HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
2 iulie 2015(*)
„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001– Documente referitoare la concursul EPSO/AD/230‑231/12 – Refuz implicit al accesului – Refuz al accesului – Cerere de adaptare a concluziilor formulată în replică – Termen – Retragerea deciziei implicite – Nepronunțare asupra fondului – Noțiunea de document – Extragerea și organizarea unor informații conținute în baze de date electronice”
În cauza T‑214/13,
Rainer Typke, cu domiciliul în Hasbergen (Germania), reprezentat de B. Cortese și de A. Salerno, avocați,
reclamant,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de B. Eggers și de F. Clotuche‑Duvieusart, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei Secretariatului General al Comisiei din 5 februarie 2013 de respingere a primei cereri de acces a reclamantului la documente referitoare la testele de preselecție ale concursului general EPSO/AD/230‑231/12 (AD 5-AD 7) (Gestdem 2012/3258) și, pe de altă parte, a deciziei implicite a Secretariatului General al Comisiei, considerată a fi fost adoptată la 13 martie 2013, de respingere a celei de a doua cereri de acces a reclamantului la documente referitoare la aceleași teste (Gestdem 2013/0068).
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii S. Papasavvas, președinte, N.‑J. Forwood (raportor) și E. Bieliūnas, judecători,
grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,
având în vedere faza scrisă și în urma ședinței din 4 februarie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamantul, domnul Rainer Typke, este membru al personalului Comisiei Europene și a luat parte la testele de acces ale concursurilor generale EPSO/AD/230/12, care vizează recrutarea de funcționari de gradul AD 5, și EPSO/AD/231/12, care vizează recrutarea de funcționari de gradul AD 7.
2 După ce a fost informat cu privire la rezultatele sale la 28 iunie 2012, reclamantul a formulat la Oficiul European pentru Selecția Personalului (denumit în continuare „EPSO”), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), o primă cerere prin care solicita obținerea, în esență, a accesului la un „tabel” conținând o serie de date anonimizate cu privire la testele în discuție, care au fost susținute de aproximativ 45 000 de candidați (procedura GESTDEM 2012/3258).
3 Reclamantul precizează că a luat această inițiativă pentru a‑și susține suspiciunile potrivit cărora testele menționate nu ar fi fost organizate într‑un mod conform cu principiul egalității de tratament între candidați, în special din cauza impactului negativ pe care l‑ar fi avut asupra anumitor grupuri lingvistice unele erori de traducere care ar fi afectat aceste teste.
4 Potrivit acestei prime cereri, tabelul trebuie să conțină următoarele informații:
– un identificator al fiecărui candidat care să nu permită identificarea nominală a acestuia, ci relaționarea candidatului cu întrebările la care a trebuit să răspundă;
– un identificator al fiecărei întrebări adresate, fără a dezvălui însă conținutul întrebării;
– categoria de întrebări din care făcea parte fiecare întrebare adresată, și anume o întrebare de raționament verbal, de raționament abstract, de raționament numeric sau de raționament situațional;
– limba în care fiecare întrebare a fost adresată fiecărui candidat;
– o indicație privind eventuala neutralizare căreia i‑au fost supuse anumite întrebări;
– un identificator al răspunsului așteptat care, fără a dezvălui conținutul întrebării, trebuia să fie identic pentru aceeași combinație de întrebări și de răspunsuri; reclamantul a precizat în această privință că, dacă răspunsurile așteptate nu erau prezentate în aceeași ordine tuturor candidaților, trebuia să se asigure că același identificator era utilizat pentru fiecare răspuns așteptat; el a menționat în plus că, pentru întrebările de raționament situațional, trebuia să se indice răspunsul complet așteptat, și anume cea mai bună și cea mai rea opțiune;
– răspunsul dat de fiecare candidat la fiecare întrebare, fiind însă de la sine înțeles că reclamantul nu urmărea să cunoască conținutul răspunsurilor, ci doar să identifice răspunsurile corecte sau incorecte furnizate de candidați; reclamantul a precizat în această privință, pe de o parte, că un identificator distinct trebuia să fie utilizat în ipoteza în care un candidat nu a răspuns la o întrebare și, pe de altă parte, că răspunsul complet trebuia să fie furnizat în ceea ce privește întrebările de raționament situațional;
– în sfârșit, timpul consacrat de fiecare candidat pentru a răspunde la fiecare întrebare.
5 Prin decizia din 9 august 2012, EPSO a respins această primă cerere. Precizând că se afla într‑adevăr în posesia informațiilor menționate în cererea respectivă, înregistrate în diverse baze de date, EPSO a indicat, în esență, că tabelul solicitat de reclamant nu exista.
6 La 21 august 2012, reclamantul a formulat la Secretariatul General al Comisiei (denumit în continuare „Secretariatul General”) o cerere de confirmare a accesului, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. Cu această ocazie, reclamantul a adăugat la lista de informații solicitate nivelul de dificultate al fiecărei întrebări adresate fiecărui candidat. El a precizat de asemenea că cererea sa nu viza crearea de către EPSO a unui nou document prin fuzionarea informațiilor provenite din documente existente, ci acordarea accesului la o serie de documente deținute de EPSO în format electronic. Potrivit cererii formulate, ar fi suficient să i se comunice reclamantului o versiune a documentelor menționate, cu excluderea oricărei informații acoperite de una dintre excepțiile de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001.
