HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)
25 octombrie 2023(*)
„Clauză compromisorie – Mecanism unic de rezoluție al instituțiilor de credit și al anumitor firme de investiții (MUR) – Fond unic de rezoluție (SRF) – Contracte referitoare la angajamentul de plată irevocabil și schema de garantare – Respingerea cererii de restituire a garanțiilor legate de contribuțiile ex ante oferite sub forma unor angajamente de plată irevocabile – Instituție a cărei autorizare a fost retrasă – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Răspundere extracontractuală – Îmbogățire fără justă cauză”
În cauza T‑688/21,
BNP Paribas Public Sector SA, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de A. Champsaur și A. Delors, avocați,
reclamantă,
susținută de
Republica Franceză, reprezentată de A.‑L. Desjonquères și E. Leclerc, în calitate de agenți,
și de
Fédération bancaire française, cu sediul în Paris, reprezentată de A. Gosset‑Grainville și M. Trabucchi, avocați,
interveniente,
împotriva
Comitetului unic de rezoluție (SRB), reprezentat de C. De Falco, C. Flynn și J. Kerlin, în calitate de agenți, asistați de H.‑G. Kamann, F. Louis, P. Gey, É. Bruc și A. Vallery, avocați,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din doamna K. Kowalik‑Bańczyk, președintă, domnul G. Hesse (raportor) și doamna B. Ricziová, judecători,
grefier: domnul L. Ramette, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 20 aprilie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea formulată, reclamanta, BNP Paribas Public Sector SA, solicită în esență, în primul rând, în temeiul articolului 272 TFUE și al articolului 340 primul paragraf TFUE, pe de o parte, constatarea încălcării de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) a obligației sale de restituire, în virtutea clauzei 12.5 din angajamentele de plată irevocabile asumate de aceasta pentru perioadele de contribuție cuprinse între 2016 și 2021, și, pe de altă parte, restituirea sumelor pe care SRB le‑a păstrat cu încălcarea obligației contractuale menționate, precum și a tuturor cheltuielilor, a dobânzilor de întârziere și a accesoriilor de orice natură aferente și, cu titlu subsidiar, în conformitate cu articolul 340 al doilea paragraf TFUE, repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a comportamentului SRB în ceea ce privește angajamentele de plată irevocabile subscrise pentru perioadele de contribuție cuprinse între 2016 și 2021 și, în al doilea rând, repararea, în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, a prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a refuzului SRB de a‑i restitui garanția ce acoperă angajamentul de plată irevocabil pe care l‑a subscris pentru perioada de contribuție 2015.
Istoricul cauzei
2 Ca urmare a crizei financiare din 2008, care a dus la criza din zona euro, a fost instituit un cadru de reglementare pentru a asigura stabilitatea și securitatea activității bancare în Uniunea Europeană. Acest nou cadru se caracterizează printr‑un corpus legislativ unic aplicabil în mod identic instituțiilor de credit din toate statele membre în cauză. Uniunea bancară are la bază trei piloni, în speță un mecanism unic de supraveghere (MUS), un mecanism unic de rezoluție (MUR) și un sistem european de garantare a depozitelor.
3 MUR, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1), prevede crearea unui Fond unic de rezoluție (FUR) la care au obligația să contribuie instituțiile de credit. Acest fond este utilizat numai în măsura necesară aplicării efective a instrumentelor de rezoluție [articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014].
4 Conform articolului 70 din Regulamentul nr. 806/2014, SRB calculează în fiecare an contribuția individuală a fiecărei instituții, denumită și „contribuție ex ante”.
5 Colectarea anuală a contribuțiilor de la instituțiile de credit a fost instituită pentru a se asigura că, la sfârșitul unei perioade inițiale de opt ani care a început la 1 ianuarie 2016, mijloacele financiare disponibile ale FUR ajung la cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate statele membre participante (denumit în continuare „nivelul‑țintă”).
6 Potrivit articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la FUR (JO 2015, L 15, p. 1), în perioada inițială, în condiții normale, SRB permite utilizarea angajamentelor de plată irevocabile la cererea unei instituții. Comitetul alocă utilizarea angajamentelor de plată irevocabile în mod egal între instituțiile care o solicită. Angajamentele de plată irevocabile alocate nu trebuie să fie mai mici de 15 % din totalul obligațiilor de plată ale instituției. La calculul contribuțiilor anuale ale fiecărei instituții, SRB se asigură că, pentru oricare an luat în calcul, suma acestor angajamente de plată irevocabile nu depășește 30 % din suma totală a contribuțiilor anuale percepute în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
7 Reclamanta era o instituție de credit franceză autorizată până la 24 martie 2021, dată la care a obținut de la Banca Centrală Europeană (BCE) retragerea autorizației sale.
