HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
15 septembrie 2011
Cauza F‑6/10
Yannick Munch
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Funcţie publică – Agenți temporari – Clauză prin care se prevede încetarea unui contract în cazul în care agentul nu este înscris pe lista de rezervă a unui concurs – Concursurile generale OHIM/AD/02/07 și OHIM/AST/02/07 – Admisibilitate – Competențe ale EPSO și, respectiv, ale juriului concursului – Articolul 8 din RAA – Reînnoirea contractelor de agent temporar pe durată determinată”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil în cazul Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Munch solicită în special anularea deciziei OAPI din 12 martie 2009 privind rezilierea contractului său de agent temporar începând de la 15 octombrie 2009, precum și obligarea OAPI la plata de daune interese
Decizia: Anulează decizia din scrisoarea din 12 martie 2009 a OAPI prin care s‑a constatat încetarea contractului de muncă al reclamantului începând de la 15 octombrie 2009. Obligă OAPI la plata către reclamant a diferenței dintre valoarea remunerației pe care ar fi putut‑o solicita dacă ar fi rămas în funcție în cadrul acestuia și remunerația, indemnizațiile de șomaj sau orice altă indemnizație de înlocuire pe care a putut‑o percepe efectiv, pe de altă parte, de la 15 octombrie 2009. Obligă OAPI la plata către reclamant a sumei de 2 000 de euro cu titlu de daune interese. OAPI suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată ale reclamantului.
Sumar
1. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noţiune – Clauză dintr‑un contract de agent temporar prin care se condiționează menținerea raportului de muncă de înscrierea agentului pe lista de rezervă a unui concurs general – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
2. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noţiune – Scrisoare adresată unui agent temporar și prin care i se amintește data expirării contractului său – Excludere – Modificarea unui contract – Decizie de a nu prelungi un contract – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
3. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noţiune – Clauză dintr‑un contract de agent temporar prin care se condiționează menținerea raportului de muncă de înscrierea agentului pe lista de rezervă a unui concurs general – Decizie a administrației prin care se constată neînscrierea agentului pe lista respectivă și prin care se pune în aplicare clauza de reziliere – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
4. Funcționari – Agenți temporari – Contracte pe durată nedeterminată care cuprind o clauză de reziliere aplicabilă numai în cazul neînscrierii pe o listă de rezervă întocmită la finalul unui concurs general
5. Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf, și anexa I, art. 7 alin. (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]
6. Oficiul European pentru Selecţia Personalului (EPSO) – Desfășurarea concursurilor pentru recrutarea funcționarilor – Rolul EPSO – Asistență acordată comisiei de evaluare – Rol subsidiar în raport cu cel al comisiei de evaluare
(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 1 primul paragraf și art. 4 și 5)
7. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Transformarea unui contract pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată și introducerea unei clauze de reziliere în cazul neînscrierii agentului pe lista de rezervă a unui concurs general – Modificare considerată drept prelungire a unui contract pe durată determinată
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a), (b) și (d) și art. 8 primul și al doilea paragraf; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 3 punctul (1)]
8. Funcționari – Acțiune – Competenţă de fond – Litigii cu caracter pecuniar în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut – Noţiune
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
1. Atât reclamația administrativă prealabilă, cât și acțiunea judiciară trebuie, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, să fie îndreptate împotriva unui act care lezează ce produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod esențial situația juridică a acestuia.
În această privință, introducerea într‑un contract de agent temporar a unei clauze de reziliere care condiționează menținerea raportului de muncă de înscrierea numelui agentului vizat pe lista de rezervă a unui concurs general organizat de Oficiul European pentru Selecția Personalului este, ca atare, de natură să afecteze direct și imediat interesele acestui agent, modificând în mod semnificativ situația sa juridică, ținând seama cel puțin de incertitudinea mai mică sau mai mare în care se află agentul respectiv în ceea ce privește faptul de a figura pe lista de rezervă întocmită la finalul concursului respectiv.
