Cauza C‑283/21
VA
împotriva
Deutsche Rentenversicherung Bund
[cerere de decizie preliminară formulată de Landessozialgericht Nordrhein‑Westfalen (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania de Nord‑Westfalia, Germania)]
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 februarie 2024
„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CE) nr. 987/2009 – Articolul 44 alineatul (2) – Domeniu de aplicare – Pensie pentru incapacitate totală de muncă – Calcul – Luarea în considerare a perioadelor de creștere a copilului realizate în alt stat membru – Aplicabilitate – Articolul 21 TFUE – Libera circulație a cetățenilor – Legătură suficientă între aceste perioade de creștere a copilului și perioadele de asigurare realizate în statul membrul răspunzător pentru plata pensiei”
1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Limite – Chestiune privind interpretarea articolului 44 din Regulamentul nr. 987/2009 – Inaplicabilitatea acestei dispoziții în litigiul principal – Lipsa necesității interpretării solicitate pentru soluționarea litigiului amintit – Inadmisibilitate
[art. 267 TFUE, Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 87 alin. (3), și Regulamentul nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 44 alin (2) și art. 93]
(a se vedea punctele 33 și 36-38)
2. Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Pensie pentru incapacitate totală de muncă – Obligație de a lua în considerare, în vederea acordării acestei pensii, perioadele de creștere a copilului realizate în alt stat membru – Persoană care a realizat perioade de asigurare exclusiv în statul membru răspunzător pentru plata pensiei – Neplata, în acest din urmă stat membru, de cotizații înainte sau imediat după aceste perioade de creștere a copilului – Lipsa relevanței asupra obligației de a lua în considerare respectivele perioade
[art. 21 TFUE; Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 lit. (t)]
(a se vedea punctele 46-49 și 52-55 și dispozitivul)
Rezumat
Sesizată cu titlu preliminar de Landessozialgericht Nordrhein‑Westfalen (Tribunalul Superior de Contencios Social din Renania de Nord‑Westfalia, Germania), Curtea aduce precizări cu privire la interpretarea articolului 21 TFUE într‑un litigiu principal privind neluarea în considerare de către instituția de asigurări de pensii, în vederea calculării cuantumului pensiei pentru incapacitate totală de muncă, a perioadelor de creștere a copilului realizate de beneficiarul acestei pensii într‑un alt stat membru.
VA este o resortisantă germană care, din anul 1962 până în anul 2010, a trăit în Țările de Jos, în apropierea graniței cu Germania.
După ce a urmat o pregătire profesională în Germania, încheiată în luna iulie a anului 1980, aceasta nu a mai desfășurat nicio activitate profesională nici în acest din urmă stat, nici în Țările de Jos.
Între 15 noiembrie 1986 și 31 martie 1999, VA a realizat perioade de creștere a copiilor săi în Țările de Jos fără a desfășura o activitate profesională (denumite în continuare „perioadele în litigiu”). La momentul respectiv, ea nu plătise nicio cotizație la sistemul german de asigurare obligatorie de pensie.
Între luna aprilie 1999 și luna octombrie 2012, ea a ocupat în Germania un loc de muncă nesupus asigurării obligatorii. După luna octombrie 2012, a desfășurat o activitate salariată în acest stat membru în care s‑a mutat în anul 2010, și, în acest cadru, a plătit cotizații la sistemul german de asigurare obligatorie de pensie.
Din luna martie 2018, reclamanta din litigiul principal încasează o pensie pentru incapacitate totală de muncă de la Deutsche Rentenversicherung Bund (instituția federală pentru asigurări de pensii, Germania). În vederea calculării cuantumului acestei pensii, pe lângă perioadele în care VA a cotizat la sistemul obligatoriu de asigurări de pensii german, această instituție a luat în considerare perioadele în care a urmat o formare profesională și o perioadă de încadrare în muncă de două luni realizată în anul 1999, dar a refuzat să ia în considerare perioadele în litigiu.
VA a atacat în instanță acest refuz. După ce acțiunea sa a fost respinsă în primă instanță, ea a declarat apel la instanța de trimitere.
