HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)
23 aprilie 2020(*)
„Trimitere preliminară – Transporturi – Servicii aeriene – Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 – Articolul 23 alineatul (1) – Indicarea prețului final care urmează să fie plătit – Taxe de înregistrare online a pasagerilor – TVA – Taxe de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian – Elemente inevitabile și previzibile ale prețului final care urmează să fie plătit – Suplimente de preț opționale – Noțiune”
În cauza C‑28/19,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), prin decizia din 18 decembrie 2018, primită de Curte la 16 ianuarie 2019, în procedura
Ryanair Ltd,
Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust
împotriva
Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust,
Ryanair Ltd,
Ryanair DAC,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din domnul P. G. Xuereb (raportor), președinte de cameră, și domnii T. von Danwitz și A. Kumin, judecători,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Ryanair DAC, de M. Castioni, de G. Mazzei și de A. Pecchia, avvocati, și de B. Kennelly, QC;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de A. Collabolletta, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul francez, de D. Colas, de A.‑L. Desjonquères și de I. Cohen, în calitate de agenți;
– pentru guvernul austriac, de J. Schmoll și de G. Hesse, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de L. Malferrari și de B. Sasinowska, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Ryanair Ltd și Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato – Antitrust (Autoritatea de Supraveghere a Concurenței și a Pieței – Antitrust, Italia) (denumită în continuare „AGCM”), pe de o parte, și aceasta din urmă, Ryanair Ltd și Ryanair DAC, pe de altă parte, cu privire la practici comerciale neloiale reproșate companiei aeriene Ryanair (denumită în continuare „Ryanair”).
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Considerentul (16) al Regulamentului nr. 1008/2008 are următorul cuprins:
„Clienții ar trebui să fie în măsură să compare efectiv prețurile serviciilor aeriene ale diferitor companii aeriene. Prin urmare, prețul final care urmează să fie plătit de către client pentru serviciile aeriene cu punctul de plecare în Comunitate ar trebui să fie indicat în orice moment și să includă toate tarifele, impunerile și comisioanele. De asemenea, transportatorii aerieni comunitari sunt încurajați să indice prețul final pentru serviciile lor aeriene din țări terțe spre Comunitate.”
4 Articolul 2 punctul 18 din acest regulament prevede:
„În sensul prezentului regulament:
[…]
18. «tarife pentru transportul aerian de pasageri» înseamnă prețurile exprimate în euro sau în moneda locală, care trebuie plătite transportatorilor aerieni sau agenților acestora sau altor vânzători de bilete pentru transportul pasagerilor prin intermediul serviciilor aeriene, precum și condițiile în care se aplică aceste prețuri, inclusiv remunerarea și condițiile oferite agențiilor și alte servicii auxiliare.”
5 Articolul 23 alineatul (1) din regulamentul menționat are următorul conținut:
„Tarifele pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă, aflate la dispoziția publicului larg, includ condițiile aplicabile atunci când sunt oferite sau publicate sub orice formă, inclusiv pe internet, în cazul serviciilor aeriene oferite de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică tratatul. Prețul final care urmează să fie plătit este indicat în orice moment și cuprinde tariful aplicabil, precum și toate tarifele, impunerile, tarifele suplimentare și alte comisioane aplicabile, care nu pot fi evitate și sunt previzibile în momentul publicării. Pe lângă precizarea prețului final, se specifică cel puțin următoarele:
(a) tariful pentru transportul aerian de pasageri, respectiv de marfă;
(b) taxele;
(c) tarifele de aeroport și
(d) alte tarife, impuneri, tarife suplimentare și comisioane, precum cele referitoare la securitate sau carburant,
în cazul în care la tariful pentru transportul aerian de pasageri, respectiv de marfă s‑au adăugat elementele enumerate la literele (b), (c) și (d). Suplimentele de preț opționale sunt comunicate în mod clar, transparent și lipsit de ambiguitate la începutul oricărui proces de rezervare, iar acceptarea lor de către client se face pe baza alegerii clientului.”
Dreptul italian
6 Articolul 20 din decreto legislativo n. 206 – Codice del consumo (Decretul legislativ nr. 206 privind Codul consumului) din 6 septembrie 2005 (supliment ordinar la GURI nr. 235 din 8 octombrie 2005), în versiunea aplicabilă faptelor în discuție în litigiul principal (denumit în continuare „Codul consumului”), interzice practicile comerciale neloiale precum, printre altele, practicile comerciale înșelătoare, în sensul articolelor 21-23 din acest cod. În special, articolul 20 alineatul 2 din codul menționat precizează că o practică comercială este considerată neloială în cazul în care este contrară diligenței profesionale și denaturează sau este susceptibilă să denatureze în mod semnificativ comportamentul economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup particular de consumatori vizat de această practică.
