ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

21 iunie 2011

Cauza T‑452/09 P

Eckehard Rosenbaum

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Încadrare în grad la momentul recrutării – Luare în considerare a experienței profesionale a persoanei în cauză – Articolul 31 din statut – Obligația de motivare”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 10 septembrie 2009, Rosenbaum/Comisia (F‑9/08, RepFP, p. I‑A‑1‑299 și II‑A‑1‑1617), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul: Respinge recursul. Domnul Eckehard Rosenbaum suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri. Consiliul Uniunii Europene, intervenient în primă instanță în susținerea concluziilor Comisiei Europene, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Utilizarea de către Tribunalul Funcției Publice a unei motivări implicite – Admisibilitate – Condiții

[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

2.      Procedură – Motivarea hotărârilor – Conținut

[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

3.      Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă realizată de Tribunalul Funcției Publice – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

4.      Recurs – Motive – Motiv îndreptat împotriva deciziei Tribunalului Funcției Publice privind cheltuielile de judecată – Inadmisibilitate în caz de respingere a tuturor celorlalte motive

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (2)]

1.      Obligația de motivare nu obligă Tribunalul Funcției Publice să realizeze o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile la litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care a fost adoptată decizia, iar instanței competente să dispună de elemente suficiente pentru a exercita controlul.

(a se vedea punctul 26)

Trimitere la: Curte 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., p. I‑123, punctul 372; Curte 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia, C‑3/06 P, Rep., p. I‑1331, punctul 46

2.      Chiar dacă obligația Tribunalului Funcției Publice de a‑și motiva deciziile nu presupune ca acesta să răspundă în mod amănunțit la toate argumentele invocate de părți, în special în cazul în care acestea nu sunt suficient de clare și de precise și nu se întemeiază pe elemente de probă corespunzătoare, respectiva obligație impune cel puțin ca Tribunalul să examineze toate susținerile referitoare la încălcarea unor drepturi.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la: Tribunal 8 iunie 2009, Krcova/Curtea de Justiție, T‑498/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑35 și II‑B‑1‑197, punctele 34 și 35 și jurisprudența citată

3.      Numai Tribunalul Funcției Publice este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat. Caracterul probant al înscrisurilor administrate în procedură sau lipsa acestuia ține de aprecierea sa suverană asupra faptelor, care nu poate face obiectul controlului Tribunalului în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului Funcției Publice sau a celui în care inexactitatea materială a constatărilor efectuate de acesta din urmă reiese din înscrisurile depuse la dosar.

(a se vedea punctul 41)

Trimitere la: Curte 10 iulie 2001, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, C‑315/99 P, Rec., p. I‑5281, punctul 19 și jurisprudența citată

4.      Rezultă din articolul 11 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții de Justiție că un recurs nu poate privi exclusiv cheltuielile de judecată. Rezultă de aici că, în ipoteza în care toate celelalte motive ale recursului împotriva unei decizii a Tribunalului Funcției Publice au fost respinse, concluziile privind pretinsa neregularitate a deciziei tribunalului menționat privind cheltuielile de judecată trebuie să fie respinse ca inadmisibile.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la: Tribunal 9 septembrie 2009, Nijs/Curtea de Conturi, T‑375/08 P, RepFP, p. I‑B‑1‑65 și II‑B‑1‑413, punctul 71 și jurisprudența citată