8 Înainte de instituirea MUR, reclamanta a furnizat, pentru anul 2015, o parte din contribuția sa ex ante sub forma unui angajament de plată irevocabil. În acest scop, a încheiat cu SRB, cu Autoritatea de Supraveghere Prudențială și de Rezoluție (ASPR) și cu Fondul de Garantare a Depozitelor și de Rezoluție (FGDR) un angajament de plată irevocabil (denumit în continuare „API 2015”).
9 Pentru perioadele de contribuție cuprinse între 2016 și 2021, reclamanta a furnizat cel puțin o parte din contribuțiile sale ex ante sub forma unui angajament de plată irevocabil. În acest scop, a încheiat cu SRB angajamente de plată irevocabile (denumite în continuare „API 2016-2021”) pentru fiecare dintre aceste perioade.
10 Prin e‑mailul din 1 aprilie 2021, reclamanta a informat SRB că, la cererea sa, BCE îi retrăsese autorizația. Reclamanta a solicitat atunci SRB informații cu privire la demersurile care trebuie întreprinse pentru a obține restituirea garanțiilor pentru angajamentele de plată irevocabile pe care le încheiase.
11 Prin scrisoarea din 14 aprilie 2021, SRB i‑a indicat reclamantei formalitățile care trebuiau urmate pentru a obține restituirea garanțiilor care acoperă angajamentele de plată irevocabile pe care le încheiase.
12 La 29 iulie 2021, în urma mai multor schimburi de scrisori, reclamanta a notificat SRB rezilierea API 2015 și a API 2016-2021.
13 În urma unor noi schimburi de scrisori, SRB i‑a indicat reclamantei prin scrisoarea din 13 august 2021 (denumită în continuare „scrisoarea din 13 august 2021”) că îi va restitui garanțiile care acopereau API 2015 și API 2016-2021 după primirea numerarului corespunzător sumei angajate în temeiul acestor angajamente.
14 În această scrisoare, SRB a amintit că reclamanta încheiase cu el mai multe angajamente de plată irevocabile. Pentru fiecare dintre aceste angajamente, SRB a precizat suma angajată. În urma enumerării acestor cuantumuri, el a arătat printre altele că, având în vedere articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014, potrivit căruia contribuțiile primite în mod corespunzător nu sunt rambursate entităților, și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, potrivit căruia recurgerea la angajamentele de plată irevocabile nu afectează în niciun fel capacitatea financiară sau lichiditatea fondului FUR, anularea API 2016-2021 și restituirea subsecventă a garanțiilor care acoperă aceste angajamente nu puteau avea loc decât după plata în numerar a unei sume egale cu cuantumul angajamentului de plată irevocabil în discuție. Prin urmare, SRB a invitat reclamanta să îi transfere o sumă într‑un anumit cuantum și să o informeze în acest sens prin e‑mail. După primirea sumei respective, acesta urma să îi ramburseze garanțiile, din care se scade valoarea dobânzilor negative acumulate, la expirarea unui termen de 14 zile bancare de la data primirii notificării de reziliere.
15 La 25 octombrie 2021, reclamanta a informat în esență SRB că, întrucât, potrivit interpretării sale referitoare la cadrul legislativ aplicabil, nu trebuia să îi transfere numerarul corespunzător sumei totale a cuantumurilor angajate în temeiul API 2015 și al API 2016-2021 pentru a i se restitui garanțiile, nu urma să efectueze transferul respectiv.
Concluziile părților
16 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea scrisorii din 13 august 2021, în temeiul articolelor 256 și 263 TFUE;
– admiterea cererii sale introduse în temeiul articolului 272 TFUE și al articolului 340 primul paragraf TFUE, având ca obiect constatarea faptului că poziția exprimată în scrisoarea din 13 august 2021 contravine stipulațiilor API 2016-2021 și obligarea SRB să îi restituie sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar aferente acestor angajamente pe care SRB le‑a păstrat cu încălcarea obligațiilor sale contractuale, precum și toate cheltuielile, dobânzile de întârziere și accesoriile de orice natură corelative;
– admiterea cererii sale introduse în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, având ca obiect constatarea faptului că refuzul SRB de a‑i restitui sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2015 constituie o îmbogățire fără justă cauză și obligarea SRB să îi plătească aceste sume cu titlu de daune interese, precum și orice cheltuieli, dobânzi de întârziere și accesorii de orice natură corelative;
– cu titlu subsidiar, admiterea cererii sale introduse în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, având ca obiect constatarea faptului refuzul SRB de a‑i restitui sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2016-2021 constituie o îmbogățire fără justă cauză și obligarea SRB să îi plătească aceste sume cu titlu de daune interese, precum și orice cheltuieli, dobânzi de întârziere și accesorii de orice natură corelative,
– obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.
