HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

8 iulie 2010

Cauza T‑160/08 P

Comisia Europeană

împotriva

Françoise Putterie‑De‑Beukelaer

„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Anularea în primă instanță a raportului asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2005 — Reglementare aplicabilă — Rubrica «Potențial» — Procedură de evaluare — Procedură de atestare”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 21 februarie 2008, Putterie‑De‑Beukelaer/Comisia (F‑31/07, RepFP, p. I‑A‑1‑53 și II‑A‑1‑261), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 21 februarie 2008, Putterie‑De‑Beukelaer/Comisia (F‑31/07, RepFP, p. I‑A‑1‑53 și II‑A‑1‑261). Trimite cauza Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene spre rejudecare. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Motiv întemeiat pe lipsa de competență a autorului actului și pe nerespectarea normelor de procedură — Constatare din oficiu

2.      Procedură — Obligația instanței de a respecta cadrul litigiului astfel cum este definit de părți

3.      Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Apreciere a potențialului funcționarului în vederea procedurii de atestare în cadrul Comisiei

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Lipsa competenței autorului unui act cauzator de prejudiciu constituie un motiv de ordine publică a cărui examinare, dacă este necesar din oficiu, revine instanței Uniunii.

Nerespectarea normelor de procedură referitoare la adoptarea unui act cauzator de prejudiciu constituie o încălcare a normelor fundamentale, care poate fi examinată de instanța Uniunii chiar din oficiu. Refuzul examinării unei contestații interne prevăzute de normele de procedură aplicabile adoptării unui act cauzator de prejudiciu constituie în mod evident o încălcare a normelor fundamentale și poate, așadar, să fie invocat din oficiu de Tribunalul Funcției Publice.

(a se vedea punctele 61 și 63)

Trimitere la:

Curte: 17 decembrie 1959, Société des fonderies de Pont‑à‑Mousson/Înalta Autoritate, 14/59, Rec., p. 445, 473; 13 iulie 2000, Salzgitter/Comisia, C‑210/98 P, Rec., p. I‑5843, punctul 56;

Tribunal: 24 septembrie 1996, Marx Esser și Del Amo Martinez/Parlamentul European, T‑182/94, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1197, punctele 42 și 44; 13 iulie 2006, Vounakis/Comisia, T‑165/04, RecFP, p. I‑A‑2‑155 și II‑A‑2‑735, punctul 30; 13 decembrie 2007, Angelidis/Parlamentul European, T‑113/05, RepFP, p. I‑A‑2‑237 și II‑A‑2‑1555, punctul 62 și jurisprudența citată; 2 octombrie 2009, Cipru/Comisia, T‑300/05 și T‑316/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 206

2.      Deși nu trebuie să se pronunțe decât cu privire la cererea părților, cărora le revine obligația de a stabili cadrul litigiului, instanța nu poate fi ținută numai de argumentele invocate de părți în sprijinul pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate.

(a se vedea punctul 65)

Trimitere la:

Curte: 27 septembrie 2004, UER/M6 și alții, C‑470/02 P, nepublicată în Recueil, punctul 69; 13 iunie 2006, Mancini/Comisia, C‑172/05 P, nepublicată în Recueil, punctul 41

3.      Din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut, adoptate de Comisie la 23 decembrie 2004, și din Informations administratives nr. 1‑2006 rezultă că prin rubrica „Potențial” a raportului asupra evoluției carierei unui titular al unui post care dorește să exercite funcții din categoria superioară se urmărește în esență întocmirea unei aprecieri cu privire la sarcinile care aparțin categoriei superioare, exercitate efectiv de funcționarul respectiv în desfășurarea cotidiană a muncii pe parcursul perioadei acoperite de raportul asupra evoluției carierei în scopul de a‑i permite, printre altele, să fie atestat.

Având în vedere obiectul aprecierii efectuate în privința potențialului unui funcționar, și anume perioada din activitatea sa și calitatea prestațiilor referitoare la sarcinile care aparțin unei categorii superioare pe care le‑a exercitat efectiv în perioada care face obiectul raportului asupra evoluției carierei, rezultă că aprecierea respectivă face parte integrantă din cea care urmărește evaluarea experienței profesionale și a meritelor funcționarului, care sunt reflectate în mod necesar cel puțin în evaluarea competenței sale pe parcursul aceleiași perioade.

Astfel, autoritățile abilitate să evalueze, în cadrul procedurii de evaluare, meritele funcționarilor din perspectiva diferitelor rubrici menționate în raportul asupra evoluției carierei, și anume evaluatorul și validatorul, sunt cele care, sub rezerva eventualei intervenții a evaluatorului de apel, sunt chemate de asemenea să evalueze „potențialul” funcționarilor care ar fi făcut cererea ca rubrica aferentă acestuia să fie completată de evaluator.

Atunci când autoritatea împuternicită să facă numiri ia în considerare potențialul funcționarilor de a exercita atribuții care aparțin categoriei superioare, aceasta nu procedează nicidecum ea însăși la evaluarea potențialului respectiv, ci se întemeiază pe informațiile care figurează la rubrica corespunzătoare din raportul asupra evoluției carierei din anul anterior.

Cu toate că produce consecințe în cadrul procedurii de atestare, rubrica „Potențial” se inserează în cadrul evaluării funcționarilor. Astfel, în lipsa dispoziției care să prevadă expres că intră sub incidența unei evaluări care trebuie efectuată în cadrul procedurii de atestare, rubrica respectivă nu poate fi separată de procedura de evaluare pentru a o înscrie în mod exclusiv în competența autorității împuternicite să facă numiri în cadrul procedurii de atestare.

(a se vedea punctele 78‑80, 87 și 90)