Cauza T‑235/12

CEDC International sp. z o.o.

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale – Forma unui fir de iarbă într‑o sticlă – Marcă națională tridimensională anterioară – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 75 și articolul 76 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Prezentarea unor dovezi pentru prima dată în fața camerei de recurs – Putere de apreciere conferită de articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 11 decembrie 2014

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Reexaminarea faptelor în lumina probelor prezentate pentru prima dată în fața sa – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 135 alin. (4); Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65]

2.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE – Recurgerea de către camera de recurs la o motivare implicită – Admisibilitate

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză]

3.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop – Luare în considerare – Puterea de apreciere a camerei de recurs – Obligația de motivare a camerei de recurs

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și art. 76 alin. (2)]

4.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Criterii de apreciere – Mărci tridimensionale

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2)]

5.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

(art. 296 TFUE)

6.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop – Luare în considerare – Puterea de apreciere a camerei de recurs – Inexistența unei dispoziții contrare – Dovadă a utilizării mărcii anterioare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (1)-(3) și art. 76 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

7.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop – Luare în considerare – Condiții

[Regulamentul nr. 207 al Consiliului, art. 76 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 25)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 42, 96 și 97)

3.      Din modul de redactare a articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară rezultă că, de regulă și cu excepția unor dispoziții contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 207/2009 și că în niciun caz nu este interzis Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să țină seama de faptele și de probele astfel invocate sau prezentate tardiv, și anume în afara termenului stabilit de divizia de opoziție și, dacă este cazul, pentru prima dată în fața camerei de recurs. Precizând că Oficiul „poate” să hotărască, într‑o asemenea situație, să nu țină seama de respectivele fapte și probe invocate sau prezentate tardiv, articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 îl învestește pe acesta cu o largă putere de apreciere în a hotărî, motivându‑și decizia sub acest aspect, dacă este necesar sau nu să ia în considerare aceste elemente.

Motive de securitate juridică și de bună administrare militează în favoarea puterii de apreciere a Oficiului la luarea în considerare a unor fapte și probe prezentate tardiv de către părți. Astfel, o asemenea putere de apreciere este de natură a contribui să se evite ca mărcile a căror utilizare ar putea fi contestată ulterior cu succes pe calea procedurii în anulare sau cu ocazia unei proceduri în contrafacere să facă obiectul unei înregistrări.

Or, din modul de redactare a articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 reiese că invocarea sau prezentarea tardivă a faptelor și a probelor nu este de natură a conferi părții respective un drept necondiționat ca asemenea fapte sau probe să fie luate în considerare de către Oficiu. Eventuala luare în considerare de către Oficiu a unor asemenea elemente de probă suplimentare nu constituie în niciun fel o „favoare” acordată uneia sau celeilalte părți, ci trebuie să întruchipeze rezultatul unei exercitări obiective și motivate a puterii de apreciere cu care articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 învestește acest organism. Motivarea astfel impusă se dovedește cu atât mai necesară atunci când Oficiul decide să înlăture asemenea probe prezentate tardiv.

O eventuală luare în considerare de către Oficiu a unor elemente de probă prezentate tardiv se poate justifica, în special, în cazul în care acesta consideră că, pe de o parte, elementele invocate tardiv sunt, la prima vedere, de natură a avea o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea opoziției cu care este sesizat și, pe de altă parte, stadiul procedurii în care are loc această prezentare tardivă și circumstanțele care o încadrează nu se opun acestei luări în considerare.

(a se vedea punctele 44-46, 57, 60 și 62)

4.      Caracterul tridimensional al unei mărci se opune unei viziuni statice, în două dimensiuni, și impune o percepție dinamică, în trei dimensiuni. Astfel, o marcă tridimensională va putea să fie, în principiu, percepută din mai multe laturi de către consumatorul relevant. În ceea ce privește dovezile privind utilizarea unei asemenea mărci, trebuie, așadar, să fie luate în considerare, nu în calitate de reproduceri ale vizibilității sale în două dimensiuni, ci în calitate de reprezentări ale percepției sale în trei dimensiuni de către consumatorul relevant. Rezultă că reprezentările dintr‑o latură și din spate ale unei mărci tridimensionale sunt, în principiu, de natură a avea o reală pertinență pentru aprecierea utilizării serioase a mărcii respective și nu pot fi înlăturate pentru simplul motiv că nu constituie reproduceri din față.

