Cauza T‑688/21
BNP Paribas Public Sector SA
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 octombrie 2023
„Clauză compromisorie – Mecanism unic de rezoluție al instituțiilor de credit și al anumitor firme de investiții (MUR) – Fond unic de rezoluție (SRF) – Contracte referitoare la angajamentul de plată irevocabil și schema de garantare – Respingerea cererii de restituire a garanțiilor legate de contribuțiile ex ante oferite sub forma unor angajamente de plată irevocabile – Instituție a cărei autorizare a fost retrasă – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Răspundere extracontractuală – Îmbogățire fără justă cauză”
1. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Caracter anual și nerambursabil
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 69 alin. (1) și art. 70 alin. (1) și (4)]
(a se vedea punctele 28-30)
2. Politica economică și monetară – Politica economică – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit – Contribuții ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției – Instituții nou‑supravegheate sau modificări ale statutului – Noțiunea de modificare a statutului unei instituții – Retragerea autorizației unei instituții de credit – Includere – Lipsa impactului asupra obligației de plată a contribuției
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 12 alin. (2)]
(a se vedea punctul 31)
3. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Plata acestor contribuții sub formă de angajamente de plată irevocabile acoperite prin garanții – Retragere a licenței unei instituții de credit – Ieșirea acestei instituții din domeniul de aplicare al mecanismului unic de rezoluție – Restituirea garanțiilor legate de contribuțiile respective – Condiție – Restituirea în numerar a garanțiilor care acoperă angajamentele de plată irevocabile numai după plata cuantumului contribuției legate de aceste garanții
(Regulamentul 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (3); Regulamentul 2015/81 al Consiliului, art. 7)
(a se vedea punctele 32-51)
4. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză a Uniunii – Cale de atac – Acțiune în despăgubire – Condiție – Acțiune în despăgubire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză justificată prin obligații contractuale – Inadmisibilitate
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 72-77)
Rezumat
Reclamanta, societatea BNP Paribas Public Sector SA, era o instituție de credit franceză autorizată până la 24 martie 2021, dată la care a obținut de la Banca Centrală Europeană (BCE) retragerea autorizației sale. Pentru perioadele de contribuție cuprinse între anii 2016 și 2021, reclamanta a contribuit la Fondul unic de rezoluție (SRF) cu cel puțin o parte din contribuțiile sale ex ante sub forma unui angajament de plată irevocabil. În acest scop, a încheiat cu Comitetul unic de rezoluție (SRB), pentru fiecare perioadă, angajamente de plată irevocabile (denumite în continuare „API 2016-2021”). La 1 aprilie 2021, reclamanta a informat SRB că BCE i‑a retras, la cerere, autorizația și i‑a solicitat informații în vederea obținerii rambursării garanțiilor legate de angajamentele de plată irevocabile încheiate.
La 29 iulie 2021, reclamanta a notificat SRB rezilierea API 2016-2021. SRB i‑a indicat reclamantei prin scrisoarea din 13 august 2021 că îi va restitui garanțiile care acopereau API 2016-2021 după primirea numerarului corespunzător sumei angajate în temeiul acestor angajamente. Acesta a arătat printre altele că, având în vedere articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014(1), potrivit căruia contribuțiile primite în mod corespunzător nu sunt rambursate entităților, și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81(2), potrivit căruia recurgerea la angajamentele de plată irevocabile nu afectează în niciun fel capacitatea financiară sau lichiditatea FUR, anularea API 2016-2021 și restituirea subsecventă a garanțiilor care acoperă aceste angajamente nu puteau avea loc decât după plata în numerar a unei sume egale cu cuantumul angajamentului de plată irevocabil în discuție. În consecință, SRB a invitat reclamanta să îi transfere o sumă într‑un anumit cuantum. La 25 octombrie 2021, reclamanta a informat SRB că, întrucât, potrivit interpretării sale referitoare la cadrul legislativ aplicabil, nu trebuia să îi transfere numerarul corespunzător cuantumurilor angajate în temeiul API 2016-2021 pentru a i se restitui garanțiile, nu urma să efectueze transferul respectiv.
Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 272 TFUE(3) și al articolului 340 primul paragraf TFUE, reclamanta solicită Tribunalului în special să constate că poziția exprimată de SRB în scrisoarea sa din 13 august 2021 este contrară prevederilor API 2016-2021 și să oblige SRB să îi restituie sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de aceste angajamente pe care le‑a păstrat cu încălcarea obligațiilor sale contractuale.
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul respinge acțiunea reclamantei. Pe de o parte, acesta confirmă că împrejurarea că o entitate încetează să își desfășoare activitățile de instituție de credit în perioada de contribuție, ca urmare a retragerii autorizației sale, nu are incidență asupra obligației sale de a plăti integral contribuția ex ante datorată pentru perioada de contribuție menționată și, pe de altă parte, precizează că obligația de a plăti integral această contribuție nu se limitează doar la partea din plata efectuată imediat, ci include și partea furnizată prin intermediul unui angajament de plată irevocabil.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul subliniază că din articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 rezultă că, pentru fiecare an de contribuție, instituțiile de credit cu sediul într‑un stat membru participant sunt obligate să plătească contribuția curentă la FUR. Această percepere anuală a contribuțiilor ex ante ale instituțiilor de credit a fost instituită pentru a se asigura că, la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile ale FUR ating nivelul‑țintă(4). Ținând seama de acest obiectiv, legiuitorul Uniunii a precizat la articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014 că contribuțiile ex ante „primite în mod corespunzător” nu se rambursează. Prin această formulare, legiuitorul Uniunii a enunțat o regulă lipsită de excepție. Acesta este motivul pentru care nu se face nicio mențiune cu privire la posibilitatea ajustării a posteriori a contribuțiilor ex ante(5). Rezultă de aici că o modificare a statutului unei instituții, în perioada de contribuție, nu are efect asupra cuantumului contribuției datorate pentru anul în discuție. În această privință, instanța Uniunii a statuat deja că împrejurarea că o entitate își încetează activitățile de instituție de credit în cursul perioadei de contribuție, ca urmare a retragerii autorizației sale, nu are incidență asupra obligației sale de a plăti în întregime contribuția ex ante datorată pentru perioada de contribuție menționată(6).
În al doilea rând, Tribunalul a precizat că, pentru a‑și îndeplini obligația de a plăti contribuția la FUR, instituțiile de credit au posibilitatea, în conformitate cu articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014, fie de a‑și plăti imediat contribuția, fie de a subscrie un angajament de plată irevocabil.
În al treilea și ultimul rând, Tribunalul amintește că articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 enunță anumite norme aplicabile angajamentelor de plată irevocabile, care prezintă particularitatea de a fi contracte încheiate pe durată nedeterminată ce permit instituțiilor să își amâne plata contribuției.
În acest cadru, Tribunalul arată, ținând seama de sensul comun al cuvântului „irevocabil”, că un angajament de plată irevocabil implică o obligație incontestabilă de a plăti suma pentru care s‑a încheiat acest angajament. Acesta constată în plus că, deși articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu precizează în mod explicit că instituțiile trebuie mai întâi să își plătească contribuția pentru ca garanția să le fie ulterior restituită, Regulamentul nr. 806/2014 impune acestor instituții să plătească, în perioada inițială, o contribuție anuală la FUR pentru ca acesta din urmă să atingă nivelul‑țintă la sfârșitul perioadei menționate. Rezultă că, în cazul în care garanția care acoperă un angajament de plată irevocabil ar fi restituită fără primirea prealabilă a contribuției pentru care a fost încheiat acest angajament, nu numai că instituția nu și‑ar îndeplini obligația de a plăti integral contribuția datorată pentru perioada vizată de Regulamentul nr. 806/2014, dar contribuția ex ante sub forma unui angajament de plată irevocabil nu ar atinge obiectivul de a dota FUR cu mijloace financiare corespunzătoare nivelului prevăzut de legiuitorul Uniunii.