7 La 30 august 2012, Secretariatul General a trimis reclamantului un prim răspuns la cererea sa de confirmare. După ce a respins această din urmă cerere ca inadmisibilă în măsura în care extindea obiectul cererii inițiale, în ceea ce privește nivelul de dificultate al întrebărilor adresate fiecăruia dintre candidați, Secretariatul General a confirmat, în esență, punctul de vedere al EPSO potrivit căruia, pe de o parte, tabelul solicitat de reclamant nu exista și, pe de altă parte, Regulamentul nr. 1049/2001 nu avea ca obiect să impună Comisiei obligația de a efectua operațiuni informatice pentru a extrage informații înregistrate în diverse baze de date. Această scrisoare nu conținea nicio indicație privind căile de atac, astfel cum este prevăzut la articolul 8 alineatul (1) in fine din Regulamentul nr. 1049/2001.
8 La 17 septembrie 2012, reclamantul a solicitat Secretariatului General reexaminarea cererii de confirmare formulate și informarea sa cu privire la căile de atac împotriva unui refuz de acordare a accesului.
9 La 23 octombrie 2012, Secretariatul General a informat reclamantul cu privire la faptul că, în scrisoarea sa din 30 august 2012, nu a respins cererea de confirmare, ci doar a arătat că EPSO nu refuzase să îi dea acces la documente existente care s‑ar afla în posesia sa. A precizat, pe de altă parte, că cererea de confirmare făcea obiectul unei reexaminări în lumina noilor observații prezentate de reclamant.
10 În absența unui răspuns definitiv la cererea de confirmare formulată în procedura GESTDEM 2012/3258, reclamantul a introdus, la data de 28 decembrie 2012, la EPSO, o nouă cerere de acces (procedura GESTDEM 2013/0068). Această a doua cerere se diferenția de prima prin faptul că reclamantul nu urmărea obținerea unui tabel unic care să regrupeze ansamblul informațiilor solicitate, ci mai degrabă părți din documente existente în format electronic. Prin intermediul acestei a doua cereri, reclamantul viza obținerea, în esență, a acelorași informații precum cele acoperite de cererea sa inițială, precum și o indicație privind nivelul de dificultate al fiecărei întrebări adresate fiecărui candidat.
11 În absența unei decizii adoptate de EPSO cu privire la această a doua cerere de acces, la expirarea termenului de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii menționate, reclamantul a introdus, la 30 ianuarie 2013, în conformitate cu posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, o cerere de confirmare la Secretariatul General.
12 La 5 februarie 2013, EPSO a respins în mod explicit cererea de acces în procedura GESTDEM 2013/0068. A doua zi, reclamantul a informat Secretariatul General cu privire la faptul că își menținea, în termeni neschimbați, cererea de confirmare în această procedură, introdusă la 30 ianuarie 2013.
13 Prin decizia din 5 februarie 2013 (denumită în continuare „prima decizie atacată”), Secretariatul General a respins cererea de confirmare formulată în procedura GESTDEM 2012/3258. Secretariatul General a constatat mai întâi inadmisibilitatea cererii de confirmare în ceea ce privește indicația privind nivelul de dificultate al fiecărei întrebări adresate fiecărui candidat, întrucât acest aspect nu era acoperit de cererea inițială. Secretariatul General a confirmat apoi, în esență, punctul de vedere al EPSO potrivit căruia cererea viza în realitate obținerea accesului la un document inexistent, întrucât întocmirea tabelului solicitat implica nu numai extragerea de informații referitoare la zeci de mii de teste relevante din diferite baze de date, ci și relaționarea acestor informații cu alte baze de date, precum baza generală de întrebări. Chiar presupunând că cererea de acces poate fi interpretată în sensul că vizează obținerea de fișe individuale ale rezultatelor obținute de fiecare dintre candidați, care au fost anonimizate, o asemenea cerere ar fi disproporționată ținând seama de sarcina de lucru administrativ pe care ar implica‑o.
14 La 20 februarie 2013, Secretariatul General a informat reclamantul, pe de o parte, că nu era încă în măsură să răspundă la cererea sa de confirmare formulată în procedura GESTDEM 2013/0068 și, pe de altă parte, că prelungea termenul de răspuns cu 15 zile, în aplicarea articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.
15 Prin scrisoarea din 13 martie 2013, Secretariatul General a informat reclamantul că în continuare nu era în măsură să răspundă la cererea de confirmare formulată în procedura GESTDEM 2013/0068. Cu această ocazie, a exprimat îndoieli cu privire la faptul că cererea avea ca obiect documente într‑o versiune și o formă care există deja, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.
16 Întemeindu‑se pe norma prevăzută la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, reclamantul a interpretat această lipsă a deciziei ca un răspuns negativ la cererea sa de confirmare formulată în procedura GESTDEM 2013/0068 (denumită în continuare „a doua decizie atacată”).
Procedura și concluziile părților
17 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 aprilie 2013, reclamantul a introdus prezenta acțiune.
18 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată de la începutul noului an judiciar, judecătorul raportor a fost repartizat Camerei a treia și, prin urmare, cauza a fost atribuită acestei camere.
19 La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a treia) a decis deschiderea fazei orale a procedurii și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, a invitat Comisia să depună anumite documente și a adresat în scris întrebări reclamantului și Comisiei, invitându‑i să răspundă la întrebări în ședință.
20 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările scrise și orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 4 februarie 2015.
21 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea primei decizii atacate;
– anularea celei de a doua decizii atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
22 În urma adoptării de către Secretariatul General, la 27 mai 2013, a unei decizii explicite de respingere în procedura GESTDEM 2013/0068, reclamantul a solicitat, în memoriul în replică formulat, să i se încuviințeze adaptarea concluziilor pentru a obține anularea acestei din urmă decizii.