7 În temeiul articolului 21 alineatul 1 litera d) din același cod, practicile comerciale înșelătoare pot privi printre altele prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific în ceea ce privește prețul.
Litigiul principal și întrebările preliminare
8 Prin decizia din 15 iunie 2011, AGCM a declarat Ryanair răspunzătoare de diferite practici comerciale neloiale în raport cu Codul consumului și i‑a aplicat mai multe amenzi. În special, AGCM a calificat drept practică neloială, în sensul articolului 20 alineatul 2 și al articolului 21 alineatul 1 litera d) din Codul consumului, prezentarea prețurilor aplicate, la data faptelor în discuție în litigiul principal, în sistemul de rezervare online al Ryanair (http://ryanair.com/it).
9 Potrivit AGCM, prețurile publicate pe acest site internet nu cuprindeau anumite elemente calificate de Ryanair drept costuri facultative, și anume taxele de înregistrare online a pasagerilor, taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicată tarifelor și suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale, precum și taxele de administrare pentru achizițiile efectuate prin intermediul unui alt card de credit decât cel agreat de Ryanair (Mastercard preplătit), în timp ce, tot potrivit AGCM, aceste elemente, în realitate obligatorii, erau puse în sarcina consumatorilor în cursul procedurii de rezervare online și contribuiau astfel la majorarea tarifului prezentat inițial.
10 Ryanair a introdus o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii la Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia).
11 În ceea ce privește practica comercială referitoare la prezentarea prețurilor, instanța menționată a confirmat, prin hotărârea din 12 aprilie 2012, decizia AGCM din 15 iunie 2011, statuând că taxele de înregistrare online a pasagerilor, precum și TVA‑ul aplicat tarifelor și suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale nu constituiau costuri facultative, ci trebuiau să fie considerate, la fel ca taxele de administrare pentru achizițiile efectuate prin intermediul unui alt card de credit decât cel agreat de Ryanair, drept costuri „inevitabile”, în sensul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, costuri a căror neafișare la începutul procedurii de rezervare nu permitea informarea corectă a consumatorului cu privire la prețul efectiv al serviciului oferit de Ryanair.
12 În ceea ce privește în special taxele de administrare pentru achizițiile efectuate prin intermediul unui alt card de credit decât cel agreat de Ryanair, Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio) a statuat că caracterul inevitabil al acestor costuri se justifica prin faptul că un cumpărător normal care dorește să efectueze o rezervare online pe site‑ul Ryanair nu are în mod concret nicio posibilitate rezonabilă de a evita majorarea prețului determinată de costurile menționate, din moment ce nu dispune de cardul de credit agreat de Ryanair. În această privință, instanța menționată a considerat că finalitatea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008 este de a asigura transparența absolută a prețului biletelor de avion din momentul în care persoana interesată a decis să înceapă procedura de rezervare, iar nu să încurajeze publicul să obțină, în prealabil, mijlocul de plată cel mai avantajos.
13 Ryanair a formulat apel la Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) împotriva părților din hotărârea prin care Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio) i‑a respins acțiunea și a confirmat decizia AGCM.
14 Indicând totodată că, în jurisprudența sa, Curtea nu s‑a pronunțat în mod specific cu privire la elementele de preț în litigiu, instanța de trimitere arată că trebuie să se stabilească, în vederea soluționării litigiului, dacă se poate considera că aceste elemente intră în categoria suplimentelor de preț inevitabile și previzibile, în sensul celei de a doua teze a articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, sau în cea a suplimentelor de preț opționale, în sensul celei de a patra teze a acestei dispoziții. În acest din urmă caz, instanța de trimitere ridică problema dacă caracterul opțional al suplimentului poate desemna costuri care pot fi evitate de cea mai mare parte a consumatorilor.
15 În aceste condiții, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Dispozițiile articolului 23 alineatul (1) a doua teză din [Regulamentul nr. 1008/2008] trebuie interpretate în sensul că costurile aferente înregistrării online și «taxei de administrare» pentru achiziționarea cu card de credit, care grevează prețul biletelor în sine, precum și cele care rezultă din aplicarea TVA‑ului asupra tarifelor și a tarifelor suplimentare facultative pentru zborurile naționale intră în categoria suplimentelor de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile sau a celor opționale?
2) Dispozițiile articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008 trebuie interpretate în sensul că prin termenul «opțional» se înțelege ceea ce poate fi evitat de cea mai mare parte a consumatorilor?”
