, Brune/Comisia, T‑269/13 P, EU:T:2014:424, punctul 32 și jurisprudența citată), ar avea ca obiect tocmai restituirea unei asemenea șanse. În această privință, recurenta nu a declarat că nu ar putea beneficia de o astfel de măsură de executare a prezentei hotărâri de anulare și, prin urmare, Tribunalul nu își poate exercita competența de fond pentru a obliga Comisia la repararea acestui prejudiciu material [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2015, Ema/Drakeford, T‑231/14 P, EU:T:2015:639, punctul 47 (nepublicat) și jurisprudența citată].
93 Prin urmare, în ceea ce privește prejudiciul material invocat, Tribunalul consideră că nu este îndeplinită dovada existenței unui prejudiciu real și cert.
94 În al doilea rând, în ceea ce privește prejudiciul moral, Tribunalul constată că, deși redeschiderea concursului în privința reclamantei și organizarea unei probe orale puse în aplicare în mod autonom în raport cu proba orală afectată de nelegalitate ar constitui o măsură de executare adecvată a prezentei hotărâri de anulare, Comisia se află, în lipsa anulării tuturor rezultatelor concursului, în imposibilitatea de a recrea condițiile în care ar fi trebuit să fie organizat acest concurs pentru a se garanta egalitatea de tratament între toți candidații și obiectivitatea notării (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 mai 2015, Brune/Comisia, F‑59/14, EU:F:2015:50, punctul 81).
95 Prin urmare, anularea deciziei atacate nu este suficientă pentru a proteja în mod eficient interesele reclamantei. Astfel, această anulare nu poate, în sine, să repare prejudiciul moral cert suferit de reclamantă ca urmare a faptului că nu a avut posibilitatea să susțină, la 28 noiembrie 2019, proba orală inițială în condiții legale. În aceste împrejurări, Tribunalul, evaluând ex aequo et bono prejudiciul suferit de reclamantă, consideră că suma de 4 000 de euro constituie o reparare adecvată a prejudiciului moral.
96 Ținând seama de cele ce precedă, se impune obligarea Comisiei la plata către reclamantă, cu titlu de prejudiciu moral suferit, a sumei de 4 000 de euro și respingerea în rest a cererii de despăgubire.
IV. Cu privire la cheltuielile de judecată
97 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Anulează decizia din 10 februarie 2022 prin care comisia de evaluare a concursului intern COM/1/AD 10/18 a refuzat, în urma reexaminării, să înscrie numele lui NZ pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 10 în domeniul „Coordonare, comunicare, gestiunea resurselor umane și bugetare, audit”.
2) Obligă Comisia Europeană la plata către NZ a sumei de 4 000 de euro, pentru prejudiciul moral suferit.
3) Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.
Svenningsen | Mac Eochaidh | Martín y Pérez de Nanclares |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 18 octombrie 2023.
Semnături