23 Comisia solicită Tribunalului:
– declararea faptului că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii în măsura în care aceasta vizează anularea celei de a doua decizii atacate, ținând seama de decizia explicită de refuz în procedura GESTDEM 2013/0068, adoptată la 27 mai 2013;
– respingerea acțiunii în măsura în care aceasta vizează prima decizie atacată;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
24 Înainte de a examina acțiunea pe fond, trebuie analizate argumentele Comisiei prin intermediul cărora se contestă admisibilitatea cererii de adaptare a concluziilor prezentată de reclamant în cadrul replicii formulate, precum și concluziile care vizează anularea celei de a doua decizii atacate.
Cu privire la admisibilitate
Cu privire la admisibilitatea concluziilor în anulare care vizează decizia explicită adoptată în procedura GESTDEM 2013/0068
25 În replica depusă la grefa Tribunalului la 15 octombrie 2013, reclamantul a solicitat să i se încuviințeze adaptarea concluziilor sale pentru a obține anularea deciziei Comisiei din 27 mai 2013 privind respingerea explicită a cererii sale de acces formulate în procedura GESTDEM 2013/0068.
26 Comisia contestă admisibilitatea acestei cereri de adaptare, pe care o califică drept tardivă în raport cu termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE.
27 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, atunci când o decizie sau un regulament care privește direct și individual un particular este înlocuit în cursul procedurii printr‑un act având același obiect, acesta trebuie considerat un element nou, care permite reclamantului să își adapteze concluziile și motivele. Astfel, obligarea reclamantului să introducă o nouă acțiune ar fi contrară unei bune administrări a justiției și unei cerințe de economie a procedurii. În plus, ar fi nedrept ca, pentru a contracara criticile cuprinse într‑o cerere prezentată instanței Uniunii împotriva unui act, instituția în cauză să poată adapta actul atacat sau să îl înlocuiască cu altul și să se prevaleze în cursul procedurii de această modificare sau de această înlocuire pentru a priva cealaltă parte de posibilitatea de a‑și extinde concluziile și motivele inițiale la actul ulterior sau de a prezenta concluzii și motive suplimentare împotriva acestuia (a se vedea Hotărârea din 12 decembrie 2006, Organisation des Modjahedines du peuple dʼIran/Consiliul, T‑228/02, Rec., EU:T:2006:384, punctul 28 și jurisprudența citată, Hotărârea din 6 septembrie 2013, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑110/12, Rep., (extras), EU:T:2013:411, punctul 16).
28 Însă, pentru a fi admisibilă, o cerere de adaptare a concluziilor trebuie să fie prezentată în termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a acțiunii este de ordine publică și trebuie aplicat de instanța Uniunii astfel încât să se asigure securitatea juridică, precum și egalitatea justițiabililor în fața legii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 2007, PKK și KNK/Consiliul, C‑229/05 P, Rep., EU:C:2007:32, punctul 101, și Hotărârea Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, punctul 27 de mai sus, EU:T:2013:411, punctul 17).
29 În ceea ce privește calcularea termenului de introducere a acțiunii, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Conform articolului 102 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, acest termen se prelungește pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile.
30 În speță, decizia explicită de refuz al accesului în procedura GESTDEM 2013/0068, adoptată la 27 mai 2013, a fost notificată reclamantului în aceeași zi, prin poștă electronică. Rezultă că termenul de introducere a acțiunii în anulare împotriva acestei decizii a expirat, în cazul reclamantului, la 6 august 2013.
31 Întrucât replica cuprinde o cerere de adaptare a concluziilor care a fost depusă la 15 octombrie 2013, este necesar deci să se considere că această cerere de adaptare este tardivă și, prin urmare, să se respingă concluziile care vizează anularea deciziei explicite de refuz al accesului în procedura GESTDEM 2013/0068 ca fiind inadmisibile.
Cu privire la admisibilitatea concluziilor care vizează anularea celei de a doua decizii atacate
32 În aceste împrejurări, trebuie să se aprecieze eventuala menținere a unui interes al reclamantului în obținerea anulării celei de a doua decizii atacate, care a fost adoptată la capătul termenului de 15 zile lucrătoare care a urmat prelungirii termenului inițial de răspuns la cererea de confirmare în procedura GESTDEM 2013/0068. Comisia susține că interesul respectiv a dispărut din moment ce, ca urmare a adoptării deciziei din 27 mai 2013, ea și‑a retras această decizie implicită.
33 Trebuie amintit în această privință că, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes să obțină anularea actului atacat (a se vedea Hotărârea din 19 ianuarie 2010, Co‑Frutta/Comisia, T‑355/04 și T‑446/04, Rep., EU:T:2010:15, punctul 40 și jurisprudența citată).
34 Interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie, având în vedere obiectul acțiunii, să existe nu numai la momentul introducerii acesteia, ci și să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea constatării lipsei necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (a se vedea Hotărârea Co‑Frutta/Comisia, punctul 33 de mai sus, EU:T:2010:15, punctul 43 și jurisprudența citată).
35 Dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea dispare în cursul procedurii, o hotărâre pe fond a Tribunalului nu îi poate aduce acestuia niciun beneficiu (a se vedea Hotărârea Co‑Frutta/Comisia, punctul 33 de mai sus, EU:T:2010:15, punctul 44 și jurisprudența citată).
36 Pe de altă parte, în cazul în care o decizie implicită de refuz al accesului a fost retrasă ca efect al unei decizii adoptate ulterior de Comisie, nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii în măsura în care aceasta este formulată împotriva deciziei implicite menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 octombrie 2014, Strack/Comisia, C‑127/13 P, Rep., EU:C:2014:2250, punctul 89).
