Acțiune introdusă la 11 martie 2010 - Conte și alții/Consiliul

(Cauza T-121/10)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Giovanni Conte (Pomezia, Italia), Casa del Pescatore Soc. coop. rl (Civitanova Marche, Italia), Guidotti Giovanni & Figli Snc (Termoli, Italia), Organizzazione di produttori della pesca di Civitanova Marche Soc. coop. rl (Civitanova Marche, Italia), Consorzio gestione mercato ittico Manfredonia Soc. coop. rl (Cogemim) (Manfredonia, Italia) (reprezentanți: P. Cavasola, avocat, G. Micucci, avocat, V. Cannizzaro, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

Anularea regulamentului atacat;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006.

Toți reclamanții din prezenta cauză sunt operatori din domeniul pescuitului cărora li se aplică obligațiile prevăzute de dispozițiile regulamentului atacat.

În susținerea pretențiilor lor, aceștia invocă următoarele motive:

1. Nevaliditatea articolului 9 alineatele (2) și (3) și a articolului 10 alineatele (1) și (2) din regulamentul atacat, în măsura în care aceste dispoziții prevăd, pentru navele de pescuit cu o lungime mai mare de 15 metri, obligația necondiționată de a se echipa cu un dublu sistem de control: sistem de monitorizare a navelor prin satelit, prevăzut la articolul 9, precum și, în plus, sistemul de identificare automată. Este vorba despre două sisteme diferite de control care au, în esență, același rol. Această obligație nu este motivată în mod corespunzător. Aceasta pare, în plus, contrară principiului proporționalității în ceea ce privește necesitatea și caracterul adecvat al măsurii. Obligația de a se echipa cu un dublu sistem de control presupune, în plus, o sarcină financiară pentru reclamanți care nu este justificată de nicio cerință rezonabilă.

2. Nevaliditatea articolelor 15 și 17 din regulamentul atacat, în măsura în care aceste dispoziții prevăd o obligație în sarcina navelor de pescuit cu o lungime de 12 metri sau mai mare de a transmite zilnic anumite informații, în orice caz înainte de intrarea în port sau chiar cu patru ore înainte de intrarea în port. Potrivit reclamanților, o asemenea obligație este nerezonabilă, disproporționată și chiar imposibil de îndeplinit. În special pentru navele de pescuit implicate în activitatea de pescuit în cantități mici, în zone de pescuit situate la câteva ore de navigație de porturi, o astfel de obligație este imposibil de îndeplinit cu excepția cazului în care nava de pescuit ar fi blocată în afara portului în așteptarea curgerii termenelor.

3. Nevaliditatea sistemului de supraveghere și a inspecțiilor, în măsura în care regulamentul atacat prevede o obligație necondiționată de permitere a accesului în încăperile navei, precum și la fișierele și la documentele informatice și de acceptare a unor forme de inspecție și de solicitare de informații din partea unor funcționari care acționează fără niciun mandat din partea autorității judecătorești și care nu sunt supuși controlului organelor de poliție judiciară. În acest fel ar fi încălcate drepturile la respectarea confidențialității, a domiciliului , a vieții private și personale, precum și dreptul la apărare în diversele sale forme. Un asemenea control, pe lângă încălcarea drepturilor fundamentale menționate mai sus, conduce, din cauza caracterului său invaziv, la golirea de conținut a dreptului operatorului din domeniul pescuitului de a-și exercita o libertate economică ce este garantată de tratatele constitutive. Un motiv specific de nevaliditate privește articolul 82, care conferă funcționarilor care efectuează inspecția competența de a adopta măsurile de conservare a probelor unor eventuale încălcări.

4. Nevaliditatea articolului 73 alineatul (8) din regulamentul atacat, în măsura în care această dispoziție prevede dreptul statelor membre de a imputa operatorilor din domeniul pescuitului costurile sistemului de supraveghere. Reclamanții susțin în acest sens că dispoziția este vădit nevalidă în măsura în care contravine principiului repartizării sociale a cheltuielilor necesare pentru realizarea intereselor publice.

5. Nevaliditatea articolului 92 din regulamentul atacat, în măsura în care această dispoziție prevede un sistem de transfer al responsabilității pentru eventualele încălcări care, indiferent de autorul acestora, sfârșesc prin a fi imputate proprietarului navei de pescuit și asupra eventualilor avânzi cauză. Reclamanții susțin în această privință că norma contravine principiului caracterului personal al răspunderii, principiului protecției proprietății private și principiului proporționalității în măsura în care această normă nu vizează în mod rațional evitarea eludării regimului de sancțiuni.

6. Nevaliditatea articolului 103 din regulamentul atacat, în măsura în care această dispoziție prevede că nerespectarea de către un stat a obligațiilor prevăzute de regulament poate determina suspendarea ajutorului financiar prevăzut de Regulamentele 1198/2006¹ și 861/2006². Potrivit reclamanților, suspendarea ajutoarelor presupune un transfer al responsabilității statului în sarcina particularilor care sunt, așadar, obligați să suporte consecințele prejudiciabile ale unui comportament al statului. Această formă de transfer al sancțiunii încalcă principiul caracterului personal al sancțiunii și principiul proporționalității.

7. Nevaliditatea articolului 14 alineatele (1), (2), (3), (4) și (5), a articolului 17 alineatul (1), a articolului 58 alineatele (1), (2), (3) și (5), a articolului 59 alineatele (2) și (3), a articolului 60 alineatele (4) și (5), a articolului 62 alineatul (1), a articolului 63 alineatul (1), a articolelor 64 și 65, a articolului 66 alineatele (1) și (3), a articolului 67 alineatul (1) și a articolului 68 din regulamentul atacat. Reclamanții susțin în acest sens că regulamentul menționat se întemeiază numai pe articolul 37 din Tratatul CE, care permite punerea în aplicare a unei politici comune în domeniul pescuitului, și că măsurile prevăzute de regulament nu ar fi legitime decât dacă ar servi politica în domeniul pescuitului pusă în aplicare de instituțiile comunitare prin intermediul diferitelor acte. Or, dispozițiile menționate mai sus nu privesc sectoare și specii supuse politicii comune în domeniul pescuitului și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 37 din Tratatul CE.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit.

² - Regulamentul (CE) nr. 861/2006 al Consiliului din 22 mai 2006 de stabilire a măsurilor financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și în domeniul dreptului mării.