(a se vedea punctul 65)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 71 și 72)

6.      Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, ca dispoziție de fond, nu conține nicio cerință referitoare la termenul acordat persoanei care a formulat opoziția pentru a furniza dovada privind utilizarea mărcii anterioare. Așadar, respingerea opoziției, „în absența unei astfel de dovezi”, rezultă dintr‑o apreciere pe fond întemeiată pe dovada furnizată, iar nu pe nerespectarea unui termen de procedură. Prin urmare, articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 nu poate afecta puterea de apreciere cu care este învestit Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) prin articolul 76 alineatul (2) din același regulament, în scopul de a hotărî dacă este necesar sau nu este necesar să ia în considerare elemente de probă prezentate tardiv în fața sa.

La rândul său, norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară prevede că, atunci când persoana care a formulat opoziția trebuie să facă dovada utilizării mărcii sau a existenței unor motive întemeiate pentru neutilizarea ei, Oficiul o invită să prezinte respectiva dovadă în termenul acordat. Dacă persoana care a formulat opoziția nu prezintă respectiva dovadă în termenul acordat, Oficiul poate respinge opoziția.

În această privință, deși reiese, desigur, din modul de redactare a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 că, în cazul în care nu s‑a prezentat nicio dovadă a utilizării mărcii în cauză în termenul acordat de Oficiu, lipsa utilizării serioase a mărcii anterioare trebuie să fie, în principiu, constatată din oficiu de acesta, o asemenea concluzie nu se impune, în schimb, atunci când elemente de probă privind această utilizare au fost prezentate în termenul menționat. Într‑adevăr, într‑un asemenea caz și cu excepția situației în care rezultă că elementele menționate sunt lipsite de orice pertinență în scopul de a dovedi utilizarea serioasă a mărcii, procedura trebuie să își urmeze cursul. Așadar, Oficiul este chemat în mod concret, după cum prevede articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, să invite părțile, ori de câte ori este necesar, să își depună observațiile privind notificările adresate sau cu privire la comunicările altor părți. Într‑un asemenea context, în cazul în care lipsa utilizării serioase a mărcii anterioare urmează să fie constatată ulterior, aceasta nu provine dintr‑o aplicare a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, dispoziție prin esență de natură procedurală, ci exclusiv din punerea în aplicare a dispoziției de fond care figurează la articolul 42 din Regulamentul nr. 207/2009.

Din considerațiile care precedă rezultă în special că prezentarea de probe privind utilizarea mărcii care vin în completarea probelor prezentate în termenul acordat de Oficiu, în temeiul normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, rămâne posibilă după expirarea termenului respectiv și că în niciun caz nu îi este interzis Oficiului să țină seama de probele suplimentare prezentate tardiv, utilizând puterea de apreciere cu care îl învestește articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 nu este de natură să împiedice exercitarea de către camera de recurs a puterii de apreciere cu care o învestește, în principiu, articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, în vederea eventualei luări în considerare a probelor suplimentare care au fost prezentate pentru prima dată în fața sa.

(a se vedea punctele 76-78 și 82-86)

7.      Se impune ca, în cadrul exercitării puterii de apreciere a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în vederea eventualei luări în considerare a unor asemenea elemente de probă suplimentare prezentate tardiv, dovezile prezentate în afara termenului stabilit de divizia de opoziție să nu fie primele și singurele dovezi privind utilizarea, ci să fie vorba despre dovezi așa‑numite „complementare” sau „suplimentare”, care vin în completarea unor elemente de probă pertinente, depuse în termenul prevăzut. Nu se impune, în această privință, un raport material între elementele suplimentare și elementele prezentate anterior, ci relevanța lor intrinsecă pentru soluționarea procedurii în fața Oficiului.

Pe de altă parte, o eventuală luare în considerare a elementelor de probă suplimentare privind utilizarea mărcii, prezentate după expirarea termenului prevăzut de norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, nu impune în mod necesar ca partea interesată să fi fost în imposibilitatea de a furniza aceste elemente în termenul menționat.

(a se vedea punctele 89, 90 și 95)