Astfel cum a indicat instanța Uniunii(7), împrejurarea că o entitate își încetează activitățile de instituție de credit în cursul perioadei de contribuție, ca urmare a retragerii autorizației sale, nu are efecte asupra obligației sale de a plăti în întregime contribuția ex ante datorată pentru perioada de contribuție menționată. Tribunalul consideră că, pentru a aprecia întinderea obligației de a plăti integral această contribuție, nu este necesară limitarea numai la partea din plata imediat efectuată, fără a se ține seama de cealaltă parte furnizată prin intermediul unui angajament de plată irevocabil. Astfel, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 prevede expres că recurgerea la angajamente de plată irevocabile nu trebuie să afecteze în niciun fel capacitatea financiară sau lichiditatea FUR. Anularea unui angajament de plată irevocabil, cauzată de faptul că instituția nu se mai încadra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, și restituirea garanției corespunzătoare, ambele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nu se pot face, așadar, în detrimentul FUR. În caz contrar, această ultimă dispoziție ar încălca obiectivul urmărit prin perceperea anuală a contribuțiilor ex ante(8). Astfel, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 se aplică prelucrării angajamentelor de plată irevocabile ale unei instituții care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și, prin urmare, articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 trebuie interpretat în lumina acestei dispoziții. În consecință, Tribunalul apreciază că anularea angajamentului de plată irevocabil prevăzut de această ultimă dispoziție are ca scop să pună capăt acestui angajament, astfel încât el să nu producă în continuare efecte după ce instituția care contribuie nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014. Această dispoziție nu are deci ca scop să permită instituțiilor care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al acestui regulament să se sustragă de la obligația lor de a plăti integral contribuția datorată, ci urmărește să garanteze că mijloacele financiare ale FUR vor fi cât mai rapid posibil la dispoziția SRB în caz de rezoluție, cu alte cuvinte să protejeze capacitatea financiară și lichiditatea FUR.
Pe de altă parte, nici împrejurarea că ieșirea unei instituții ar diminua cuantumul total al depozitelor acoperite și deci nivelul‑țintă, presupunând că ar fi dovedită, nu exonerează instituția menționată de plata integrală a contribuției ex ante datorate pentru perioada de contribuție. În această privință, Tribunalul arată că, în perioada anilor 2016-2021, recurenta intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și datora astfel contribuția la FUR și că, pentru fiecare dintre acești ani, SRB a calculat contribuția sa individuală în special în funcție de proiecția efectuată de el, anul în discuție, nivelul‑țintă trebuind să fie atins la sfârșitul perioadei inițiale. Prin urmare, posibilitatea ca nivelul‑țintă să evolueze după ce reclamanta nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu poate avea niciun efect asupra calculului și, prin urmare, asupra cuantumului contribuțiilor datorate pentru perioada anterioară ieșirii sale din sistem. În consecință, dacă ar fi dovedit, faptul că nivelul‑țintă poate fi influențat de faptul că reclamanta nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu ar putea justifica modificarea cuantumului contribuțiilor pe care aceasta le datora pentru anii 2016-2021. Acest lucru nu poate justifica nici restituirea garanțiilor care acoperă API 2016-2021 fără plata prealabilă a contribuțiilor pentru care au fost încheiate aceste angajamente.
În plus, s‑a statuat deja că faptul că o instituție nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu dă naștere dreptului la un nou calcul al contribuției ex ante întrucât, dacă SRB ar trebui să țină seama de evoluția situației juridice și financiare a instituțiilor de credit în cursul perioadei de contribuție în cauză, cu greu ar putea să calculeze în mod fiabil și stabil contribuțiile datorate de fiecare dintre acestea și să urmărească obiectivul constând în atingerea, la sfârșitul perioadei inițiale, a cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul unui stat membru(9). Rezultă din cele ce precedă că anularea angajamentului de plată irevocabil și restituirea garanției, ambele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nu pot însemna că partea din contribuția ex ante pentru care a fost încheiat un angajament de plată irevocabil nu trebuie furnizată atunci când instituția care contribuie nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014. Această instituție rămâne obligată să plătească integral contribuția individuală calculată periodic de SRB pentru perioada în cauză și nu este autorizată să plătească decât o parte a acesteia.
În consecință, poziția exprimată de SRB în scrisoarea din 13 august 2021, potrivit căreia nu poate restitui garanțiile în numerar care acoperă API 2016-2021 decât după plata unei sume într‑un cuantum corespunzător celui al contribuției pentru care au fost utilizate aceste instrumente, nu este contrară nici articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nici clauzei 12.5 din API 2016-2021, care face trimitere la această dispoziție.