Cu privire la întrebările preliminare
16 Prin intermediul celor două întrebări, la care trebuie să se răspundă împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008 trebuie interpretat în sensul că taxele de înregistrare online a pasagerilor, TVA‑ul aplicat tarifelor și tarifelor suplimentare facultative aferente zborurilor naționale, precum și taxele de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian intră în categoria suplimentelor de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în sensul celei de a doua teze a acestei dispoziții, sau în categoria suplimentelor de preț opționale, în sensul celei de a patra teze a dispoziției respective.
17 În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 23 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1008/2008, prețul final care urmează să fie plătit pentru transportul aerian al unui pasager trebuie indicat în orice moment și trebuie să cuprindă în special tariful pentru transportul aerian de pasageri, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 18 din acest regulament, precum și tarifele, impunerile, tarifele suplimentare și comisioanele care nu pot fi evitate și sunt previzibile aplicabile la data publicării ofertei. Articolul 23 alineatul (1) a treia teză din regulamentul menționat precizează că oferta trebuie să afișeze cel puțin tarifele de aeroport, precum și tarifele, tarifele suplimentare și comisioanele referitoare la securitate sau carburant, în cazul în care aceste elemente sunt adăugate la tariful pentru transportul aerian de pasageri.
18 Curtea a precizat în această privință că taxele, tarifele, tarifele suplimentare și comisioanele vizate la articolul 23 alineatul (1) a doua și a treia teză din Regulamentul nr. 1008/2008 nu pot fi incluse în tariful pentru transportul aerian de pasageri, ci trebuie să fie afișate în mod separat (Hotărârea din 6 iulie 2017, Air Berlin, C‑290/16, EU:C:2017:523, punctul 36). Reiese de asemenea din cuprinsul punctului 35 din Hotărârea din 15 ianuarie 2015, Air Berlin (C‑573/13, EU:C:2015:11), că diferitele elemente care compun prețul final care urmează să fie plătit, în sensul articolului 23 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1008/2008, trebuie să fie precizate de la prima indicare a prețului serviciilor aeriene.
19 Pe de altă parte, articolul 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008 prevede că suplimentele de preț opționale trebuie comunicate în mod clar, transparent și lipsit de ambiguitate la începutul oricărui proces de rezervare, iar acceptarea lor de către client se face pe baza alegerii acestuia.
20 În această privință, reiese din cuprinsul punctului 14 din Hotărârea din 19 iulie 2012, ebookers.com Deutschland (C‑112/11, EU:C:2012:487), că noțiunea de „suplimente de preț opționale” acoperă suplimentele de preț care nu sunt inevitabile, spre deosebire de elementele prețului definitiv care urmează să fie plătit prevăzute la articolul 23 alineatul (1) a doua și a treia teză din Regulamentul nr. 1008/2008, și care sunt, astfel, aferente unor servicii care, venind în completarea serviciului aerian propriu‑zis, nu sunt nici obligatorii, nici indispensabile pentru transportul de pasageri, astfel încât clientul alege să le accepte sau să le refuze. Curtea a avut ocazia să statueze că suplimentele de preț în temeiul asigurării pentru anularea zborului sau pentru transportul bagajelor înregistrate trebuie considerate opționale, în sensul articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008 (Hotărârea din 19 iulie 2012, ebookers.com Deutschland, C‑112/11, EU:C:2012:487, punctul 20, și Hotărârea din 18 septembrie 2014, Vueling Airlines, C‑487/12, EU:C:2014:2232, punctul 39).
21 Rezultă astfel din cuprinsul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008 și din jurisprudența citată anterior că, în ofertele sale online destinate transportului de pasageri, un operator de transport aerian precum Ryanair are obligația de a menționa, încă de la prima indicare a prețului, tariful pentru transportul aerian de pasageri, precum și, în mod separat, taxele, tarifele, tarifele suplimentare și comisioanele care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în timp ce trebuie să comunice suplimentele de preț opționale în mod clar, transparent și lipsit de ambiguitate la începutul procesului de rezervare.
22 Pe baza acestor elemente trebuie analizată calificarea, în raport cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, a diferitelor elemente de preț în discuție în litigiul principal.
23 În ceea ce privește, în primul rând, taxele de înregistrare online a pasagerilor, trebuie să se considere că, contrar celor afirmate de guvernul austriac și de Comisia Europeană în observațiile lor scrise, nu se poate deduce în mod automat din caracterul indispensabil și obligatoriu al înregistrării că aceste taxe nu pot fi evitate, în sensul articolului 23 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1008/2008. Astfel, operatorilor de transport aerian trebuie să li se recunoască posibilitatea de a propune pasagerilor diferite modalități de înregistrare cu plată sau gratuit, precum o înregistrare online sau o înregistrare fizică la aeroport.