37 În speță, în ceea ce privește cererea de anulare a celei de a doua decizii atacate, este necesar să se constate că, prin adoptarea deciziei explicite din 27 mai 2013 în aceeași procedură, Comisia a procedat, în fapt, la retragerea acestei decizii implicite.
38 Rezultă că nu mai este necesară pronunțarea asupra acțiunii în anulare în măsura în care aceasta este îndreptată împotriva celei de a doua decizii atacate.
Cu privire la fond
39 Ținând seama de concluzia intermediară expusă la punctul 38 de mai sus, trebuie să se statueze doar cu privire la concluziile în anulare care vizează prima decizie atacată, prin intermediul căreia Secretariatul General a respins cererea de confirmare formulată de reclamant în procedura GESTDEM 2012/3258. Reclamantul invocă în această privință un motiv unic, întemeiat pe o încălcare a Regulamentului nr. 1049/2001. Acest motiv cuprinde, în măsura în care este îndreptat împotriva primei decizii atacate, trei aspecte. Al doilea și al treilea aspect sunt, prin natura lor, subsidiare primului, care privește problema dacă obiectul cererii de acces în discuție intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001.
40 Cererea introductivă conține și un al patrulea aspect, prin intermediul căruia reclamantul susține că accesul la informațiile solicitate în ceea ce privește neutralizarea anumitor întrebări și nivelul de dificultate al ansamblului întrebărilor adresate în cadrul testelor de acces în discuție nu este de natură să pună în pericol confidențialitatea lucrărilor comisiei de evaluare, precum și procesul decizional al acesteia din urmă. La punctul 34 din replică, reclamantul a precizat însă că acest al patrulea aspect era îndreptat „împotriva deciziei de refuz în cadrul celei de a doua proceduri de acces”. Întrucât nu mai este necesară pronunțarea asupra concluziilor în anulare care vizează această decizie, examinarea acestui al patrulea aspect este de la bun început superfluă.
41 Prin intermediul primului aspect al motivului unic invocat, reclamantul susține, în esență, că Secretariatul General a ajuns în mod eronat la concluzia că cererile sale de acces nu aveau ca obiect un „document existent” în sensul Regulamentului nr. 1049/2001, ci implicau crearea unui nou document sau chiar crearea unor noi date.
42 Reclamantul subliniază în această privință că EPSO a recunoscut că deținea datele solicitate, Secretariatul General declarând, la rândul său, că datele respective erau înregistrate în baze de date existente. Or, aceasta ar implica în mod necesar, potrivit reclamantului, faptul că EPSO deține unul sau mai multe documente care conțin datele în discuție.
43 În plus, reclamantul susține că, potrivit jurisprudenței, noțiunea „document” care se află la baza Regulamentului nr. 1049/2001 poate fi aplicată fără dificultate în privința datelor conținute în baze de date, articolul 3 litera (a) din regulamentul menționat precizând că această noțiune desemnează orice conținut, indiferent de suport. Împrejurarea că o cerere de acces poate să implice o sarcină de lucru considerabilă pentru instituția vizată ar fi lipsită de relevanță în această privință.
44 Poziția Secretariatului General potrivit căreia anonimizarea datelor solicitate ar conduce la crearea unui nou document ar încălca, pe de altă parte, norma prevăzută la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, potrivit căreia un acces parțial trebuie să fie acordat în cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într‑una sau mai multe din excepțiile enumerate la articolul menționat. Reclamantul susține astfel că s‑ar putea răspunde în mod favorabil la cererea sa de acces prin selecționarea unei serii de date stocate în bazele de date ale EPSO, asigurând totodată excluderea datelor cu caracter personal referitoare la ceilalți candidați care au susținut testele de preselecție în discuție.
45 Reclamantul se opune și argumentului Secretariatului General potrivit căruia datele solicitate nu ar putea fi selecționate dintr‑o bază de date unică, întrucât sunt înregistrate în mai multe fișiere distincte. Astfel, fișele individuale trimise candidaților pentru a‑i informa cu privire la rezultatele lor la testele pe care le‑au susținut, precum și practica EPSO care constă în a furniza unora dintre subcontractanții săi date de ordin statistic referitoare la rezultatele testelor ar demonstra faptul că operațiunile care ar necesita un acces la informațiile solicitate în speță nu prezintă un caracter neobișnuit sau anormal pentru EPSO.
46 Ar trebui să se țină seama în această privință de împrejurarea că ansamblul informațiilor în discuție sunt interconectate prin intermediul unei baze de date „relaționale” (Oracle), pornind de la care selectarea informațiilor dorite s‑ar putea face cu ușurință. Aceasta cu atât mai mult cu cât fișierele în care sunt înregistrate datele referitoare la examenele individuale susținute conțin o „sintaxă strictă de marcare”, astfel încât rezultatele obținute de fiecare candidat pot fi tratate în mod uniform.
47 Comisia contestă această argumentație pentru motivul că datele solicitate de reclamant nu sunt stocate într‑o bază de date specifică de unde ar putea fi extrase cu ușurință printr‑o căutare normală sau de rutină. Comisia declară că deține o bază de date Talent, care conține toate datele referitoare la candidați și la rezultatele testelor și, prin urmare, toate datele necesare pentru a răspunde cererii de acces a reclamantului, cu excepția datelor privind dificultatea întrebărilor, care sunt, în ceea ce le privește, stocate într‑o „bază de întrebări” gestionată de un contractant extern. Baza Talent este accesibilă prin intermediul unui număr de cereri în limbaj structurat de interogare (denumite în continuare „cereri SQL”) sau al unor instrucțiuni preprogramate în vederea unei prelucrări rapide a datelor pentru analiză, statistici, calcule și extragere conform unor modele predefinite. Cu toate acestea, Comisia nu dispune, printre cererile SQL preprogramate, de cele care să îi permită extragerea combinației de date solicitate de reclamant, conform schemei indicate de acesta în cererea sa de acces.
