Recurs introdus la 3 august 2023 de Meta Platforms Ireland Ltd, fostă Facebook Ireland Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 24 mai 2023 în cauza T-452/20, Meta Platforms Ireland/Comisia
(Cauza C-496/23 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Meta Platforms Ireland Ltd, fostă Facebook Ireland Ltd (reprezentanți: D. Jowell KC, D. Bailey, Barrister-at-Law, J Aitken, D. Das, S. Malhi și R. Haria, Solicitors, T. Oeyen, avocat)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea deciziei atacate;
anularea Deciziei Comisiei C(2020) 3013 final din 4 mai 2020 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr 1/2003 al Consiliului (cazul AT.40684-Practici ale Facebook în materia datelor), astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2020) 9229 final a Comisiei din 11 decembrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”)
sau, în subsidiar:
trimiterea cauzei la Tribunal pentru care acesta să reexamineze primul și al doilea motiv din cererea de atacate;
obligarea Comisiei obligarea ICAP la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și adaptarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată care figurează în hotărârea atacată pentru a reflecta decizia pronunțată în prezentul recurs.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive:
Primul motiv constă în aceea că Tribunalul a respins în mod eronat primul capăt de cerere și a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut la punctele 87 și 102 din hotărârea atacată respectau principiul necesității cuprins la articolele 18 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 1/20031 . În special:
Tribunalul a săvârșit erori de drept la punctele 92, 93–95, 99 și 103 din hotărârea atacată, atunci când a reținut în esență că principiul necesității era respectat pentru simplul motiv că Comisia putea presupune în mod rezonabil, în mod complet abstract, că termenii de căutare o puteau ajuta să determine dacă a avut loc comportamentul prezentat în considerentul (1) al deciziei atacate. Tribunalul a omis să acorde (după caz, suficientă) greutate faptului că termenii de căutare prea generali selectați de Comisie, atunci când sunt aplicați la întreaga documentație a depozitarilor aferentă întregii perioade erau susceptibili să conducă la un număr de documente, în marea lor majoritate fără vreo legătură cu investigația (multe dintre acestea conținând informații personale și comerciale confidențiale), în împrejurări în care Comisia era conștientă de la bun început că abordarea sa era susceptibilă să producă asemenea rezultate.
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctul 99 din hotărârea atacată în măsura în care a reținut că documentele pot fi considerate nerelevante pentru investigație „numai după aplicarea termenilor de căutare în bazele de date ale reclamantei”. Din punct de vedere practic, o asemenea abordare prezintă riscul real ca principiul necesității să fie sustras de la controlul jurisdicțional. Într-adevăr, această abordare conferă Comisiei o marjă de apreciere nelimitată și lipsește de orice efect util principiul necesității. Nu constituie o interpretare corectă a cerinței legale privind necesitatea (și proporționalității) faptul de a permite unei autorități să aplice termeni de căutare exagerat de extensivi la un număr mare de documente care generează o cantitate imensă de documente solicitate, nerelevante și confidențiale. La punctul 99 nu s-a ținut seama și s-a denaturat adevăratul sens al dovezii prezentate de recurentă în sprijinul afirmației că Comisia era conștientă de la bun început că aplicarea mecanică a unor termeni de căutare extensivi erau susceptibili să identifice o majoritate covârșitoare de documente nerelevante (așa cum s-a întâmplat).
Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept la punctele 105-106 atunci când a refuzat să considere, în speță, cadrul legal aplicabil deciziilor de inspecție ca fiind relevant pentru solicitările de informații și prin faptul că a permis Comisiei să solicite documente fără garanții sau filtre echivalente cu cele acordate în cursul inspecțiilor potrivit articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003.
Al doilea motiv de recurs constă în aceea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și nu a motivat suficient ceea ce a reținut la punctul 75 din hotărârea atacată, afirmând că „o apreciere globală a respectării de către Comisie a principiului necesității nu este adecvată”.
Al treilea motiv de recurs constă în aceea că Tribunalul a respins al doilea capăt de cerere și a săvârșit o eroare de drept la punctele 179–185 din hotărârea atacată atunci când a reținut că Comisia putea solicita documente care conțineau informații cu caracter personal și care aveau legătură cu activitățile comerciale desfășurate de recurentă fără a furniza garanții sau filtre pentru informațiile cu caracter personal.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).