Cauza C‑61/14

Orizzonte Salute – Studio Infermieristico Associato

împotriva

Azienda Pubblica di Servizi alla persona San Valentino – Città di Levico Terme și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale regionale di giustizia amministrativa di Trento)

„Trimitere preliminară – Directiva 89/665/CEE – Achiziții publice – Legislație națională – Taxe judiciare pentru accesul la justiția administrativă în domeniul achizițiilor publice – Dreptul la o cale de atac efectivă – Taxe cu efect de descurajare – Control jurisdicțional al actelor administrative – Principiile efectivității și echivalenței – Efect util”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 octombrie 2015

1.        Procedură jurisdicțională – Intervenție – Procedura întrebărilor preliminare – Cerere de intervenție a unei persoane fizice sau juridice care nu este vizată expres de regulamentul de procedură – Inadmisibilitate

[art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul Curții de Justiție, art. 96 alin. (1)]

2.        Procedură jurisdicțională – Intervenție – Procedura întrebărilor preliminare – Participarea părților din litigiul principal – Competența Curții de a exclude o asemenea parte din procedură – Limite

[art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul Curții de Justiție, art. 96 alin. (1) și art. 97 alin. (1)]

3.        Apropierea legislațiilor – Proceduri privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări – Directiva 89/665 – Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac – Stabilirea taxelor judiciare – Puterea de apreciere a statelor membre – Limite – Respectarea principiilor echivalenței și efectivității, precum și a efectului util al Directivei 89/665

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva Consiliului 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. (b)]

4.        Apropierea legislațiilor – Proceduri privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări – Directiva 89/665 – Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac – Stabilirea taxelor judiciare – Reglementare națională care impune achitarea unor taxe judiciare la introducerea unei căi de atac – Admisibilitate – Condiții

[Directiva Consiliului 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. (b)]

5.        Apropierea legislațiilor – Proceduri privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări – Directiva 89/665 – Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac – Stabilirea taxelor judiciare – Reglementare națională care prevede perceperea unor taxe judiciare multiple de la un justițiabil care a introdus mai multe căi de atac împotriva aceleiași proceduri de atribuire – Admisibilitate – Condiții

[Directiva Consiliului 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. (b)]

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 32)

2.        În materie preliminară, conform articolului 97 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, părțile din litigiul principal sunt cele determinate ca atare de instanța națională, în conformitate cu normele de procedură naționale. În consecință, revine instanței respective sarcina de a stabili, potrivit normelor de procedură naționale, părțile din litigiul principal cu care este sesizată. În această privință, nu este de competența Curții de Justiție să verifice dacă o decizie a instanței naționale prin care se admite o intervenție în litigiul cu care este sesizată a fost adoptată în conformitate cu aceste norme. Curtea trebuie să respecte o astfel de decizie atât timp cât aceasta nu a fost revocată în cadrul căilor de atac prevăzute de dreptul național.

Cu toate acestea, nu se poate recunoaște unei persoane calitatea de parte din litigiu principal, în sensul articolului 96 alineatul (1) din Regulamentul de procedură coroborat cu articolul 23 din Statutul Curții de Justiție, iar aceasta nu poate fi admisă într‑o procedură în fața Curții prevăzută la articolul 267 TFUE atunci când persoana respectivă introduce în fața instanței naționale cererea de intervenție nu în scopul de a juca un rol activ în continuarea procedurii în fața instanței naționale, ci numai în scopul de a participa la procedura în fața Curții.

În plus, Curtea poate fi pusă în situația de a nu permite unui intervenient admis în procedura principală să depună observații scrise decât în termenul de care beneficiază în acest scop persoanele interesate în sensul articolului 23 din Statutul Curții cărora le a fost inițial notificată cererea de decizie preliminară. Or, faptul că procedura scrisă în fața Curții nu poate fi închisă sau că procedura trebuie redeschisă din cauza unor admiteri succesive de intervenienți și a termenului de două luni prevăzut la articolul 23 al doilea paragraf din Statutul Curții pentru depunerea observațiilor scrise ale acestor intervenienți ar fi incompatibil cu principiul bunei administrări a justiției și cu cerința soluționării cauzelor preliminare într‑un termen rezonabil.

(a se vedea punctele 32, 33, 35, 37 și 39)

3.        Directiva 89/665 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, nu cuprinde nicio dispoziție care să se refere în mod specific la taxele judiciare care trebuie plătite de justițiabili atunci când introduc, conform articolului 2 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, o acțiune în anulare împotriva unei decizii pretins nelegale care privește o procedură de atribuire a contractelor de achiziții publice. În această privință, în lipsa unei reglementări a Uniunii în materie, revine fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale a statelor membre, atribuția de a stabili modalitățile procedurii administrative și pe cele ale procedurii jurisdicționale destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii. Aceste modalități procedurale nu trebuie să fie însă mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare prevăzute pentru protecția drepturilor întemeiate pe ordinea juridică internă (principiul echivalenței) și nu trebuie să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității).