48 Astfel, potrivit Comisiei, o extragere precum cea solicitată de reclamant ar necesita elaborarea unor noi cereri SQL și a unor instrucțiuni de căutare și de prelucrare a datelor, de care Comisia nu dispune. Pentru a răspunde solicitării reclamantului, asemenea formule de căutare ar trebui să permită, în primul rând, identificarea codurilor fiecăreia dintre întrebările adresate fiecărui candidat, aceste întrebări nefiind aceleași pentru toți candidații, în al doilea rând, relaționarea fiecărei întrebări cu nivelul său de dificultate, astfel cum apare într‑o bază de date distinctă (denumită în continuare „baza de întrebări”), în al treilea rând, regruparea diferitor fișiere și, în al patrulea rând, anonimizarea identificatorilor candidaților cu ajutorul unui nou identificator care permite relaționarea candidatului cu întrebările care i‑au fost adresate. Informațiile obținute ar trebui supuse și unui control. Un asemenea proces ar implica în mod necesar, potrivit Comisiei, elaborarea unui nou document.
49 O eventuală prelucrare „manuală” a cererii de acces, care implică faptul că fiecare fișă individuală de rezultate care privește fiecare candidat întrunește criteriile specificate în cerere, ar fi practic imposibil să fie pusă în aplicare de EPSO fără a paraliza activitatea acestuia din urmă.
50 În această privință, trebuie să se precizeze mai întâi că sarcina excesivă de lucru pe care cererea de acces în litigiu ar putea să o genereze eventual pentru administrație, care face obiectul celui de al doilea aspect al motivului, dar a fost invocată și de Comisie ca răspuns la primul aspect, este, în sine, lipsită de relevanță pentru a aprecia dacă cererea menționată privește într‑adevăr accesul la unul sau la mai multe documente în sensul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001.
51 Astfel, din cuprinsul Hotărârii din 13 aprilie 2005, Verein für Konsumenteninformation/Comisia (T‑2/03, Rec., EU:T:2005:125, punctele 101 și 102), rezultă că, în cadrul unei cereri de acces formulate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, calificarea ca document nu este legată de sarcina de lucru considerabilă pe care o asemenea cerere o impune eventual administrației vizate. Așadar, chiar și în ipoteza în care o asemenea cerere riscă să paralizeze buna funcționare a administrației, acest lucru nu are ca efect declararea cererii menționate ca inadmisibilă. Tribunalul a considerat că, într‑o asemenea ipoteză excepțională, dreptul unei instituții de a identifica împreună cu solicitantul o „soluție echitabilă”, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, reflecta posibilitatea de a ține seama, chiar dacă într‑un mod deosebit de limitat, de necesitatea de a concilia interesele solicitantului cu cele ale unei bune administrări (Hotărârea din 10 septembrie 2008, Williams/Comisia, T‑42/05, EU:T:2008:325, punctul 85).
52 În continuare, trebuie amintit că, potrivit articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001, prin document, în sensul regulamentului menționat, se înțelege „orice conținut, indiferent de suport (scris pe hârtie sau stocat sub formă electronică, înregistrare sonoră, vizuală sau audiovizuală) privind un subiect referitor la politicile, activitățile și deciziile care țin de competența instituției” destinatare a cererii de acces.
53 Fără a aduce atingere acestei definiții largi, care nu implică în special nicio limitare cu privire la suportul conținutului în cauză, este necesar, potrivit unei jurisprudențe consacrate, să se mențină o distincție între noțiunea de document și cea de informație în scopul aplicării Regulamentului nr. 1049/2001.
54 Astfel, o informație se distinge de un document în special prin faptul că se definește ca o dată care poate, printre altele, să figureze într‑unul sau în mai multe documente. În această privință, întrucât niciuna dintre dispozițiile Regulamentului nr. 1049/2001 nu privește dreptul de acces la o informație propriu‑zisă, de aici nu se poate deduce că dreptul de acces al publicului la un document al Comisiei, care rezultă din articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menționat, implică obligația acesteia de a răspunde oricărei solicitări de informații provenite din partea unui particular (a se vedea prin analogie Ordonanța din 27 octombrie 1999, Meyer/Comisia, T‑106/99, Rec., EU:T:1999:272, punctele 35 și 36, și Hotărârea din 25 aprilie 2007, WWF European Policy Programme/Consiliul, T‑264/04, Rep., EU:T:2007:114, punctul 76).
55 Prin urmare, dacă o bază de date, prin natura sa, oferă largi posibilități de acces parțial numai la datele care îl pot interesa pe solicitant, trebuie să se țină seama de faptul că, într‑o manieră generală, potrivit jurisprudenței, dreptul de acces la documentele instituțiilor în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 nu se referă decât la documentele existente și aflate în posesia instituției în cauză (Hotărârea din 2 octombrie 2014, Strack/Comisia, punctul 36 de mai sus, EU:C:2014:2250, punctul 38). O cerere de acces care ar determina Comisia să creeze un document nou, fie și pe baza unor elemente care figurează deja în documente existente și deținute de aceasta, nu constituie, prin urmare, o cerere de acces parțial și depășește cadrul Regulamentului nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 26 octombrie 2011, Dufour/BCE, T‑436/09, Rep., EU:T:2011:634, punctul 149). Această concluzie este confirmată în mod implicit de norma conținută la articolul 10 alineatul (3) din regulamentul menționat, potrivit căreia documentele la care se acordă acces „se furnizează într‑o versiune și o formă care există deja (inclusiv varianta electronică sau sub altă formă: scriere Braille, caractere mărite sau înregistrare pe bandă magnetică), ținând seama pe deplin de preferința solicitantului”.