(a se vedea punctele 32 și 33)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 iulie 2000, Hendrickx/Cedefop, T‑87/99, punctul 37
Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Bennett și alții/OAPI, F‑19/08, punctul 65 și jurisprudența citată
2. Un act care nu conține niciun element nou în raport cu un act anterior constituie un act pur confirmativ al acestuia și, în consecință, nu poate avea drept efect începerea unui nou termen de introducere a acțiunii. În special, o scrisoare care se limitează să amintească unui agent prevederile contractului privind data expirării acestuia și care nu cuprinde astfel niciun element nou în raport cu prevederile respective nu constituie un act care lezează.
În schimb, constituie un act care lezează orice modificare a unui contract, dar numai în ceea ce privește prevederile care au fost modificate, cu excepția cazului în care aceste modificări conduc la schimbarea economiei generale a contractului. De asemenea, în cazul în care contractul poate face obiectul unei prelungiri, decizia adoptată de administrație de a nu îl prelungi constituie un act care lezează distinct de contractul respectiv și care poate face obiectul unei reclamații și al unei acțiuni în termenele prevăzute de statut. Astfel, o asemenea decizie care intervine în urma unei reexaminări a interesului serviciului și a situației persoanei interesate conține un element nou în raport cu contractul inițial și nu se poate considera că are caracter pur confirmativ.
(a se vedea punctele 50-53)
Trimitere la:
Curte: 10 decembrie 1980, Grasselli/Comisia, 23/80, punctul 18; 9 iulie 1987, Castagnoli/Comisia, 329/85, punctele 10 și 11; 14 septembrie 2006, Comisia/Fernández Gómez, C‑417/05 P, punctele 45-47
Tribunalul de Primă Instanță: 2 februarie 2001, Vakalopoulou/Comisia, T‑97/00, punctul 14; 1 aprilie 2003, Mascetti/Comisia, T‑11/01, punctul 41
Tribunalul Funcției Publice: 15 aprilie 2011, Daake/OAPI, F‑72/09 și F‑17/10, punctul 36
3. O scrisoare prin care administrația constată existența unui eveniment sau a unei situații noi și deduce de aici consecințele prevăzute de o normă sau de o dispoziție contractuală față de persoanele vizate constituie un act care lezează întrucât modifică situația juridică a destinatarilor săi.
Aceasta este situația în cazul unei decizii a administrației prin care se constată neînscrierea numelui unui agent temporar pe lista de rezervă a unui concurs general dat și prin care se pune în aplicare clauza de reziliere cuprinsă în contractul acestuia, clauză care conduce la rezilierea contractului menționat în cazul în care intervine un eveniment determinat, respectiv întocmirea listei de rezervă a concursului vizat prin clauza respectivă, a cărei dată este în mod necesar incertă la momentul stabilirii acesteia. Această decizie, care modifică situația juridică a agentului, constituie un act care lezează, susceptibil de reclamație și, dacă este cazul, de a fi atacat în justiție.
Întrucât introducerea clauzei de reziliere face obiectul unei operațiuni complexe, trebuie să fie posibil ca agentul să conteste pe cale incidentă legalitatea clauzei respective, chiar dacă are aplicabilitate individuală, cu ocazia adoptării de către administrație a deciziei care o pune în aplicare în ultimul stadiu al operațiunii.
(a se vedea punctele 58, 59 și 95)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Daake/OAPI, citată anterior, punctele 34 și următoarele
4. Oferind multor agenți care au participat cu succes la proceduri de selecție interne un contract de agent temporar pe durată nedeterminată, care cuprinde o clauză de reziliere aplicabilă numai în cazul în care persoanele interesate nu ar fi înscrise pe o listă de rezervă întocmită la finalul unui concurs general, angajându‑se astfel în mod clar să mențină permanent persoanele interesate în cadrul său, cu condiția ca acestea să figureze pe o astfel de listă de rezervă, și ulterior atunci când a limitat numărul de candidați care au reușit la concurs înscriși pe listele de aptitudini întocmite la finalul celor două concursuri, în plus generale, la numărul exact al posturilor care urmează să fie ocupate, instituția reduce radical și obiectiv șansele persoanelor interesate în ansamblu de a nu li se aplica această clauză de reziliere și, prin urmare, lipsește de o parte din substanța sa aplicabilitatea angajamentelor sale contractuale luate față de personalul său temporar.