24 În aceste condiții, atunci când consumatorul este chemat să aleagă între cel puțin două moduri de înregistrare, trebuie să se constate, după cum arată guvernul francez în observațiile sale scrise, că modul de înregistrare care îi este propus în cadrul procedurii de rezervare nu este în mod necesar un serviciu obligatoriu și nici indispensabil pentru transportul său. Astfel, în cazul în care operatorul de transport aerian propune un serviciu cu plată de înregistrare online, oferind în același timp soluții alternative care permit pasagerilor să se înregistreze gratuit, taxele de înregistrare online a pasagerilor nu pot fi considerate un element care nu poate fi evitat al prețului final care urmează să fie plătit, în sensul celei de a doua teze a articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, ci trebuie calificate drept un supliment de preț opțional, în sensul celei de a patra teze a acestei dispoziții, pe care consumatorul poate alege să îl accepte sau să îl refuze.
25 Asemenea cheltuieli nu pot fi considerate inevitabile decât în ipoteza în care toate modurile de înregistrare propuse de operatorul de transport aerian sunt cu plată sau în cazul în care, după cum arată guvernul italian în observațiile sale scrise, nu se propune consumatorului nicio opțiune între mai multe moduri de înregistrare. În fapt, în primul caz, consumatorul va trebui, într‑un fel sau altul, să plătească taxe de înregistrare, libertatea de alegere aparentă care îi este lăsată fiind doar iluzorie, în timp ce, în al doilea caz, consumatorul nu are, în realitate, nicio altă alegere decât să se înregistreze online.
26 Va reveni, așadar, instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă Ryanair le propunea pasagerilor o posibilitate de înregistrare gratuită. Dacă aceasta din urmă nu propunea decât posibilitatea cu plată de a se înregistra online, după cum menționează guvernul italian în observațiile sale scrise, sau dacă nu propunea, ca alternativă la serviciul de înregistrare cu plată online, decât moduri de înregistrare cu plată, astfel cum afirmă Comisia în observațiile sale scrise, va trebui să se concluzioneze că clientul nu putea evita plata taxelor de înregistrare și că acestea, a căror previzibilitate rezultă din politica tarifară a transportatorului aerian, fac parte dintre elementele de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în sensul articolului 23 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1008/2008.
27 În schimb, dacă Ryanair propunea, cu titlu alternativ, una sau mai multe posibilități de înregistrare gratuită, taxele de înregistrare online ar trebui să fie considerate suplimente de preț opționale, în sensul articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008.
28 În ceea ce privește, în al doilea rând, TVA‑ul aplicat tarifelor pentru zborurile naționale, este necesar să se constate că este vorba despre o taxă, în sensul celei de a doua și al celei de a treia teze ale articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, și că această taxă, aferentă tarifului pentru transportul aerian de pasageri, nu poate fi evitată și este previzibilă, în sensul celei de a treia teze a acestei dispoziții, în măsura în care este prevăzută de reglementarea națională și se aplică automat la orice rezervare a unui zbor național.
29 În ceea ce privește, în al treilea rând, TVA‑ul aplicat suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale, trebuie să se considere, după cum arată Comisia în observațiile sale scrise, că este vorba despre un supliment de preț opțional, în sensul articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008. Astfel, deși poate fi calificat drept inevitabil din cauza caracterului său obligatoriu, TVA‑ul aplicat suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale nu poate fi considerat previzibil, întrucât este legat în mod intrinsec de suplimentele facultative a căror alegere aparține în exclusivitate pasagerului. Or, operatorul de transport aerian nu poate să cunoască, de la început, suplimentele opționale pe care clientul le va alege, astfel încât cuantumul TVA‑ului aferent acestor suplimente nu poate fi inclus în prețul final previzibil care trebuie indicat la publicarea ofertei.
30 În aceste condiții, este necesar să se sublinieze că indicarea unei taxe determinate trebuie să urmeze întotdeauna elementul de preț la care se raportează această taxă, așa cum reiese, de altfel, din ultima parte a celei de a treia teze a articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008, în temeiul căreia taxele „adăugat[e] la tariful pentru transportul aerian de pasageri” trebuie indicate în prețul final care urmează să fie plătit. Astfel, dacă o taxă este aferentă tarifului pentru transportul aerian de pasageri, aceasta trebuie afișată separat împreună cu acest tarif încă de la prima indicare a prețului final care urmează să fie plătit, în timp ce, dacă este aferentă unui supliment de preț opțional, ea va trebui și va putea fi indicată în prețul final care urmează să fie plătit numai la momentul indicării suplimentului.
