Cauza T‑167/04

Asklepios Kliniken GmbH

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat – Spitale publice – Compensarea pierderilor din exploatare și acordarea de garanții – Plângere – Neprecizarea poziției de către Comisie – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Calitate procesuală activă – Admisibilitate – Termen rezonabil – Regulamentul (CE) nr. 659/1999”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Persoane fizice sau juridice – Omisiuni care le vizează direct și individual

[art. 88 alin. (2) și (3) CE, art. 230 CE și art. 232 CE]

2.      Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Precizarea poziției în sensul articolului 232 al doilea paragraf CE – Noțiune

[art. 88 alin. (2) CE și art. 232 al doilea paragraf CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 20]

3.      Ajutoare acordate de către state – Examinarea de către Comisie

[art. 88 alin. (3) CE]

1.      Întrucât articolele 230 CE și 232 CE sunt expresia uneia și aceleiași căi de atac, rezultă că, din moment ce ar fi admisibilă o acțiune în anulare formulată de concurentul actual sau potențial al beneficiarilor unui ajutor de stat, în scopul de a obține, în calitate de persoană interesată, protecția drepturilor procesuale conferite acestuia de articolul 88 alineatul (2) CE împotriva unei decizii privind compatibilitatea adoptată de Comisie fără să deschidă procedura formală de examinare, este admisibilă acțiunea introdusă de acesta în scopul de a obține constatarea abținerii de a acționa a Comisiei, care constă în neadoptarea unei decizii în temeiul articolului 88 alineatul (3) CE în urma depunerii unei plângeri de către acesta, fără a fi necesar, în vederea recunoașterii calității acestuia de persoană interesată, să se dovedească existența unui raport de concurență între acesta și fiecare beneficiar al ajutoarelor denunțate și fără ca admisibilitatea unei astfel de acțiuni în constatarea abținerii de a acționa să poată fi afectată de importanța numerică a beneficiarilor ajutoarelor pretins a fi nelegale, în măsura în care acestea au fost acordate efectiv și nu constituie un regim general de ajutoare.

(a se vedea punctele 45, 48, 50, 55 și 56)

2.      Adoptarea de către Comisie a unei decizii de aplicare generală prin care se stabilesc unele criterii abstracte de apreciere a legalității finanțărilor de stat comparabile cu cele care fac obiectul unei plângeri specifice prin care sunt denunțate măsuri naționale care pot constitui ajutoare de stat ilegale nu poate constitui, în sine, o precizare de către Comisie a poziției cu privire la acea plângere, din moment ce numai aplicarea concretă de către Comisie a unor astfel de criterii la situațiile denunțate ar fi de natură să constituie o precizare a poziției în sensul articolului 232 al doilea paragraf CE. De asemenea, nu poate fi asimilat cu deschiderea procedurii formale de examinare prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE faptul că părțile vizate, inclusiv reclamantul, s‑au putut pronunța cu privire la conținutul proiectului unei astfel de decizii generale.

(a se vedea punctele 77 și 78)

3.      În măsura în care are o competență exclusivă pentru a aprecia compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața comună, Comisia este obligată, în interesul unei bune administrări a normelor fundamentale din tratat referitoare la ajutoarele de stat, să procedeze la o examinare diligentă și imparțială a unei plângeri care denunță existența unui ajutor incompatibil cu piața comună, obligație de care nu este exonerată prin faptul că a pregătit o decizie generală privind categoria de ajutoare în care se inserează măsura denunțată.

Totuși, caracterul rezonabil al duratei examinării unei plângeri prin care sunt denunțate ajutoare de stat pretins ilegale trebuie apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze și, în special, de contextul acesteia, de diferitele etape procedurale pe care Comisia trebuie să le urmeze și de complexitatea cauzei, iar Comisia poate în mod legitim să amâne examinarea anumitor aspecte ale unei plângeri în așteptarea unei clarificări a cadrului juridic prin prisma căruia trebuie examinată acea plângere, clarificări care urmează să fie aduse de terminarea unei proceduri jurisdicționale comunitare importante pentru aprecierea ajutorului denunțat.

(a se vedea punctele 81 și 87-89)