Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 15 februarie 2024 – Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte e.V. (GEMA)/VHC 2 Seniorenresidenz und Pflegeheim GmbH
(Cauza C-127/24, VHC 2 Seniorenresidenz)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania)
Părțile din procedura principală
Reclamantă și recurentă: Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte e.V. (Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Reprezentare Muzicală și de Reproducere Mecanică) (abreviată GEMA)
Pârâtă și intimată: VHC 2 Seniorenresidenz und Pflegeheim GmbH
Întrebările preliminare
Rezidenții unui azil de bătrâni, exploatat în scop lucrativ, care dispun în camerele lor de conexiuni pentru televiziune și radio, către care persoana care exploatează azilul retransmite prin rețeaua sa de cabluri, concomitent, nemodificat și complet, programe de radio difuziune recepționate prin instalația proprie de recepție prin satelit, constituie un „număr nedeterminat de potențiali destinatari” în sensul definiției noțiunii de „comunicare publică” de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE1 ?
Definiția utilizată până acum de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia pentru a putea fi calificată drept „comunicare publică” în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE este necesar ca „o operă protejată [...] să fie comunicată potrivit unei modalități tehnice specifice, diferită de cele utilizate până la acel moment, sau, în lipsă, unui «public nou», adică un public care nu a fost deja luat în considerare de titularii dreptului de autor atunci când aceștia au autorizat comunicarea publică inițială a operei lor”, este în continuare valabilă sau modalitatea tehnică utilizată mai este relevantă numai în cazurile în care retransmiterea conținuturilor recepționate inițial pe cale terestră, prin satelit sau prin cablu se realizează în internetul deschis?
Este vorba despre un „public nou” în sensul definiției noțiunii de „comunicare publică” de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE în cazul în care persoana care exploatează un azil de bătrâni care urmărește un scop lucrativ retransmite concomitent, nemodificat și complet prin rețeaua sa de cabluri programe de radiodifuziune recepționate prin propria instalație de satelit către conexiunile pentru televiziune și radio din camerele rezidenților azilului? Pentru această apreciere este relevant aspectul că rezidenții au posibilitatea, indiferent de transmiterea prin cablu, să recepționeze pe cale terestră în camerele lor programele de radiodifuziune? Pentru această apreciere este totodată relevant aspectul că titularii dreptului au primit deja o remunerație în schimbul acordului pentru transmiterea inițială?
____________
1 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).