17 SRB solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă;
– respingerea cererilor formulate în temeiul articolului 272 TFUE ca nefondate;
– respingerea cererilor formulate în temeiul articolului 340 TFUE ca inadmisibile și, cu titlu subsidiar, respingerea acestora ca nefondate;
– obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor pe care le‑a efectuat, în special a celor efectuate în legătură cu cererea de anulare pentru care a existat o desistare, introdusă inițial în temeiul articolului 263 TFUE.
18 Republica Franceză solicită Tribunalului admiterea acțiunii reclamantei.
19 Fédération bancaire française (FBF) solicită Tribunalului:
– declararea faptului că, prin refuzul de a restitui sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2016-2021, SRB a încălcat obligația de restituire care îi revenea în temeiul angajamentelor menționate;
– obligarea SRB să îi restituie reclamantei sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar pe care acesta le‑a păstrat cu încălcarea obligațiilor sale contractuale.
În drept
20 Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat anularea, în temeiul articolului 256 TFUE și al articolului 263 TFUE, a scrisorii din 13 august 2021, înainte de a renunța la ea în cursul procesului.
21 În aceste condiții, se impune examinarea celorlalte capete de cerere ale reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere întemeiat pe articolul 272 TFUE și pe articolul 340 primul paragraf TFUE
22 Tribunalul are competența să soluționeze cererea reclamantei formulată în temeiul articolului 272 TFUE, în temeiul clauzelor compromisorii care figurează în clauza 13.2 din fiecare dintre API 2016-2021, clauze care stabilesc competența Tribunalului de a se pronunța cu privire la orice diferend privind legalitatea, validitatea, interpretarea sau executarea acestor acorduri.
23 În susținerea capătului de cerere întemeiat pe articolul 272 TFUE și pe articolul 340 primul paragraf TFUE, reclamanta, susținută de Republica Franceză și de FBF, susține că SRB a încălcat obligația de restituire care i‑ar reveni potrivit clauzei 12.5 din API 2016-2021.
24 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 288 TFUE, Regulamentul nr. 806/2014 și Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 au o aplicabilitate generală, sunt obligatorii în toate elementele lor și sunt direct aplicabile în toate statele membre în cauză. Reclamanta și SRB nu sunt, așadar, libere să încheie acorduri contrare dispozițiilor acestor două regulamente, astfel cum au fost interpretate de instanța Uniunii.
25 Clauza 12.5 din API 2016-2021, invocată de reclamantă, prevede că „[p]rezentul acord nu aduce atingere aplicării articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81”. Această clauză amintește astfel că API 2016-2021 nu pot în niciun caz să contravină articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.
26 De aceea, prin invocarea unei încălcări a clauzei 12.5 din API 2016-2021, reclamanta susține în realitate că situația sa, și anume cea a unei instituții care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, face obiectul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81. Conform interpretării propuse de reclamantă, această dispoziție din regulament este clară și nu prevede vreo condiție pentru restituirea garanțiilor în numerar care acoperă angajamentele de plată irevocabile. Poziția exprimată în scrisoarea din 13 august 2021, potrivit căreia SRB nu ar putea restitui garanțiile în numerar care acoperă API 2016-2021 decât după plata unei sume într‑un cuantum corespunzător celui al contribuției pentru care au fost utilizate aceste instrumente, ar fi, așadar, contrară articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81.
27 SRB contestă argumentația reclamantei și susține, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 14 de mai sus, o altă interpretare decât cea propusă de reclamantă.
28 În primul rând, trebuie subliniat că din articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 rezultă că, pentru fiecare an de contribuție, instituțiile de credit cu sediul într‑un stat membru participant, cum era cazul reclamantei, sunt obligate să plătească contribuția curentă la FUR.
29 Conform articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, perceperea anuală a contribuțiilor ex ante ale instituțiilor de credit a fost instituită pentru a se asigura că, la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile ale FUR ating nivelul‑țintă.
30 Ținând seama de acest obiectiv, legiuitorul Uniunii a precizat, la articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014, că contribuțiile ex ante „primite în mod corespunzător” nu se rambursează. Prin această formulare, legiuitorul Uniunii a enunțat o regulă lipsită de excepție. Din acest motiv nu se face nicio mențiune cu privire la posibilitatea de ajustare a posteriori a contribuțiilor ex ante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 2022, ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:734, punctul 56). Rezultă de aici că o modificare a statutului unei instituții, în perioada de contribuție, nu are efect asupra cuantumului contribuției datorate pentru anul în discuție. Această regulă este de altfel preluată la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44), care vizează de asemenea SRB, astfel cum arată considerentul (7) al acestui regulament delegat.
