Cauza T‑214/13

Rainer Typke

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la concursul EPSO/AD/230‑231/12 – Refuz implicit al accesului – Refuz al accesului – Cerere de adaptare a concluziilor formulată în replică – Termen – Retragerea deciziei implicite – Nepronunțare asupra fondului – Noțiunea de document – Extragerea și organizarea unor informații conținute în baze de date electronice”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 2 iulie 2015

1.      Procedură jurisdicțională – Decizie sau regulament care înlocuiește actul atacat în cursul procedurii – Element nou – Cerere de extindere a concluziilor și motivelor inițiale – Termen pentru depunerea unei asemenea cereri – Momentul de la care începe să curgă termenul – Data comunicării noului act persoanelor interesate

[art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102]

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere a Comisiei cu privire la o cerere de acces la documente – Decizie înlocuită în cursul judecății printr‑o decizie expresă – Reclamant care a introdus o nouă acțiune împotriva acestei din urmă decizii – Dispariția interesului de a exercita acțiunea

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 8)

3.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Obligația instituției de a efectua o examinare concretă și individuală a documentelor – Examinare care se dovedește deosebit de dificilă și de neadecvată – Derogare de la obligativitatea examinării – Domeniu de aplicare limitat – Obligația instituției de a se pune de acord cu solicitantul

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (3)]

4.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Distincție între document și informație – Obligația unei instituții de a răspunde oricărei solicitări de informații provenite din partea unui particular – Inexistență

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) și art. 3 lit. (a)]

5.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Domeniu de aplicare – Cerere de acces vizând obținerea unei căutări în baze de date – Includere – Limite – Comunicarea datelor respectivelor baze potrivit unei scheme neprevăzute de acestea – Excludere

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (3), art. 3 lit. (a) și art. 4]

6.      Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Refuz de acces la un document pentru motivul inexistenței sale sau a nedeținerii sale de instituția în cauză – Prezumție de inexistență întemeiată pe afirmația în acest sens făcută de instituția în cauză – Aplicare în cazul unei cereri de acces la baze de date

(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 27-29)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33-37)

3.      În cadrul unei cereri de acces formulate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, calificarea ca document nu este legată de sarcina de lucru considerabilă pe care o asemenea cerere o impune eventual administrației vizate. Așadar, chiar și în ipoteza în care o asemenea cerere riscă să paralizeze buna funcționare a administrației, acest lucru nu are ca efect declararea cererii menționate ca inadmisibilă. Într‑o asemenea ipoteză excepțională, dreptul unei instituții de a identifica împreună cu solicitantul o „soluție echitabilă”, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, reflectă posibilitatea de a ține seama, chiar dacă într‑un mod deosebit de limitat, de necesitatea de a concilia interesele solicitantului cu cele ale unei bune administrări.

(a se vedea punctul 51)

4.      Este necesar să se mențină o distincție între noțiunea de document și cea de informație în scopul aplicării Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

Astfel, o informație se distinge de un document în special prin faptul că se definește ca o dată care poate, printre altele, să figureze într‑unul sau în mai multe documente. În această privință, întrucât niciuna dintre dispozițiile Regulamentului nr. 1049/2001 nu privește dreptul de acces la o informație propriu‑zisă, de aici nu se poate deduce că dreptul de acces al publicului la un document al unei instituții, care rezultă din articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menționat, implică obligația acesteia de a răspunde oricărei solicitări de informații provenite din partea unui particular.

(a se vedea punctele 53 și 54)

5.      Într‑o manieră generală, dreptul de acces la documentele instituțiilor în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei nu se referă decât la documentele existente și aflate în posesia instituției în cauză. O cerere de acces care ar determina instituția să creeze un document nou, fie și pe baza unor elemente care figurează deja în documente existente și deținute de aceasta, nu constituie, prin urmare, o cerere de acces parțial și depășește cadrul Regulamentului nr. 1049/2001.

În ipoteza unei cereri de acces prin care se urmărește să se obțină de la instituție efectuarea unei căutări în una sau în mai multe dintre bazele sale de date potrivit unor parametri definiți de solicitant, în cazul în care căutarea pe care o necesită poate fi efectuată prin utilizarea instrumentelor de căutare care se află la dispoziția sa pentru această bază de date, instituția este obligată, sub rezerva unei eventuale aplicări a articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, să dea curs acestei cereri.

În acest sens, se poate presupune că, având în vedere relațiile complexe care leagă, în cadrul unei baze de date, fiecare dată de mai multe alte date, sunt posibile prezentări diferite ale ansamblului de date conținute într‑o asemenea bază de date. În mod similar, este posibil să se selecționeze o parte a datelor incluse într‑o astfel de prezentare și să se oculteze celelalte date.

În schimb, în cadrul unei cereri de acces la documente prezentate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, nu se poate impune unei instituții să comunice solicitantului o parte sau toate datele conținute în una dintre bazele sale de date, sau chiar în mai multe dintre acestea, clasificate potrivit unei scheme neprevăzute de respectiva bază de date. O asemenea cerere duce la crearea unui nou document și, în consecință, depășește cadrul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001. Astfel, ceea ce se urmărește printr‑o asemenea cerere nu este un acces parțial la un document care conține date prelucrate potrivit unei scheme de clasificare existente și, așadar, exploatabile cu ajutorul instrumentelor de care dispune în prezent instituția pentru baza sau pentru bazele de date vizate, ci crearea unui document care conține date prelucrate și interconectate potrivit unei noi scheme de clasificare, care nu este exploatabilă cu ajutorul instrumentelor respective, și, prin urmare, a unui nou document în sensul articolului 3 litera (a) din regulamentul menționat. În consecință, în ceea ce privește bazele de date, poate face obiectul unei cereri de acces introduse în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 tot ceea ce se poate extrage din asemenea baze de date prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină.

(a se vedea punctele 55-59)

6.      Orice declarație a instituțiilor referitoare la inexistența unor documente solicitate în cadrul Regulamentului nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei se bucură de o prezumție simplă de legalitate. Această prezumție se aplică și în ipoteza în care o instituție declară că combinația de date care face obiectul cererii de acces ce i‑a fost adresată nu este prevăzută de baza sau de bazele de date în care sunt înregistrate datele respective și că, prin urmare, o asemenea combinație nu poate fi obținută prin efectuarea unei căutări normale sau de rutină.

(a se vedea punctul 66)