Recurs introdus la 24 mai 2013 de AK împotriva Hotărârii din 13 martie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-91/10, AK/Comisia

(Cauza T-288/13 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: AK (Esbo, Finlanda) (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

să declare și să pronunțe:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 13 martie 2012 în cauza F-91/10, AK/Comisia Europeană;

obligarea Comisiei la plata către recurentă:

a unei indemnizații pentru pierderea unei șanse de 95 % de a fi promovată la gradul A4 în cadrul exercițiului de promovare 2003, 2005 sau cel mai târziu 2007, în cuantum de 375 295 de euro, 204 996 de euro și, respectiv, 90 130 de euro, care include suma forfetară de 4 000 de euro plătită deja, pe lângă regularizarea drepturilor sale de pensie prin plata cotizațiilor corespunzătoare;

a sumei de 55 000 de euro, pe lângă cuantumul de 15 000 de euro plătit deja, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a menținerii situației sale administrative neregulate, în pofida, printre altele, a Hotărârilor Tribunalului din 20 aprilie 2005 și din 6 octombrie 2009 și a Hotărârii din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, precum și a deciziei din 23 aprilie 2007 a AIPN de a admite reclamația depusă de recurentă la 4 septembrie 2006;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept întrucât TFP s-ar fi întemeiat pe rapoarte de evaluare a carierei (REC) pe care le-ar fi eliminat el însuși din dezbateri (în ceea ce privește punctele 55, 56, 73 și 87 din hotărârea atacată).

Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept cu ocazia evaluării prejudiciului moral și pe o încălcare a principiului proporționalității, întrucât TFP a redus evaluarea prejudiciului moral la 15 000 de euro ținând seama numai de întârzierea deosebit de semnificativă în întocmirea diferitelor REC și a limitat întinderea prejudiciului moral la perioada în care recurenta se afla încă în activitate, fără a ține seama de alți parametri, precum starea de incertitudine și de neliniște a recurentei în ceea ce privește viitorul său profesional după perioada în care se afla încă în activitate (în ceea ce privește punctele 63 și 83 și următoarele din hotărârea atacată).

Al treilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept la momentul evaluării prejudiciului cauzat de pierderea unei șanse de a fi promovată și pe o încălcare a obligației de motivare întrucât TFP nu ar putea să concluzioneze numai pe baza punctelor de merit și a pragurilor de promovare că probabilitatea de promovare a recurentei era scăzută, pe de o parte, iar TFP ar fi evaluat prejudiciul pierderii unei șanse de a fi promovată la 4 000 de euro în mod forfetar fără a oferi nici cea mai mică explicație cu privire la raționamentul care l-a condus la acest rezultat, pe de altă parte (în ceea ce privește punctele 71-73 și 89 și următoarele din hotărârea atacată).