31 În această privință, instanța Uniunii a statuat în special că împrejurarea că o entitate își încetează activitățile de instituție de credit în cursul perioadei de contribuție ca urmare a retragerii autorizației sale nu are efecte asupra obligației sale de a plăti integral contribuția ex ante datorată pentru perioada de contribuție menționată (Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB, T‑758/18, EU:T:2021:28, punctul 85).
32 În al doilea rând, astfel cum arată reclamanta, pentru a‑și îndeplini obligația de a plăti contribuția la FUR, instituțiile de credit au posibilitatea, în conformitate cu articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul nr. 806/2014, fie de a‑și plăti imediat contribuția, fie de a subscrie un angajament de plată irevocabil.
33 În al treilea rând, articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 enunță anumite norme aplicabile angajamentelor de plată irevocabile, care prezintă particularitatea de a fi contracte încheiate pe durată nedeterminată ce permit instituțiilor să își amâne plata contribuției. Această particularitate a determinat legiuitorul Uniunii să instituie un regim specific propriu acestor angajamente.
34 Articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 are următorul cuprins:
„(1) Recursul la angajamente de plată irevocabile menționat la articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 nu afectează în niciun fel capacitatea financiară și lichiditatea fondului.
(2) În cazul în care o măsură de rezoluție implică fondul în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, comitetul solicită o parte sau totalitatea angajamentelor de plată irevocabile, efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 806/2014, în vederea restabilirii cotei‑părți de angajamente de plată irevocabile în mijloacele financiare disponibile ale fondului stabilite de Comitet în limitele pragului maxim stabilit la articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
Odată ce fondul primește în mod corespunzător contribuția legată de angajamentele de plată irevocabile la care s‑a făcut apel, garanțiile aferente acestor angajamente se returnează. În cazul în care fondul nu primește în mod corespunzător la prima cerere cuantumul numerar solicitat, comitetul confiscă garanțiile aferente angajamentelor de plată irevocabile în conformitate cu articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.
(3) Angajamentele de plată irevocabile ale unei instituții care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 sunt anulate, iar garanțiile aferente acestor angajamente se returnează.”
35 În acest context, reclamanta, susținută de Republica Franceză și de FBF, susține că anularea angajamentului de plată irevocabil și restituirea garanției prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 implică faptul că partea din contribuție ex ante pentru care a fost încheiat un angajament de plată irevocabil nu trebuie furnizată din moment ce instituția care contribuie nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, iar acest angajament nu a fost solicitat de SRB în contextul unei măsuri de rezoluție. În ședință, reclamanta a precizat că nu solicită restituirea contribuțiilor sale în numerar și că le‑a plătit până la 85 % din contribuția sa. Ea solicita numai restituirea sumelor pe care le‑a plătit în fiecare an pentru a garanta angajamentele de plată irevocabile subscrise. Acesta ar fi motivul pentru care cererea sa nu ar fi contrară jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB (T‑758/18, EU:T:2021:28), și din Hotărârea din 29 septembrie 2022, ABLV Bank/SRB (C‑202/21 P, EU:C:2022:734).
36 În această privință, este necesar să se arate că, potrivit sensului comun, „irevocabil” se spune despre lucruri care nu pot fi repuse în discuție. Un angajament de plată irevocabil implică, așadar, o obligație, care nu poate fi repusă în discuție, de a plăti suma pentru care este încheiat acest angajament.
37 În plus, este adevărat că, astfel cum subliniază reclamanta, articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu precizează în mod explicit că instituțiile trebuie mai întâi să își plătească contribuția pentru ca garanția să le fie ulterior restituită. Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit la punctele 28 și 29 de mai sus, instituțiile cu sediul într‑un stat membru participant sunt obligate să plătească, în perioada inițială, o contribuție anuală la FUR pentru ca acesta din urmă să atingă nivelul‑țintă la sfârșitul perioadei respective.
38 Rezultă că, în cazul în care garanția care acoperă un angajament de plată irevocabil ar fi restituită fără primirea prealabilă a contribuției pentru care a fost încheiat acest angajament, nu numai că instituția nu și‑ar îndeplini obligația de a plăti integral contribuția datorată pentru perioada în care s‑ar încadra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, dar contribuția ex ante sub forma unui angajament de plată irevocabil nu ar atinge obiectivul de a dota FUR cu mijloace financiare corespunzătoare nivelului prevăzut de legiuitorul Uniunii.