În plus, întrucât astfel de taxe judiciare constituie modalități procedurale ale căilor de atac în justiție menite să asigure protecția drepturilor conferite de dreptul Uniunii candidaților și ofertanților lezați de decizii ale autorităților contractante, acestea nu trebuie să aducă atingere efectului util al Directivei 89/665. De asemenea, articolul 1 din directivă trebuie interpretat în mod necesar în lumina drepturilor fundamentale care sunt înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, prevăzut la articolul 47 din aceasta.

(a se vedea punctele 45-47 și 49)

4.        Articolul 1 din Directiva 89/665 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care impune achitarea unor taxe judiciare, precum o taxă unificată, stabilită în funcție de valoarea litigiului, la introducerea în fața instanțelor administrative a unei căi de atac în materie de achiziții publice.

Astfel, în cazul în care o reglementare națională prevede că taxele judiciare care trebuie plătite pentru introducerea unei căi de atac în procedurile administrative în materie de achiziții publice nu depășesc 2 % din valoarea contractului în cauză, asemenea taxe nu sunt de natură să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în materie de achiziții publice. În plus, în măsura în care această taxă unificată este impusă nediferențiat, în ceea ce privește forma și cuantumul ei, tuturor justițiabililor care doresc să formuleze o cale de atac împotriva unei decizii adoptate de autoritățile contractante, un astfel de sistem nu creează o discriminare între operatorii care își desfășoară activitatea în același sector de activitate.

În ceea ce privește principiul echivalenței, împrejurarea potrivit căreia, în domeniul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, taxa unificată care trebuie plătită este mai importantă decât, pe de o parte, cuantumurile care trebuie plătite pentru litigiile administrative supuse procedurii ordinare și, pe de altă parte, taxele judiciare percepute în procedurile civile nu poate, în sine, să demonstreze încălcarea respectivului principiu. Astfel, acest principiu implică un tratament egal al căilor de atac întemeiate pe încălcarea dreptului național și al celor, similare, întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, iar nu echivalența normelor procedurale naționale aplicabile unor contencioase de natură diferită, precum contenciosul civil, pe de o parte, și contenciosul administrativ, de pe altă parte, sau unor contencioase care țin de două ramuri de drept diferite.

(a se vedea punctele 58, 62, 63, 66, 67 și 79 și dispozitiv 1)

5.        Articolul 1 din Directiva 89/665 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, precum și principiile echivalenței și efectivității nu se opun perceperii unor taxe judiciare multiple de la un justițiabil care introduce mai multe căi de atac jurisdicționale care se raportează la aceeași atribuire a contractului de achiziții publice și nici obligării justițiabilului la plata unor taxe judiciare adiționale pentru a putea invoca motive suplimentare care privesc aceeași atribuire a contractului de achiziții publice în cadrul unei proceduri jurisdicționale în curs. Cu toate acestea, în caz de contestare de către o parte interesată, revine instanței naționale sarcina de a examina obiectele căilor de atac formulate de un justițiabil sau ale motivelor invocate de acesta în cadrul aceleiași proceduri. Dacă instanța națională constată că respectivele obiecte nu sunt distincte sau nu constituie o extindere importantă a obiectului litigiului deja pendinte, ea este ținută să scutească acest justițiabil de obligația de plată a taxelor judiciare cumulative.

Astfel, perceperea unor taxe judiciare multiple și cumulative în cadrul aceleiași proceduri jurisdicționale administrative contribuie, în principiu, la buna funcționare a sistemului jurisdicțional, în măsura în care constituie o sursă de finanțare a activității judiciare a statelor membre și descurajează introducerea unor cereri care sunt în mod vădit nefondate sau prin care nu se urmărește decât întârzierea procedurii. Aceste obiective nu pot justifica o aplicare multiplă a taxelor judiciare decât atunci când obiectele căilor de atac sau ale motivelor suplimentare sunt efectiv distincte și constituie o extindere importantă a obiectului litigiului deja pendinte. În schimb, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, o obligație de plată adițională a unor asemenea taxe judiciare ca urmare a formulării unor astfel de căi de atac sau motive este contrară accesibilității căilor de atac, garantată de Directiva 89/665, și principiului efectivității.

(a se vedea punctele 72-75 și 79 și dispozitiv 2)