56 Transpusă la situația bazelor de date, această din urmă considerație presupune că, în ipoteza unei cereri de acces prin care se urmărește să se obțină de la Comisie efectuarea unei căutări în una sau în mai multe dintre bazele sale de date potrivit unor parametri definiți de solicitant, în cazul în care căutarea pe care o necesită poate fi efectuată prin utilizarea instrumentelor de căutare care se află la dispoziția sa pentru această bază de date, Comisia este obligată, sub rezerva unei eventuale aplicări a articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, să dea curs acestei cereri (a se vedea prin analogie Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus, EU:T:2011:634, punctul 150).
57 În acest sens, se poate presupune că, având în vedere relațiile complexe care leagă, în cadrul unei baze de date, fiecare dată de mai multe alte date, sunt posibile prezentări diferite ale ansamblului de date conținute într‑o asemenea bază de date. În mod similar, este posibil să se selecționeze o parte a datelor incluse într‑o astfel de prezentare și să se oculteze celelalte date (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus, EU:T:2011:634, punctul 151).
58 În schimb, în cadrul unei cereri de acces la documente prezentate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, nu se poate impune Comisiei să comunice solicitantului o parte sau toate datele conținute în una dintre bazele sale de date, sau chiar în mai multe dintre acestea, clasificate potrivit unei scheme neprevăzute de respectiva bază de date. O asemenea cerere duce la crearea unui nou document și, în consecință, depășește cadrul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001. Astfel, ceea ce se urmărește printr‑o asemenea cerere nu este un acces parțial la un document care conține date prelucrate potrivit unei scheme de clasificare existente și, așadar, exploatabile cu ajutorul instrumentelor de care dispune în prezent Comisia pentru baza sau pentru bazele de date vizate, ci crearea unui document care conține date prelucrate și interconectate potrivit unei noi scheme de clasificare, care nu este exploatabilă cu ajutorul instrumentelor respective, și, prin urmare, a unui nou document în sensul articolului 3 litera (a) din regulamentul menționat, astfel cum a fost interpretat în jurisprudență (a se vedea prin analogie Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus, EU:T:2011:634, punctul 152).
59 În consecință, în ceea ce privește bazele de date, poate face obiectul unei cereri de acces introduse în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 tot ceea ce se poate extrage din asemenea baze de date prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină (a se vedea prin analogie Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus, EU:T:2011:634, punctul 153).
60 În speță, deși Tribunalul observă existența unei anumite confuzii privind numărul, denumirea și conținutul exact al diverselor baze de date în cauză, este totuși posibil să se constate că, în speță, este cert că datele brute referitoare la testele de preselecție vizate de cererea de acces a reclamantului sunt deținute de Comisie. Comisia a precizat în această privință, fără ca din dosar să rezulte vreun element de natură să repună în discuție această constatare, că datele respective sunt stocate în baza de date Talent evocată la punctul 47 de mai sus.
61 Cu toate acestea, reclamantul nu a solicitat, ca atare, un acces la ansamblul bazei de date respective sau la o parte a datelor brute conținute în aceasta. Obiectul cererii sale este diferit, întrucât, prin intermediul acesteia, el înțelege să obțină, în esență, un ansamblu de informații referitoare la testele de preselecție în cauză, dar selecționate potrivit unor parametri și într‑o formă definite de el însuși în cererea de acces formulată.
62 Selecția informației solicitate de reclamant cuprinde astfel mai multe operațiuni distincte care includ anumite operațiuni de prelucrare a datelor în cauză.
63 Ar fi vorba, mai întâi, despre a atribui un identificator specific fiecăreia dintre întrebările care au fost adresate fiecăruia dintre candidați, fiind de la sine înțeles că, după cum a explicat Comisia, întrebările adresate nu erau aceleași pentru fiecare candidat. Reclamantul a precizat în această privință că nu dorea să obțină nicio indicație privind conținutul întrebărilor adresate fiecăruia dintre candidați. Ar fi vorba apoi, pentru fiecare întrebare, despre a indica limba în care aceasta a fost adresată, menținând același identificator pentru aceeași întrebare indiferent de limbă, despre a indica tipul de întrebare despre care este vorba, despre a indica aspectul dacă întrebarea a făcut sau nu a făcut obiectul unei neutralizări, timpul petrecut de fiecare candidat pentru a răspunde la fiecare întrebare și, în sfârșit, despre a furniza un identificator al răspunsului așteptat, precum și al răspunsului dat. Potrivit cererii de acces, identificatorii răspunsurilor așteptate și ai răspunsurilor date nu ar trebui, în schimb, să furnizeze vreo indicație privind conținutul răspunsurilor respective, ci doar să permită efectuarea unei comparații, în cazul fiecărei întrebări, între răspunsul așteptat și răspunsul furnizat. În această privință, reclamantul a precizat în cererea formulată, în esență, că, în ipoteza în care, pentru o anumită întrebare, opțiunile de răspuns nu au fost prezentate în aceeași ordine tuturor candidaților cărora le‑a fost adresată întrebarea respectivă, ar trebui să se asigure că același identificator este utilizat pentru fiecare opțiune de răspuns, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor obținute. În ceea ce privește întrebările de raționament situațional, potrivit reclamantului, răspunsul dorit și răspunsul obținut ar trebui să fie indicate în integralitatea lor, și anume cea mai bună și cea mai rea opțiune. În sfârșit, ar trebui să se anonimizeze toți candidații care au susținut testele de preselecție în cauză, atribuind fiecăruia dintre ei un identificator specific.