39 Astfel cum s‑a menționat în jurisprudența citată la punctul 31 de mai sus, împrejurarea că o entitate își încetează activitățile de instituție de credit în cursul perioadei de contribuție, ca urmare a retragerii autorizației sale, nu are efecte asupra obligației sale de a plăti în întregime contribuția ex ante datorată pentru perioada de contribuție menționată.
40 Pentru a aprecia întinderea obligației de a plăti integral această contribuție, nu este necesară limitarea, astfel cum susține reclamanta, numai la partea din plata imediat efectuată, fără a se ține seama de cealaltă parte furnizată prin intermediul unui angajament de plată irevocabil.
41 Astfel, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 prevede că recurgerea la obligații de plată irevocabile nu trebuie să afecteze în niciun fel capacitatea financiară sau lichiditatea FUR. Anularea unui angajament de plată irevocabil, cauzată de faptul că instituția nu se mai încadra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, și restituirea garanției corespunzătoare, ambele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nu se pot face, așadar, în detrimentul FUR (Concluziile doamnei avocat general Kokott prezentate în cauza ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:327, punctul 87). În caz contrar, articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 ar contraveni obiectivului urmărit prin perceperea anuală a contribuțiilor ex ante, astfel cum rezultă din articolele 69 și 70 din Regulamentul nr. 806/2014.
42 Astfel, contrar celor susținute de Republica Franceză, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 se aplică prelucrării angajamentelor de plată irevocabile ale unei instituții care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și, prin urmare, articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 trebuie interpretat în lumina acestei dispoziții.
43 O asemenea interpretare răspunde scopului urmărit de articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81. După cum s‑a amintit la punctul 33 de mai sus și cum rezultă din clauza 11.2 din API 2016-2021, angajamentele de plată irevocabile sunt încheiate pe durată nedeterminată. Cu toate acestea, nu este de dorit ca aceste contracte să producă în continuare efecte atunci când, la fel ca reclamanta, o entitate își încetează activitatea de instituție de credit și iese astfel din cercul entităților care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, în calitate de debitori ai contribuției. Prin urmare, astfel cum arată SRB în mod întemeiat, anularea angajamentului de plată irevocabil prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 are ca scop să pună capăt acestui angajament, astfel încât el să nu producă în continuare efecte după ce instituția care contribuie nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014.
44 Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 nu are, așadar, ca scop să permită instituțiilor care nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al acestui regulament să se sustragă de la obligația lor de a plăti integral contribuția datorată, cum susțin reclamanta și intervenientele, ci urmărește să garanteze că mijloacele financiare ale FUR vor fi cât mai rapid posibil la dispoziția SRB în caz de rezoluție, cu alte cuvinte să protejeze capacitatea financiară și lichiditatea FUR.
45 Pe de altă parte, nici împrejurarea potrivit căreia ieșirea unei instituții ar diminua cuantumul total al depozitelor acoperite și deci nivelul‑țintă, presupunând că ar fi dovedită, nu exonerează instituția menționată de plata integrală a contribuției ex ante datorate pentru perioada de contribuție.
46 În această privință, este cert că, la fiecare 1 ianuarie din anii 2016-2021, reclamanta se încadra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și datora astfel contribuția la FUR.
47 Pentru fiecare dintre acești ani, în conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB a calculat contribuția individuală a reclamantei mai ales în funcție de proiecția pe care a efectuat‑o în anul în cauză cu privire la nivelul‑țintă ce trebuia atins la sfârșitul perioadei inițiale. Prin urmare, posibilitatea ca nivelul‑țintă să evolueze după ce reclamanta nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu poate avea niciun efect asupra calculului și, prin urmare, asupra cuantumului contribuțiilor datorate pentru perioada anterioară ieșirii sale din sistem. În consecință, contrar celor sugerate de Republica Franceză și de FBF, dacă ar fi dovedit, faptul că nivelul‑țintă poate fi influențat de faptul că reclamanta nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu ar putea justifica modificarea cuantumului contribuțiilor pe care aceasta le datora pentru anii 2016-2021. Aceasta nu poate justifica nici restituirea garanțiilor care acoperă API 2016-2021 fără plata prealabilă a contribuțiilor pentru care au fost încheiate aceste angajamente.
48 În plus, s‑a statuat deja că faptul că o instituție nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu dă naștere dreptului la un nou calcul al contribuției ex ante întrucât, dacă SRB ar trebui să țină seama de evoluția situației juridice și financiare a instituțiilor de credit în cursul perioadei de contribuție în cauză, cu greu ar putea să calculeze în mod fiabil și stabil contribuțiile datorate de fiecare dintre acestea și să urmărească obiectivul constând în atingerea, la sfârșitul perioadei inițiale, a cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul unui stat membru (Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB, T‑758/18, EU:T:2021:28, punctele 75 și 76).
