Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 - Marele Ducat al Luxemburgului/Comisia Comunităţilor Europene
(Cauza T-232/08)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: F. Probst, agent, şi M. Theisen, avocat)
Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene
Concluziile reclamantului
Anularea Deciziei C(2008) 1283 a Comisiei Comunităților Europene din 8 aprilie 2008 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de Marele Ducat al Luxemburgului în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în măsura în care prin aceasta au fost excluse de la finanțare, pentru exercițiile financiare 2004 și 2005, pentru suma de 949 971,51 EUR, cheltuielile organismelor de plăți pe motiv de neconformitate cu normele comunitare,
obligarea Comisiei Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul solicită anularea Deciziei Comisiei din 8 aprilie 2008 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA)
1, în măsure în care prin aceasta sunt excluse, pentru exercițiile 2004 și 2005, anumite cheltuieli efectuate de Luxemburg.
În ceea ce privește planificarea verificării beneficiarilor la fața locului, reclamantul susține că în mod eronat Comisia i-ar fi reproșat că a efectuat cea mai mare parte a verificărilor în aceeași perioadă a anului în loc să le repartizeze pe durata întregului an și fără să ia în considerare perioada optimă pentru verificarea anumitor angajamente.
Reclamantul invocă în plus că verificările efectuate la fața locului vizau efectiv totalitatea angajamentelor și a obligațiilor beneficiarului de la începutul perioadei de angajare a acestuia, contrar celor pretinse de către Comisie în cursul fazei precontencioase în fața organului de conciliere.
În ceea ce privește documentația verificărilor efectuate la fața locului, reclamantul apreciază că simplul fapt că rapoartele de control nu sunt suficient de detaliate, astfel cum ar fi pretins Comisia în cursul fazei precontencioase, nu înseamnă ipso facto că verificările nu au fost efectuate și nu dovedește realitatea unui risc financiar de natură să determine aplicarea unei corecții forfetare.
În sfârșit, reclamantul invocă faptul că neaplicarea sancțiunilor în cazul constatării unei supraestimări din partea beneficiarului nu ar putea să constituie temeiul unei corecții forfetare de 5 %, nivelul real al cheltuielilor neconforme putând fi determinat cu exactitate. În plus, valoarea cheltuielilor neconforme ar fi, în opinia reclamantului, extrem de redusă în raport cu suma totală plătită de Comunitate.
____________1 - Notificată cu numărul C (2008) 1283, JO L 109, p. 35.