64 Aceste diferite operațiuni ar trebui să permită reclamantului să dispună de date comparabile pentru toți candidații care au susținut testele în cauză, astfel încât să i se permită acestuia să construiască un tabel și să elaboreze statistici cu privire la testele respective.
65 Comisia precizează, în esență, că nu dispune de un instrument de căutare care i‑ar permite să extragă o asemenea combinație de date prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină în bazele sale de date. Dimpotrivă, dat fiind că o astfel de combinație nu corespunde niciunei scheme prevăzute de baza de date pe care o deține, a răspunde favorabil cererii formulate de reclamant ar presupune punerea la punct a unei noi formule de căutare, sub forma unei cereri SQL, iar nu doar efectuarea unei căutări în baza de date respectivă pe baza unor parametri existenți și cu ajutorul unor cereri SQL existente.
66 Or, potrivit unei jurisprudențe consacrate, orice declarație a instituțiilor referitoare la inexistența unor documente solicitate se bucură de o prezumție simplă de legalitate (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 2005, Sison/Consiliul, T‑110/03, T‑150/03 și T‑405/03, Rec., EU:T:2005:143, punctul 29 și jurisprudența citată, Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T‑380/04, EU:T:2008:19, punctul 155). Această prezumție se aplică și în ipoteza în care o instituție declară că combinația de date care face obiectul cererii de acces ce i‑a fost adresată nu este prevăzută de baza sau de bazele de date în care sunt înregistrate datele respective și că, prin urmare, o asemenea combinație nu poate fi obținută prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină.
67 În speță, reclamantul nu a încercat să conteste declarația Comisiei potrivit căreia EPSO nu deținea, ca atare, un tabel care să prezinte combinația de date pe care dorea să o obțină. Dimpotrivă, reclamantul admite, în esență, că accesul la combinația de date pe care o vizează presupune o activitate de programare informatică, și anume elaborarea unor noi cereri SQL și, prin urmare, crearea unui nou rezultat de căutare în baza de date (adică un „raport” în nomenclatura bazelor de date) care nu poate fi executat prin utilizarea instrumentelor disponibile în prezent pentru bazele de date în cauză. Este cert, pe de altă parte, că reclamantul nu a solicitat acces la date brute conținute în baza de date vizată.
68 Or, contrar celor susținute de reclamant, operațiunile pe care le‑ar implica această activitate de programare, sintetizate la punctul 63 de mai sus, nu pot fi asimilate unei căutări normale sau de rutină în baza de date vizată, efectuată cu ajutorul instrumentelor de căutare care se află la dispoziția Comisiei pentru această bază de date. Efectuarea unor asemenea operațiuni ar sugera mai degrabă o clasificare potrivit unei scheme care nu este prevăzută de bazele de date respective, utilizând instrumente de căutare – cereri SQL – care trebuie să fie dezvoltate pentru ca cererea de acces să poată primi un răspuns util.
69 Astfel, în speță, contrar celor susținute de reclamant, instrumentul de căutare asociat bazei de date în cauză în sensul punctului 150 din Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus (EU:T:2011:634), nu este constituit din toate cererile SQL care pot fi imaginate în mod ipotetic și pot fi concepute pentru a căuta, pentru a adăuga, pentru a modifica sau a pentru suprima date în baza de date în cauză.
70 Acest instrument de căutare constă mai degrabă în cereri SQL existente, deja utilizate într‑un mod mai mult sau mai puțin obișnuit pentru baza de date în discuție în speță. Astfel, căutările normale sau de rutină în sensul punctului 153 din Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus (EU:T:2011:634), sunt cele efectuate cu ajutorul acestor cereri SQL preprogramate. Doar aceste căutări conduc la producerea unor documente existente. A concluziona diferit ar însemna să se denatureze conceptul de document existent prin extinderea sa la toate documentele care pot fi, în mod ipotetic, generate plecând de la date conținute în baza de date în cauză, cu ajutorul uneia sau a mai multe cereri SQL. Chiar dacă Comisia ar fi teoretic în măsură să prezinte asemenea documente, ele constituie documente noi în sensul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001, astfel cum a fost interpretat în jurisprudență. Pe de altă parte, trebuie subliniat în această privință că facilitatea sau ușurința mai mare sau mai mică cu care se creează aceste noi instrumente de căutare nu constituie un criteriu relevant pentru a aprecia caracterul existent sau nou al documentului solicitat.
71 Această concluzie nu este repusă în discuție de împrejurarea, prezentată de reclamant, că fișe individuale cu rezultatele sunt trimise de EPSO fiecăruia dintre candidații care au susținut teste.
72 Desigur, întocmirea unor asemenea fișe face parte dintre activitățile obișnuite ale EPSO, iar aceste fișe individuale conțin unele dintre datele pe care reclamantul dorește să le obțină. Astfel, de exemplu, fișa individuală cu rezultatele reclamantului la testele de preselecție în cauză, care i‑a fost trimisă la 28 iunie 2012, conține, printre altele, o listă a răspunsurilor așteptate și a răspunsurilor furnizate, fără nicio indicație privind conținutul răspunsurilor respective, timpul petrecut pentru a răspunde la fiecare dintre întrebări și o eventuală neutralizare a unei întrebări.