49 Pentru același motiv, reclamanta și intervenientele nu pot susține că SRB ar avea sarcina de a restitui reclamantei garanțiile care acoperă API 2016-2021 fără primirea în prealabil a contribuțiilor pentru care au fost încheiate aceste angajamente și de a ajusta contribuțiile individuale viitoare ale celorlalte instituții pentru a asigura atingerea nivelului‑țintă.
50 Rezultă din cele ce precedă că anularea angajamentului de plată irevocabil și restituirea garanției, ambele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nu pot însemna că partea din contribuție ex ante pentru care a fost încheiat un angajament de plată irevocabil nu trebuie furnizată atunci când instituția care contribuie nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 (Concluziile doamnei avocat general Kokott prezentate în cauza ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:327, punctul 87). Această instituție rămâne obligată să plătească integral contribuția individuală calculată periodic de SRB pentru perioada în cauză și nu este autorizată să plătească decât o parte a acesteia.
51 În consecință, poziția exprimată de SRB în scrisoarea din 13 august 2021, potrivit căreia nu poate restitui garanțiile în numerar care acoperă API 2016-2021 decât după plata unei sume într‑un cuantum corespunzător celui al contribuției pentru care au fost utilizate aceste instrumente, nu este contrară nici articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nici clauzei 12.5 din API 2016-2021, care face trimitere la această dispoziție.
52 Nici diferitele argumente ale reclamantei și ale intervenientelor în favoarea unei alte interpretări nu sunt convingătoare.
53 În primul rând, în ceea ce privește argumentele potrivit cărora SRB ar fi interpretat în mod eronat articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014 întrucât a confundat contribuțiile în numerar și garanțiile în numerar care acoperă API 2016-2021, este necesar să se arate că, deși este adevărat că SRB a menționat articolul 70 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014 în scrisoarea din 13 august 2021, din această scrisoare nu reiese că SRB a aplicat dispoziția menționată în cazul garanțiilor în numerar care acoperă API 2016-2021. În această scrisoare, SRB s‑a limitat să impună reclamantei plata unei sume în numerar într‑un cuantum echivalent cu cel al API 2016-2021, în conformitate cu obligația sa de a plăti integral contribuțiile datorate pentru perioada în care ea se încadra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 (a se vedea punctele 28-31 de mai sus). Prin urmare, SRB nu a săvârșit eroarea de interpretare care îi este reproșată.
54 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentele referitoare la inaplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 în cazul reclamantei, este suficient să se constate, ținând seama de scrisoarea din 13 august 2021, că SRB nu a aplicat această dispoziție. Prin urmare, argumentele menționate sunt inoperante.
55 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentele întemeiate pe principiul egalității de tratament și potrivit cărora ar exista o diferență de situație juridică între instituțiile care au ales să își plătească imediat contribuțiile în numerar și cele care au preferat să încheie angajamente de plată irevocabile, este necesar să se precizeze că faptul că Tribunalul a arătat în Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB (T‑758/18, EU:T:2021:28, punctul 111), că legiuitorul Uniunii a considerat necesar să supună angajamentele de plată irevocabile unui „regim specific” nu permite, în sine, să se facă diferență între instituțiile care au ales să își plătească imediat contribuțiile și cele care au încheiat angajamente de plată irevocabile. În speță, reclamanta se încadra, la fiecare 1 ianuarie din anii 2016-2021, în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și al obligației de a contribui la FUR. Împrejurarea că reclamanta nu a plătit imediat întreaga sa contribuție pentru anii în discuție nu a modificat cu nimic situația sa în raport cu obligațiile sale de plată care decurg din Regulamentul nr. 806/2014. Astfel, contrar celor susținute de aceasta, reclamanta se afla într‑o situație comparabilă cu cea a tuturor instituțiilor de credit care se încadrau, la 1 ianuarie din fiecare dintre acești ani, în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014. Argumentul său care susține contrariul nu poate fi primit. Prin urmare, la fel ca aceste instituții de credit, ea este obligată să plătească integral contribuțiile individuale datorate pentru perioada de contribuție 2016-2021.
56 În plus, în ceea ce privește pretinsa diferență de situație juridică între instituțiile care se încadrează în continuare în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 și cele care nu se mai încadrează în acest domeniu, trebuie subliniat că plata unei contribuții de către o instituție de credit nu îi conferă niciun drept de a beneficia de FUR. Astfel, conform articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, o rezoluție se efectuează numai în interes public. FUR are deci rolul de a asigura stabilitatea financiară a uniunii bancare ca atare. El nu are menirea de a fi un fond de salvare a băncilor individuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 ianuarie 2021, ABLV Bank/SRB, T‑758/18, EU:T:2021:28, punctele 70-72; a se vedea de asemenea Concluziile doamnei avocat general Kokott prezentate în cauza ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:327, punctul 64).