În consecință, clauza de reziliere nu se poate aplica la finalul unui concurs general deschis tuturor resortisanților statelor membre în prezența unei liste de aptitudini reduse la unitate sau la un număr de nume atât de limitat încât șansele agenților vizați de a nu li se aplica erau nerezonabil de reduse, având în vedere angajamentele asumate de instituție în raport cu personalul său temporar. Cu alte cuvinte, cu excepția cazului de denaturare a angajamentului contractual al administrației, o astfel de listă de aptitudini nu intră în prevederile clauzei de reziliere.
(a se vedea punctele 78 și 79)
5. În temeiul articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să conțină o prezentare a motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a‑i permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. Pentru ca o acțiune să fie admisibilă, nu trebuie neapărat să fie lungă și detaliată. Este suficient ca elementele esențiale ale motivului să reiasă cel puțin succint, însă în mod coerent și comprehensibil, chiar din textul cererii. Cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel, această particularitate a procedurii în fața Tribunalului explicând că, spre deosebire de cele prevăzute la articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, pentru procedura în fața Tribunalului Uniunii Europene sau a Curții de Justiție, expunerea motivelor și a argumentelor în cererea introductivă nu poate fi sumară.
(a se vedea punctele 91 și 92)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 12 martie 2009, Hambura/Parlamentul European, F‑4/08, punctele 49 și 50 și jurisprudența citată
6. Rezultă din anexa III la statut că reglementarea procedurii de concurs se întemeiază pe principiul repartizării competențelor între autoritatea împuternicită să facă numiri și comisia de evaluare din cadrul concursului. Constituind o manifestare a autolimitării puterii administrative, această diarhie statutară evidențiază, în scopul de a asigura transparența procedurii de selecție a personalului Uniunii, voința legiuitorului care a elaborat statutul de a nu conferi numai administrației sarcina delicată a selecției personalului în discuție, ci de a implica totodată în procesul de selecție, prin intermediul comisiei de evaluare (în cadrul căreia este reprezentată și administrația), persoane din afara ierarhiei administrative și în special reprezentanți ai personalului. În cadrul acestei repartizări a competențelor, astfel cum rezultă în special din articolul 1 primul paragraf din anexa III la statut și din articolul 4 din anexa menționată, autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să stabilească, pe de o parte, cuprinsul anunțului de concurs, după consultarea comisiei paritare, și, pe de altă parte, lista candidaților care îndeplinesc primele trei condiții enumerate la articolul 28 din statut pentru a putea fi numiți funcționari. După ce autoritatea a transmis această listă președintelui comisiei de evaluare, revine în continuare chiar acesteia din urmă, astfel cum se precizează la articolul 5 din anexa III la statut, în primul rând sarcina de a întocmi lista candidaților care corespund cerințelor stabilite în anunțul de concurs, în al doilea rând, sarcina de a asigura desfășurarea probelor și, în al treilea rând, sarcina de a întocmi lista candidaților eligibili și de a o transmite autorității menționate.
În plus, în timp ce atribuțiile încredințate Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) pot face din acest organism un actor important în stabilirea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul selecției personalului, în ceea ce privește, în schimb, desfășurarea concursurilor de recrutare a funcționarilor, rolul său, în mod cert semnificativ în măsura în care asistă comisia de evaluare, rămâne în orice caz subsidiar în raport cu rolul acesteia din urmă, căreia, pe de altă parte, EPSO nu i se poate substitui. Astfel, atât multitudinea de atribuții încredințate EPSO (în esență de consiliere și de asistență a instituțiilor), cât și compunerea sa (consiliul de administrație fiind constituit exclusiv din membri desemnați de instituții, cei trei reprezentanți ai personalului neavând decât statutul de observatori) se opun oricărei încercări de a asemăna EPSO cu o comisie de evaluare, a cărei compunere respectă o regulă paritară și care, fiind înființată pentru fiecare concurs, are sarcina precisă de a duce la bun sfârșit concursul în cauză.