În acest context, instanța de trimitere a decis să adreseze Curții întrebări preliminare prin care să se stabilească în esență, dacă, într‑o situație în care un beneficiar al pensiei nu îndeplinește condiția privind desfășurarea unei activități salariate sau independente impusă de articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009(1), articolul 21 TFUE, interpretat în lumina jurisprudenței rezultate din Hotărârea Reichel‑Albert(2), obligă statul membru răspunzător pentru plata acestei pensii să ia în considerare perioade de creștere a copilului realizate într‑un alt stat membru în care beneficiarul a avut reședința timp de mulți ani, chiar dacă acest beneficiar nu a plătit cotizații la sistemul de asigurare din primul stat membru înainte sau imediat după perioadele de creștere menționate.
Aprecierea Curții
După ce a confirmat inaplicabilitatea articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009 în litigiul principal, Curtea arată că învățămintele care decurg din Hotărârea Reichel‑Albert pot fi transpuse în speță.
Curtea deduce de aici că articolul 21 TFUE obligă statul membru răspunzător pentru plata pensiei în cauză să ia în considerare, în vederea acordării acestei pensii, perioadele de creștere a copilului realizate de persoana în cauză în alt stat membru, atunci când se stabilește că există o legătură suficientă între respectivele perioade de creștere a copilului și perioadele de asigurare realizate de această persoană pe baza desfășurării unei activități profesionale în primul stat membru.
Existența unei astfel de „legături suficiente” trebuie considerată stabilită atunci când persoana în cauză a realizat exclusiv perioade de asigurare în virtutea unor perioade de pregătire profesională sau de activitate profesională în statul membru răspunzător pentru plata pensiei sale, atât înainte, cât și după ce a efectuat perioadele de creștere a copiilor săi în alt stat membru.
Curtea conchide în continuare din articolul 1 litera (t) din Regulamentul nr. 883/2004(3), care este și el relevant în contextul interpretării articolului 21 TFUE, că statele membre pot prevedea în legislația lor națională că anumite perioade din viața unei persoane, în cursul cărora aceasta nu a desfășurat o activitate salariată sau independentă supusă asigurării obligatorii și nu a plătit, așadar, cotizații, sunt asimilate unor „perioade de asigurare” realizate în statul membru în cauză.
Într‑un asemenea caz, împrejurarea că persoana în cauză nu a plătit cotizații în acest stat membru în perioadele astfel asimilate de legislația sa națională unor atare perioade de asigurare nu este de natură să înlăture existența unei legături suficiente între perioadele de creștere a copilului realizate de această persoană într‑un alt stat membru și perioadele de asigurare realizate în primul stat membru.
În această privință, rezultă, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că există, în cauza principală, o legătură suficientă între perioadele de creștere a copilului realizate de VA în Țările de Jos și perioadele de asigurare pe care aceasta le‑a realizat exclusiv în Germania atât înainte de aceste perioade de creștere a copilului, în ceea ce privește perioadele de pregătire profesională asimilate de dreptul german cu perioadele de asigurare, cât și după aceste perioade, în ceea ce privește perioadele de angajare, în pofida faptului că persoana menționată nu a plătit cotizații în acest din urmă stat membru nici înainte, nici imediat după perioadele de creștere a copilului menționate.
Potrivit Curții, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, este irelevantă durata perioadei de reședință a persoanei în cauză în statul membru în care s‑a consacrat creșterii copiilor.
În consecință, într‑o asemenea situație, statul membru răspunzător pentru plata pensiei în cauză nu poate exclude luarea în considerare a perioadelor de creștere a copiilor pentru simplul motiv că au fost realizate în alt stat membru, în caz contrar resortisanții săi naționali care și‑au exercitat libertatea de circulație fiind dezavantajați, iar articolul 21 TFUE fiind astfel încălcat. Prin urmare, statul membru răspunzător pentru plata acestei pensii este obligat, în temeiul acestei dispoziții, să ia în considerare, în vederea acordării pensiei respective, aceste perioade de creștere a copilului, în pofida faptului că persoana menționată nu a plătit cotizații în primul stat membru menționat nici înainte, nici imediat după perioadele de creștere menționate.