57 Prin urmare, nu există nicio legătură automată între, pe de o parte, plata contribuției ex ante și, pe de altă parte, posibilitatea de a beneficia de FUR.
58 În aceste condiții, contrar celor susținute de reclamantă, împrejurarea că nu mai poate beneficia de FUR ca urmare a faptului că nu se mai încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014 nu este de natură să demonstreze că se află într‑o situație care ar trebui să o exonereze de obligația de a plăti o sumă corespunzătoare întregului cuantum al contribuțiilor datorate pentru perioada de contribuție 2016-2021, perioadă în care intra încă sub incidența regulamentului menționat. Prin urmare, argumentația sa în această privință trebuie înlăturată.
59 În fond, astfel cum a arătat doamna avocată generală Kokott în Concluziile sale prezentate în cauza ABLV Bank/SRB (C‑202/21 P, EU:C:2022:32734, punctele 65 și 66), deși, la calcularea contribuției individuale a fiecărei instituții, intră în joc profilul său de risc, din articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 reiese că cuantumul contribuției depinde în primul rând de cuantumul nivelului‑țintă, din moment ce corespunde în esență unei părți din cuantumul nivelului‑țintă.
60 Aceasta înseamnă, astfel cum se precizează în considerentul (11) al Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, că contribuția individuală a unei instituții de credit depinde întotdeauna în mod decisiv de contribuțiile individuale ale altor instituții de credit care datorează contribuția în cursul perioadei respective. Prin urmare, ajustarea contribuției unei instituții de credit ar necesita întotdeauna o rectificare a contribuțiilor altor instituții de credit. Rezultă că, după cum s‑a arătat deja la punctul 48 de mai sus, dacă contribuțiile ar fi ajustate în mod continuu în cursul unei perioade de contribuție, ar fi imposibil să se stabilească într‑un mod sigur din punct de vedere juridic contribuțiile individuale ale tuturor celorlalte instituții. Acesta este motivul pentru care o modificare a statutului în perioada de contribuție nu are efecte asupra contribuției care trebuie plătită (Concluziile doamnei avocat general Kokott prezentate în cauza ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:327, punctul 67).
61 Prin urmare, contribuția anuală ex ante la FUR nu cuantifică riscul pe care îl reprezintă, de‑a lungul perioadei de contribuție, o instituție care contribuie pentru stabilitatea financiară sau recurgerea la FUR (Concluziile doamnei avocat general Kokott prezentate în cauza ABLV Bank/SRB, C‑202/21 P, EU:C:2022:327, punctul 68). Cu alte cuvinte, contribuția ex ante nu cuantifică posibilitatea unei intervenții a FUR în beneficiul instituției care contribuie.
62 Astfel, imposibilitatea reclamantei de a beneficia de FUR, după ce nu s‑a mai încadrat în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 806/2014, nu poate, în nicio ipoteză, să aibă vreun efect asupra obligației sale de a plăti integral contribuția individuală datorată pentru perioada de contribuție 2016-2021.
63 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentele referitoare la inaplicabilitatea, în cazul reclamantei, a Ghidului Autorității Bancare Europene (ABE) pe care l‑a invocat SRB în înscrisurile sale prezentate la Tribunal, este suficient să se constate, având în vedere scrisoarea din 13 august 2021, că SRB nu a aplicat acest ghid în cazul reclamantei. Drept urmare, argumentele menționate sunt inoperante.
64 Având în vedere ceea ce precedă, capătul de cerere întemeiat pe articolul 272 TFUE și pe articolul 340 primul paragraf TFUE trebuie respins.
Cu privire la capetele de cerere întemeiate pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE
65 În susținerea capetelor de cerere întemeiate pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE, care vizează API 2015 și, respectiv, API 2016-2021, reclamanta invocă îmbogățirea fără justă cauză a SRB.
66 În special, reclamanta arată că păstrarea de către SRB a sumelor corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2015 și de API 2016-2021 nu are niciun temei juridic, fie el de natură contractuală sau legislativă. Dimpotrivă, refuzul SRB de a restitui aceste garanții ar fi contrar articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81. Rezultă de aici o îmbogățire fără justă cauză a SRB și o sărăcire corelativă a reclamantei legată de această îmbogățire.