În consecință, trebuie considerată nelegală o decizie prin care EPSO, organism necompetent, a înlăturat un candidat din a doua fază a probelor unui concurs general. Or, în temeiul neînscrierii candidatului pe lista de rezervă a respectivului concurs și, așadar, în temeiul deciziei prin care a fost înlăturat candidatul din a doua fază a acestui concurs s‑a adoptat decizia administrației de a pune în aplicare clauza de reziliere inserată în contractul de agent temporar al acestuia. În continuare, această din urmă decizie trebuie de asemenea considerată nelegală.
(a se vedea punctele 99-104)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 15 iunie 2010, Pachtitis/Comisia, F‑35/08, punctele 50-52 și 58
7. Articolul 8 primul și al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește tocmai să limiteze folosirea contractelor de agent temporar succesive. Pe de o parte, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din regimul respectiv, nu poate fi prelungit decât o singură dată pe o perioadă determinată, orice prelungire ulterioară a acestui contract de muncă făcându‑se pe perioadă nedeterminată. Pe de altă parte, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (b) sau (d) din acest regim, a cărui durată nu poate depăși patru ani, nu poate fi prelungit decât o dată pentru o durată de cel mult doi ani, cu condiția ca posibilitatea de prelungire să fi fost prevăzută în contractul inițial, agentul respectiv neputând fi menținut în funcție, la expirarea contractului, decât dacă a fost numit funcționar.
Împrejurarea că un contract al unui agent a fost afectat de o clauză de reziliere care permite administrației să îi pună capăt în cazul nereușitei persoanei interesate la un concurs a cărui organizare fusese anunțată într‑un anumit termen nu permite, indiferent de termenii contractului, ca acesta să fie calificat drept contract pe durată nedeterminată, care se caracterizează prin stabilitatea postului. |Astfel, durata unui contract, astfel cum reiese din clauza 3 punctul 1 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, poate fi determinată nu numai prin „împlinirea termenului”, ci și prin „îndeplinirea unei sarcini determinate sau producerea unui eveniment determinat”, precum întocmirea unei liste de rezervă a unui concurs dat, de care depind mai multe consecințe posibile, potrivit termenilor contractului agentului. Astfel, în cazul neînscrierii numelui său pe lista de rezervă, reiese din termenii contractului că se va pune capăt acestuia; același lucru s‑ar întâmpla în mod normal și în caz de reușită, întrucât agentului vizat i‑ar fi propus atunci un post de funcționar, fiind evident că, în cazul refuzului ofertei, contractul s‑ar încheia în conformitate cu termenii săi.
În consecință, trebuie anulată o decizie a administrației care pune în aplicare clauza de reziliere inserată în contractul de muncă al agentului temporar, cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Astfel, după o primă prelungire, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din regimul respectiv, încheiat între administrație și agent a fost din nou prelungit pentru o durată determinată, cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 primul paragraf din acest regim.
(a se vedea punctele 110 și 113-116)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, punctul 66
8. O cerere prin care se solicită plata de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne către unul dintre agenții săi a unei sume pe care acesta o consideră datorată în temeiul Regimului aplicabil celorlalți agenți intră în sfera noțiunii de litigii cu caracter pecuniar, în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut. Potrivit dispoziției amintite, în aceste litigii, instanța Uniunii este competentă să judece în fond, ceea ce învestește instanța cu sarcina de a oferi o soluție completă în litigiile cu care este sesizată, mai precis de a se pronunța asupra tuturor drepturilor și obligațiilor agentului, sub rezerva posibilității de punere în sarcina instituției respective, sub controlul instanței, a executării unei părți a hotărârii în condițiile stabilite de instanță.
(a se vedea punctul 125)
Trimitere la:
Curte: 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, punctele 65, 67 și 68
Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Giannini/Comisia, F‑49/08, punctele 39-42