HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

7 iulie 2009

Cauza F‑39/08

Giorgio Lebedef

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Concediu anual — Activități de reprezentare a personalului — Detașare cu jumătate de normă în vederea reprezentării sindicale — Activități de reprezentare statutară — Absență nemotivată — Deducere din dreptul la concediu anual — Articolul 60 din statut”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Lebedef solicită anularea deciziilor din 29 mai, din 20 iunie, din 28 iunie și din 6 iulie 2007, precum și a celor două decizii din 26 iulie 2007 și a deciziei din 2 august 2007, toate aceste decizii privind în total deducerea a 32 de zile din perioada de concediu la care reclamantul avea dreptul pentru anul 2007

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă în totalitate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Reprezentare — Comitetul pentru personal — Participare a funcționarilor sau a agenților nedetașați

2.      Funcționari — Absență nemotivată — Motivare ulterioară — Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 60)

3.      Funcționari — Reprezentare — Comitetul pentru personal — Obligația de a obține permisiunea prealabilă pentru a absenta

(Statutul funcționarilor, art. 60)

4.      Funcționari — Lipsă — Competență de control

1.      Nu este nici posibil, nici de dorit ca reprezentarea personalului să fie asigurată exclusiv de funcționari sau de agenți detașați, indiferent dacă aceștia alocă în acest sens 50 % sau 100 % din timpul lor de lucru. Există un interes real ca o parte a obligațiilor de reprezentare a personalului să fie îndeplinite de personalul nedetașat. Cu toate acestea, sistemul care prevede în mod expres detașarea anumitor reprezentanți ai personalului presupune, în cazul funcționarilor sau al agenților nedetașați, ca participarea la reprezentarea personalului să aibă un caracter ocazional și, fiind calculată pe o bază semestrială sau trimestrială, să acopere un procent relativ limitat din timpul de lucru.

Chiar dacă stabilirea exactă a caracterului „ocazional” al participării la reprezentarea personalului, precum și stabilirea exactă a procentului din timpul de lucru care trebuie alocat acesteia sunt, prin natura lor, imposibile și nu se pot face decât pentru fiecare caz în parte, a accepta ca un funcționar sau un agent nedetașat să aloce reprezentării personalului aproape integral sau chiar integral timpul său de lucru, astfel încât să nu aloce decât puțin timp sau chiar să nu aloce nicio parte a timpului de lucru serviciului în cadrul căruia este repartizat, ar avea ca efect eludarea sistemului instituit prin diversele acorduri încheiate între Comisie și organizațiile sindicale și profesionale și ar putea constitui, în funcție de împrejurările cauzei, un abuz de drept pe care instanța comunitară să fie în situația de a‑l sancționa.

(a se vedea punctele 49 și 50)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 18 decembrie 1997, Angelini/Comisia, T‑222/95, RecFP, p. I‑A‑491 și II‑1277, punctele 35 și 36; 18 decembrie 1997, Costantini/Comisia, T‑57/96, RecFP, p. I‑A‑495 și II‑1293, punctele 28 și 29; 12 iunie 2001, Gogos/Comisia, T‑95/98 DEP, RecFP, p. I‑A‑123 și II‑571, punctul 24

2.      În cazul în care nu a fost cerută permisiunea prealabilă de a absenta sau, cel puțin, nu a avut loc o informare prealabilă cu privire la absență, o declarație ex post care validează absența funcționarului poate interveni numai în caz de boală sau de accident, în temeiul articolului 60 din statut; în orice caz, chiar și în prezența unei declarații ex post, administrația competentă trebuie să poată păstra un anumit drept de control și trebuie să poată aprecia temeinicia unei motivări ulterioare a absenței considerate ca fiind nemotivată.

(a se vedea punctul 55)

3.      Chiar dacă, în anumite împrejurări, dificultăți practice sau constrângeri legate de confidențialitate îi pot împiedica pe reprezentanții personalului să respecte obligația de a obține permisiunea prealabilă (sau, cel puțin, obligația de informare prealabilă) a superiorului lor ierarhic cu privire la o absență, în ceea ce privește, în special, problema confidențialității și dincolo de faptul că numeroase informații privind activitățile de reprezentare a personalului nu sunt confidențiale, cum ar fi locurile, orarele și participanții la reuniunile oficiale și că obligația de confidențialitate nu se referă, prin urmare, decât la o parte dintre aceste activități, este întotdeauna posibil ca un reprezentant al personalului, chiar în prezența unor date confidențiale, să îi furnizeze superiorului său ierarhic informații generale neconfidențiale, cum ar fi durata aproximativă a unei reuniuni.

Pe de altă parte, o cunoaștere generală și vagă a activităților de reprezentare a personalului pe care le desfășoară funcționarul de către serviciul la care acesta este repartizat nu poate echivala nici cu o informare prealabilă, nici, a fortiori, cu permisiunea prealabilă a superiorului ierarhic.

(a se vedea punctele 57 și 58)

4.      În ceea ce privește un funcționar care depinde de două structuri ierarhice, prima fiind cea a reprezentării personalului, în ceea ce privește activitățile sale de reprezentant sindical, iar a doua fiind cea a serviciului în cadrul căruia este repartizat, dacă structura de reprezentare a personalului este competentă să exercite un control al absențelor sale în cadrul detașării sale sindicale, nu același lucru este valabil în cazul absențelor sale ce afectează timpul de lucru pe care acesta trebuie să îl aloce serviciului în cadrul căruia este repartizat, absențe pentru care numai acesta din urmă este competent.

(a se vedea punctul 59)