67 SRB apreciază că Tribunalul nu are competența să judece cereri extracontractuale de îmbogățire fără justă cauză referitoare la API 2015 și la API 2016-2021. În opinia SRB, în ceea ce privește API 2015, simpla evocare a articolului 340 al doilea paragraf TFUE nu poate avea ca efect modificarea naturii contractuale a litigiului și deci înlăturarea lui din sfera de competență a instanței naționale competente în speță. În ceea ce privește API 2016-2021, SRB susține că din angajamentele menționate reiese că orice cerere delictuală trebuie soluționată în temeiul dreptului luxemburghez și deduce din aceasta că nu este posibil să se invoce o răspundere extracontractuală întemeiată pe dreptul Uniunii. În orice caz, aceste cereri ar fi nefondate.
68 În această privință, este necesar să se amintească faptul că, în conformitate cu articolul 268 TFUE, Tribunalul are competența de a soluționa litigiile referitoare la repararea prejudiciilor menționate la articolul 340 al doilea paragraf TFUE, potrivit căruia, „[î]n materie de răspundere extracontractuală, Uniunea este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre, prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi în exercițiul funcțiunilor lor”.
69 Situația este aceeași în cazul cererilor care au ca obiect angajarea răspunderii Uniunii pentru îmbogățire fără justă cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 decembrie 2021, KY/Curtea de Justiție a Uniunii Europene, T‑433/20, nepublicată, EU:T:2021:840, punctul 35).
70 Nimeni nu poate modifica acest lucru.
71 Prin urmare, este necesar să se înlăture excepțiile de necompetență invocate de SRB.
72 Pentru a fi admisă, o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză necesită să se facă dovada unei îmbogățiri fără o bază legală valabilă și a unei sărăciri a reclamantului legate de îmbogățirea respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iulie 2011, Agrana Zucker, C‑309/10, EU:C:2011:531, punctul 53).
73 Această condiție nu este îndeplinită mai ales atunci când justificarea îmbogățirii derivă din obligații contractuale (a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2015, Technion și Technion Research & Development Foundation/Comisia, T‑216/12, EU:C:2015:746, punctul 104 și jurisprudența citată).
74 În speță, în ceea ce privește API 2015, este cert că acest angajament definește raportul contractual dintre reclamantă, pe de o parte, și SRB, ACPR și FGDR, pe de altă parte. Potrivit reclamantei, îmbogățirea SRB este dată de păstrarea sumei corespunzătoare garanției în numerar legate de API 2015. Totuși, reclamanta nu indică niciun element care să dovedească lipsa unei baze contractuale pentru pretinsa îmbogățire a SRB. De altfel, ea a arătat în ședință că nu a sesizat instanțele din circumscripția cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris, Franța), competente să soluționeze eventuale litigii contractuale în temeiul clauzei compromisorii care figurează în API 2015, pentru a solicita constatarea inexistenței vreunui temei contractual al îmbogățirii menționate. În aceste împrejurări, întrucât nu s‑a făcut dovada unei îmbogățiri fără o bază legală valabilă, trebuie înlăturată argumentația reclamantei referitoare la această pretinsă îmbogățire.
75 În ceea ce privește API 2016-2021, trebuie remarcat că pretinsa îmbogățire a SRB, și anume păstrarea sumelor corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de angajamentele menționate, își are temeiul în aceste angajamente care sunt obligatorii pentru reclamantă.
76 Astfel, după cum rezultă din constatările făcute la punctele 24-51 de mai sus, nici aplicarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, nici aplicarea clauzei 12.5 din API 2016-2021 nu puteau conduce la restituirea sumelor corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2016-2021 fără plata prealabilă a contribuției obligatorii pe care reclamanta o datora, în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.
77 Prin urmare, este necesar să se considere că decizia SRB de a păstra sumele corespunzătoare garanțiilor în numerar legate de API 2016-2021 până la plata contribuțiilor pentru care aceste instrumente au fost utilizate are o bază legală valabilă și, prin urmare, nu poate constitui o îmbogățire fără justă cauză.
78 În consecință, este necesar să se respingă capetele de cerere întemeiate pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE.
79 Având în vedere tot ceea ce precedă, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
80 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de SRB, conform concluziilor acestuia din urmă.
81 Republica Franceză va suporta propriile cheltuieli de judecată, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
82 Pe de altă parte, potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale acestui articol, să suporte propriile cheltuieli de judecată. În prezentele cauze, este necesar să se decidă că FBF va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă BNP Paribas Public Sector SA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de SRB.
3) Republica Franceză și Fédération bancaire française (FBF) vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Kowalik‑Bańczyk | Hesse | Ricziová |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 25 octombrie 2023.
Semnături