Cauzele conexate T‑405/07 și T‑406/07

Caisse fédérale du Crédit mutuel Centre Est Europe (CFCMCEE)

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cereri de înregistrare a mărcilor verbale comunitare P@YWEB CARD și PAYWEB CARD – Motiv absolut de refuz – Lipsa parțială a caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Examinare a motivelor de refuz în raport cu fiecare dintre produsele sau serviciile vizate prin cererea de înregistrare – Obligația de motivare a refuzului înregistrării – Conținut

[art. 253 CE, Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 73]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv

[art. 253 CE, Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 73]

1.      Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, examinarea motivelor absolute de refuz trebuie să se facă distinct pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii și că, pe de altă parte, decizia prin care autoritatea competentă refuză înregistrarea unei mărci trebuie să fie motivată, în principiu, pentru fiecare dintre produsele sau serviciile respective. Această obligație de motivare rezultă de asemenea din cerința esențială ca orice decizie a unei autorități naționale care refuză acordarea beneficiului unui drept recunoscut de dreptul comunitar să poată fi supusă unui control jurisdicțional destinat să asigure protecția efectivă a acestui drept și care, în acest scop, trebuie să se refere la legalitatea motivelor. Totuși, dacă același motiv de refuz este invocat pentru o categorie sau un grup de produse sau servicii, autoritatea competentă se poate limita la o motivare generală pentru toate produsele sau serviciile respective.

Cu toate acestea, posibilitatea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) de a realiza o motivare generală cu privire la aplicarea unui motiv absolut de refuz unei categorii sau unui grup de produse sau de servicii nu trebuie să aducă atingere obiectivului obligației de motivare, în temeiul articolului 253 CE și al articolului 73 prima teză din Regulamentul nr. 40/94, care constă în supunerea la un control jurisdicțional efectiv a unei decizii de refuz al înregistrării unei mărci comunitare. Prin urmare, în mod obligatoriu, produsele sau serviciile vizate trebuie să prezinte o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau de servicii suficient de omogene pentru a permite Oficiului o astfel de motivare generală. Or, simplul fapt că produsele sau serviciile în cauză sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient în acest scop, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau servicii care nu prezintă obligatoriu o legătură suficient de directă și de concretă între ele.

(a se vedea punctele 54 și 55)

2.      În ceea ce privește semnele verbale P@YWEB CARD și PAYWEB CARD, a căror înregistrare ca mărci comunitare se solicită pentru anumite produse din clasa 9 în sensul Aranjamentului de la Nisa, nu s‑a stabilit la un standard juridic corespunzător că semnele respective nu sunt apte să îndeplinească funcția esențială a unei mărci, mai precis să indice originea comercială a produselor denumite „suporturi de date magnetice”.

În ceea ce privește celelalte produse din această clasă, cu excepția „cartele[lor] cu circuite integrate, [a] cartele[lor] magnetice, [a] cartele[lor] magnetice sau cu circuite integrate de identificare, [a] cartele[lor] magnetice sau cu circuite integrate de plată, de credit sau de debit” și a „mecanisme[lor] acționate prin introducerea unei monezi pentru televizoare”, nu îndeplinește cerințele articolului 253 CE și ale articolului 73 prima teză din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară motivarea potrivit căreia, având în vedere faptul că mărcile solicitate vizează în principal să incite consumatorul să achiziționeze produsele și să utilizeze serviciile în cauză pentru a putea efectua plăți online cu un card, aceste produse au toate funcția specifică și necesară de a asigura realizarea serviciilor de telecomunicații și a serviciilor bancare și financiare indispensabile pentru efectuarea unor astfel de plăți. Această motivare nu permite supunerea la un control jurisdicțional efectiv a deciziilor atacate cu privire la legalitatea aprecierii în ceea ce privește lipsa caracterului distinctiv al mărcilor solicitate, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, în raport cu produsele în cauză. Astfel, în temeiul acestei motivări foarte generale și vagi și având în vedere diversitatea și eterogenitatea produselor, ale căror caracteristici esențiale nu sunt descrise în deciziile atacate, este imposibil să se verifice dacă există o legătură suficient de directă și de concretă între aceste produse diferite și cardurile care permit posesorului lor să acceseze rețeaua de comunicații, să transmită date și să efectueze tranzacții online, pentru a determina astfel dacă este vorba despre un grup omogen de produse care poate face obiectul unei motivări generale.

În ceea ce privește serviciile denumite „agenții de informații (știri), în special în domeniul bancar, comunicații prin radio, comunicații telefonice, expediere de telegrame, transmitere de telegrame, difuzare de programe de televiziune, emisiuni radiofonice, emisiuni televizate, închirieri de aparate de telecomunicații, închirieri de aparate pentru transmiterea de mesaje, închirieri de telefoane, radiotelefonie mobilă, servicii telefonice” din clasa 38 în sensul Aranjamentului de la Nisa, pentru care se solicită de asemenea înregistrarea semnelor respective, nici motivarea potrivit căreia aceste servicii se referă la un ansamblu de procedee de transmitere de informații electronice și au o legătură imediată cu funcționarea și utilizarea rețelei internet și, în general, a noilor tehnologii ale informației, astfel încât posibilitatea efectuării unor operațiuni de plată în această rețea cu un card cu cip reprezintă o calitate a acestor servicii, nu îndeplinește cerințele articolului 253 CE și ale articolului 73 prima teză din Regulamentul nr. 40/94. Această motivare nu permite supunerea deciziilor atacate unui control jurisdicțional efectiv. Astfel, din această motivare generală nu reies nici motivele pentru care aceste servicii fac parte dintr‑un grup omogen, care ar putea justifica o motivare generală, și nici motivele, în raport cu semnele în cauză, pentru care aceste servicii ar avea, din punctul de vedere al consumatorului normal informat, suficient de atent și de avizat, o legătură suficient de directă și de concretă cu plățile online efectuate cu un card.

(a se vedea punctele 59, 65, 67, 68, 70, 88, 89, 91 și 95)