Language of document : ECLI:EU:T:2011:533

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI A DOUA A TRIBUNALULUI

26 septembrie 2011 (*)

„Intervenție – Interes în soluționarea litigiului”

În cauza T‑74/11,

Omnis Group Srl, cu sediul în București (România), reprezentată de D.A.F. Tarara, avocat,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de domnii A. Biolan, J. Bourke și C. Hödlmayr, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2010) 8529 a Comisiei din 1 decembrie 2010 prin care s‑a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva Microsoft pentru încălcarea articolelor 101, 102 și 106 TFUE (cazul COMP/39.784 – Omnis/Microsoft),

PREȘEDINTELE CAMEREI A DOUA A TRIBUNALULUI

pronunță prezenta

Ordonanță

 Situația de fapt și procedura

1        La 1 decembrie 2010, Comisia Europeană a adoptat Decizia C(2010) 8529 (cazul COMP/39.784 – Omnis/Microsoft) (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care a respins plângerea formulată de reclamantă, Omnis Group Srl, împotriva Microsoft pentru încălcarea articolelor 101, 102 și 106 TFUE.

2        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 februarie 2011, reclamanta a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate.

3        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 16 mai 2011, Microsoft Corporation (denumită în continuare „Microsoft”) a formulat o cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Comisiei.

4        Această cerere de intervenție a fost comunicată părților în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

5        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 14 iunie 2011, Comisia a informat Tribunalul că nu are observații cu privire la această cerere. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 15 iunie 2011, reclamanta a solicitat Tribunalului respingerea cererii de intervenție formulate de Microsoft.

 Cu privire la cererea de intervenție

6        În conformitate cu articolul 115 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, cererea de intervenție se depune în termen de șase săptămâni de la data publicării avizului prevăzut la articolul 24 alineatul (6) sau, sub rezerva articolului 116 alineatul (6), înainte de a se dispune deschiderea procedurii orale prevăzute la articolul 53.

7        În conformitate cu articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile.

8        În speță, reclamanta a arătat că cererea de intervenție a fost depusă după expirarea termenului de șase săptămâni de la data publicării avizului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, prin urmare, trebuie să fie considerată tardivă.

9        Tribunalul constată că avizul privind introducerea cererii introductive vizat la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul de procedură a fost publicat la 26 martie 2011 în Jurnalul Oficial (JO C 95, p. 10). În speță, termenul de șase săptămâni, la care se adaugă, în temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, un termen de 10 zile pentru considerente de distanță, a expirat, așadar, la 17 mai 2011, la miezul nopții. Cererea de intervenție formulată de Microsoft a fost transmisă grefei prin fax la 16 mai 2011, iar originalul a fost primit la 23 mai 2011. Prin urmare, această cerere a fost înregistrată la 16 mai 2011, în conformitate cu dispozițiile articolului 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură. În consecință, cererea menționată a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile din Regulamentul de procedură citate mai sus.

10      Argumentul reclamantei potrivit căruia cererea de intervenție trebuie considerată tardivă trebuie, prin urmare, să fie respins.

11      Pe de altă parte, articolul 40 din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat, prevede, la al doilea paragraf, că orice persoană care poate dovedi că are un interes în soluționarea litigiului, cu excepția litigiilor dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte, pot interveni în litigiul respectiv. Potrivit articolului 40 al patrulea paragraf din Statutul Curții, concluziile cererii de intervenție nu pot avea un alt obiect decât susținerea concluziilor uneia dintre părți.

12      Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că noțiunea de interes în soluționarea litigiului, în sensul dispoziției menționate, trebuie să se definească având în vedere însuși obiectul litigiului și trebuie să se înțeleagă în sensul de interes direct și actual cu privire la deznodământul rezervat chiar concluziilor, iar nu în sensul de interes prin raportare la motivele și la argumentele invocate. Astfel, prin „soluționarea” litigiului trebuie să se înțeleagă decizia finală solicitată instanței sesizate, astfel cum ar fi consacrată în dispozitivul hotărârii. Trebuie să se verifice, în special, dacă actul atacat aduce în mod direct atingere intervenientului și dacă interesul acestuia în soluționarea litigiului este cert (Ordonanța Tribunalului din 25 februarie 2003, BASF/Comisia, T‑15/02, Rec., p. II‑213, punctul 26, și Ordonanța președintelui Camerei a șasea a Tribunalului din 11 mai 2009, Belgische Vereniging van handelaars in – en uitvoerders geslepen diamant (BVGD)/Comisia, T‑339/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 7).

13      Interesul intervenientei în soluționarea litigiului trebuie să fie apreciat în lumina acestei jurisprudențe.

14      În speță, rezultă cu claritate din împrejurările prezentei cauze că, în calitatea sa de intimată în plângerea reclamantei, respinsă prin decizia atacată, Microsoft are un interes direct și actual ca această decizie să fie menținută (a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului din 30 mai 2002, Coe Clerici Logistics/Comisia, T‑52/00, Rec., p. II‑2553, punctul 34).

15      Argumentele reclamantei, potrivit cărora interesul invocat de Microsoft în susținerea cererii de intervenție formulate nu ar fi nici moral, nici actual, nici direct, nu infirmă această concluzie. În particular, reclamanta susține în mod neîntemeiat că această intervenție ar permite Microsoft să conteste decizia Comisiei din 24 martie 2004 care a făcut obiectul acțiunii soluționate prin Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, Rep., p. II‑3601), devenită definitivă.

16      Rezultă că Microsoft a făcut dovada interesului său în soluționarea litigiului. În consecință, cererea sa de intervenție trebuie să fie admisă.

Pentru aceste motive,

PREȘEDINTELE CAMEREI A DOUA A TRIBUNALULUI

dispune:

1)      Admite cererea formulată de Microsoft Corporation de intervenție în cauza T‑74/11 în susținerea concluziilor Comisiei Europene.

2)      O copie a tuturor actelor de procedură se comunică, prin grija grefierului, către Microsoft.

3)      Se va stabili societății Microsoft un termen pentru depunerea unui memoriu în intervenție.

4)      Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Luxemburg, 26 septembrie 2011

Grefier

 

       Președinte

E. Coulon

 

       N. J. Forwood


* Limba de procedură: româna.