31 În acest din urmă caz, trebuie precizat că, după cum arată Comisia în observațiile sale scrise, cuantumul taxei trebuie să apară în mod clar în prețul serviciilor opționale încă de la afișarea acestora din urmă. Astfel, cerința de claritate și de transparență pe care operatorul de transport aerian trebuie să o respecte la comunicarea suplimentelor de preț opționale, în temeiul articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008, presupune ca partea reprezentată de TVA în cuantumul suplimentului să fie comunicată pasagerului din momentul în care acesta a optat pentru un serviciu opțional. Comunicarea acestei părți răspunde de asemenea obiectivului comparabilității efective a prețului serviciilor aeriene urmărit de Regulamentul nr. 1008/2008 în temeiul considerentului (16) al acestuia, consumatorul trebuind să fie în măsură să compare suplimentele de preț fără TVA propuse de transportatorii aerieni pe ruta națională în cauză.
32 În ceea ce privește, în al patrulea și ultimul rând, taxele de administrare pentru achizițiile efectuate prin intermediul unui alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian, trebuie să se constate că este neîndoielnic caracterul previzibil al acestor taxe, în măsura în care aplicarea lor rezultă din însăși politica operatorului de transport aerian în materie de modalități de plată.
33 În ceea ce privește caracterul lor inevitabil în sensul articolului 23 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1008/2008, este necesar să se arate că, la prima vedere, clientul poate evita plata acestora, achitând prețul final care urmează să fie plătit prin intermediul cardului de credit agreat de operatorul de transport aerian. Totuși, un supliment de preț nu poate fi recunoscut ca fiind evitabil și ca având, în consecință, un caracter opțional atunci când opțiunea oferită consumatorului este supusă unei condiții impuse de operatorul de transport aerian, rezervând gratuitatea serviciului în cauză în beneficiul unui cerc restrâns de consumatori privilegiați și obligând, de facto, consumatorii care nu fac parte din acest cerc fie să renunțe la gratuitatea serviciului respectiv, fie să renunțe la finalizarea achiziției lor în viitorul apropiat și să efectueze demersuri potențial costisitoare pentru a îndeplini condiția impusă, cu riscul ca, odată aceste demersuri efectuate, să nu mai poată beneficia de ofertă sau să nu mai poată beneficia de aceasta la prețul indicat inițial.
34 Rezultă că astfel de taxe trebuie calificate ca fiind nu numai previzibile, ci și inevitabile și că, în consecință, ele nu pot intra sub incidența noțiunii de supliment de preț opțional, în sensul articolului 23 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul nr. 1008/2008.
35 Pe de altă parte, trebuie precizat că este irelevant să se stabilească, în vederea calificării unor asemenea taxe, dacă cea mai mare parte a consumatorilor dispun de cardul agreat de operatorul de transport aerian și sunt astfel în măsură să evite plata taxelor respective. Astfel, întrucât Regulamentul nr. 1008/2008 vizează o protecție individuală a consumatorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 2015, Air Berlin, C‑573/13, EU:C:2015:11, punctul 33), caracterul evitabil al unui supliment de preț nu poate fi stabilit în funcție de un criteriu pe care l‑ar îndeplini numai majoritatea consumatorilor.
36 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1008/2008 trebuie interpretat în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată nu poate fi evitată în lipsa unui mod alternativ de înregistrare gratuită, TVA‑ul aplicat tarifelor zborurilor naționale, precum și taxele de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian constituie elemente de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în sensul celei de a doua teze a acestei dispoziții. În schimb, dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată poate fi evitată prin recurgerea la o opțiune de înregistrare gratuită, precum și TVA‑ul aplicat suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale constituie un supliment de preț opțional, în sensul celei de a patra teze a aceleiași dispoziții.
Cu privire la cheltuielile de judecată
37 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:
Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate trebuie interpretat în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată nu poate fi evitată în lipsa unui mod alternativ de înregistrare gratuită, taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicată tarifelor zborurilor naționale, precum și taxele de administrare pentru achizițiile efectuate cu un alt card de credit decât cel agreat de operatorul de transport aerian constituie elemente de preț care nu pot fi evitate și sunt previzibile, în sensul celei de a doua teze a acestei dispoziții. În schimb, dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că taxele de înregistrare a pasagerilor a căror plată poate fi evitată prin recurgerea la o opțiune de înregistrare gratuită, precum și TVA‑ul aplicat suplimentelor facultative aferente zborurilor naționale constituie un supliment de preț opțional, în sensul celei de a patra teze a aceleiași dispoziții.
Semnături