Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 septembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht - Germania) – EM (C-674/18), FL (C-675/18)/ TMD Friction EsCo GmbH (C-675/18)
(Cauzele conexate C-674/18 și C-675/18)1
(Trimitere preliminară – Politica socială – Transferuri de întreprinderi – Directiva 2001/23/CE – Articolele 3 și 5 – Menținerea drepturilor lucrătorilor – Protecția lucrătorilor în cazul insolvenței angajatorului – Cesiune realizată de judecătorul sindic al întreprinderii cedente supuse unei proceduri de insolvență – Prestații de asigurare ocupațională pentru limită de vârstă – Limitarea obligațiilor cesionarului – Cuantumul prestației datorate în cadrul sistemului suplimentar de pensii ocupaționale calculat în funcție de remunerația lucrătorului la momentul deschiderii procedurii de insolvență – Directiva 2008/94/CE – Articolul 8 – Efect direct – Condiții)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesarbeitsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamante: EM (C‑674/18), FL (C‑675/18)
Intimate: TMD Friction GmbH (C‑674/18), TMD Friction EsCo GmbH (C‑675/18)
Dispozitivul
Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special în raport cu articolul 3 alineatele (1) și (4), precum și cu articolul 5 alineatul (2) litera (a) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că nu se opune, în cazul transferului unei întreprinderi supuse unei proceduri de insolvență, realizat de judecătorul sindic al acesteia, unei reglementări naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudența națională, potrivit căreia, atunci când survine, după deschiderea procedurii de insolvență, evenimentul generator al dreptului la o pensie pentru limită de vârstă în cadrul unui sistem suplimentar de pensii ocupaționale, cesionarul nu este răspunzător pentru drepturile pe cale de a fi dobândite ale unui lucrător la această pensie pentru limită de vârstă pe baza vechimii în muncă acumulate anterior deschiderii procedurii de insolvență, în măsura în care, în ceea ce privește partea din cuantum de care nu este răspunzător cesionarul, măsurile adoptate pentru a proteja interesele lucrătorilor sunt de un nivel cel puțin echivalent cu nivelul de protecție prevăzut la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului.
Articolul 3 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2001/23 coroborat cu articolul 8 din Directiva 2008/94 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudența națională, care prevede, atunci când survine un eveniment generator al dreptului la prestații pentru limită de vârstă în cadrul unui sistem suplimentar de asigurare la nivel de întreprindere ulterior deschiderii procedurii de insolvență în cursul căreia s-a efectuat transferul întreprinderii și, în privință părții din aceste prestații care nu revine cesionarului, că, pe de o parte, instituția de garantare în caz de insolvență stabilită în conformitate cu dreptul național nu este ținută să intervină atunci când drepturile pe cale de a fi dobândite la prestații pentru limită de vârstă nu erau deja definitive la momentul deschiderii acestei proceduri de insolvență și că, pe de altă parte, în vederea stabilirii cuantumului referitor la partea din aceste prestații pentru care răspunderea revine instituției menționate, acest cuantum este calculat pe baza remunerației lunare brute a lucrătorului în cauză la momentul deschiderii procedurii respective, dacă rezultă că lucrătorii sunt lipsiți de protecția minimă garantată de această dispoziție, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
Articolul 8 din Directiva 2008/94, în măsura în care prevede o protecție minimă a drepturilor dobândite sau a drepturilor pe cale de a fi dobândite ale lucrătorilor la prestații pentru limită de vârstă, este susceptibil să aibă un efect direct, astfel încât poate fi invocat împotriva unui organism de drept privat, desemnat de statul membru respectiv ca instituție de garantare a pensiilor ocupaționale în cazul riscului de insolvență al angajatorilor, în măsura în care, pe de o parte, având în vedere misiunea de garantare cu care acest organism este învestit și condițiile în care o îndeplinește, acest organism poate fi asimilat statului și, pe de altă parte, în măsura în care această misiune acoperă efectiv tipurile de pensii pentru limită de vârstă în privința cărora este impusă protecția minimă prevăzută la acest articol 8, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.
____________
1 JO C 103, 18.3.2019.