73 Este însă cert că faptul de a comunica reclamantului toate fișele individuale de acest tip trimise candidaților care au susținut testele de preselecție în cauză, din care ar fi ocultate informațiile care privesc viața privată a candidaților respectivi, nu i‑ar permite acestuia să întocmească tabelul statistic pe care dorește să îl utilizeze pentru a‑și susține suspiciunile de discriminare legate de testele menționate. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 63 de mai sus, aceasta ar presupune cel puțin atribuirea unui identificator distinct fiecăruia dintre candidații care au susținut aceste teste, precum și fiecărei întrebări adresate candidaților respectivi, și completarea fiecărei fișe cu o indicație a limbii în care a fost adresată fiecare întrebare.
74 În plus, fișa individuală cu rezultatele reclamantului la testele de preselecție, comunicată în anexa la cererea introductivă, nu conține tabele detaliate ale rezultatelor decât în ceea ce privește trei dintre cele patru probe susținute, și anume testul de raționament verbal, testul de raționament numeric și testul de raționament abstract. Această fișă nu conține în schimb un tabel individual al rezultatelor privind testul de raționament situațional. Or, cererea de acces formulată de reclamant se referă la ansamblul întrebărilor adresate în cadrul acestor teste, inclusiv cele care țin de proba de raționament situațional.
75 În sfârșit, deși fișele individuale în cauză pot fi comunicate reclamantului, dacă acesta le‑ar solicita, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001 și în special a dispozițiilor privind protecția datelor cu caracter personal, instrumentele de căutare și schema de clasificare utilizate de Comisie pentru a crea fișele individuale nu îi permit acesteia să extragă datele potrivit indicațiilor reclamantului prezentate în cererea sa de acces fără a fi necesară punerea la punct a unei noi cereri SQL.
76 În ceea ce privește practica EPSO care constă în a furniza subcontractanților date de ordin statistic referitoare la rezultatele la teste, la care face referire reclamantul în cererea introductivă, ea nu este de natură să demonstreze că combinația de date pe care acesta dorește să o obțină corespunde unei scheme de clasificare prevăzute de bazele de date deținute de EPSO, astfel încât punerea la punct a unei noi formule de căutare nu ar fi necesară.
77 Reclamantul se referă în mod specific, în această privință, la cererea de ofertă lansată de EPSO pentru încheierea unui contract‑cadru referitor la constituirea unei baze de date. Potrivit cererii de ofertă menționate, chestionarele pregătite de ofertant nu trebuie să conțină nicio discriminare legată de sex, de vârstă și/sau de cetățenie. În cazul în care, într‑un termen de doi ani de la furnizarea unui chestionar către EPSO, rezultatele arată o diferență importantă din punct de vedere statistic în funcție de sex, de grupuri de vârstă sau de cetățenii, EPSO își rezervă dreptul de a solicita înlocuirea gratuită a chestionarului de către ofertant, angajându‑se, în acest caz, să furnizeze contractantului matricea răspunsurilor împreună cu datele statistice brute corespunzătoare, generate în urma sesiunii sau a sesiunilor de testare, pentru a permite analizarea problemei.
78 Cu toate acestea, trebuie arătat, pe de o parte, că criteriile legate de sexul, de vârsta și de cetățenia candidaților, vizate de statisticile la care face referire cererea de ofertă în discuție, nu corespund niciunei categorii de informații dintre cele pe care reclamantul dorește să le obțină în speță, sintetizate la punctul 6 de mai sus. Pe de altă parte, cererea de ofertă menționată vizează doar constituirea unei baze de date cu chestionare care conțin întrebări de raționament abstract/inductiv, cu excluderea, printre altele, a întrebărilor de raționament verbal sau numeric. Or, trebuie amintit că cererea reclamantului privește nu numai întrebările de raționament abstract, ci și întrebările de raționament verbal și numeric, precum și întrebările de raționament situațional adresate candidaților care au susținut testele de preselecție în cauză. În sfârșit, potrivit declarațiilor Comisiei, aceasta din urmă nu a elaborat încă niciodată matricea răspunsurilor și datele statistice brute corespunzătoare, astfel cum se stipulează în cererea de ofertă.
79 Prin urmare, trebuie să se constate că obiectul cererii de acces în litigiu prezintă diferențe majore față de datele statistice la care face referire cererea de ofertă citată de reclamant, așa încât cererea de ofertă menționată este lipsită de relevanță în demonstrarea împrejurării că cererea respectivă are într‑adevăr ca obiect unul sau mai multe documente existente în sensul Regulamentului nr. 1049/2001, astfel cum este interpretat în jurisprudență. Pe de altă parte, simpla posibilitate de generare a acestor documente nu poate fi, așadar, utilizată pentru a demonstra că elaborarea lor intră sub incidența unor căutări normale sau de rutină în sensul punctului 153 din Hotărârea Dufour/BCE, punctul 55 de mai sus (EU:T:2011:634).
80 Din ansamblul considerațiilor care precedă reiese că, după cum a constatat Secretariatul General în prima decizie atacată, cererea formulată de reclamant în procedura GESTDEM 2012/3258 nu vizează un acces, chiar parțial, la unul sau la mai multe documente existente deținute de EPSO, ci vizează, dimpotrivă, producerea unor noi documente care nu pot fi extrase dintr‑o bază de date prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină cu ajutorul unui instrument de căutare existent.
81 În consecință, se impune respingerea acțiunii în măsura în care vizează anularea primei decizii atacate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
82 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură, cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului cauzei. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a motivelor sale, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra concluziilor acțiunii având ca obiect anularea deciziei implicite de refuz al accesului adoptate în procedura GESTDEM 2013/0068.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Îl obligă pe domnul Rainer Typke la plata cheltuielilor de judecată.
Papasavvas | Forwood | Bieliūnas |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 2 iulie 2015.
Semnături