Language of document :

Recurs introdus la 14 februarie 2013 de Diana Grazyte împotriva Hotărârii din 5 decembrie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-76/11, Grazyte/Comisia Europeană

(Cauza T-86/13 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Diana Grazyte (Utena, Lituania) (reprezentant: R. Guarino, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 decembrie 2012 pronunțată în cauza F-76/11 (Grazyte/Comisia Europeană);

anularea deciziei luate la 29 aprilie 2011 de directorul DG HR D, în calitate de autoritate abilitată pentru încheierea contractelor de angajare și, în consecință, declararea dreptului recurentei la indemnizația de expatriere prevăzută la articolul 4 din anexa VII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene;

în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

1.    Primul motiv întemeiat pe încălcarea și/sau pe interpretarea eronată a dreptului comunitar în ceea ce privește tehnicile de interpretare a dreptului și rațiunea articolului 4 din anexa VII la Statutul Funcționarilor. Lipsa motivării

    

-     În această privință, recurenta invocă faptul că, atât litera dispoziției citate (care se referă în mod expres la "alte motive decât cele legate de exercitarea atribuțiilor în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale"), cât și rațiunea dispoziției au drept consecință excluderea de la dreptul de a beneficia de indemnizație a oricărei persoane care și-a părăsit statul de origine fără a dezvolta o legătură durabilă cu statul în care s-a stabilit, tocmai pentru că a fost recrutată de o organizație internațională. Nici litera, nici logica, nici rațiunea dispoziției în cauză nu pot conduce la afirmația, pe care Tribunalul a făcut-o în hotărârea atacată, că trebuie neutralizate perioadele în care recurenta a lucrat în serviciul unei organizații internaționale atunci când stabilirea într-un alt stat a intervenit, precum în speță, pentru motive de natură afectivă.

2.     Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea și/sau pe interpretarea eronată a dreptului comunitar în ceea ce privește calificarea agențiilor drept organizații internaționale în sensul articolului 4 din anexa VII la Statutul funcționarilor

-    În această privință, recurenta invocă faptul că noțiunea de organizație internațională prevăzută la articolul 4 din anexa VII la Statutul funcționarilor a fost definită în mod foarte precis în jurisprudență. Astfel, Tribunalul Uniunii Europene, în Hotărârea din 30 noiembrie 2006, J/Comisia (în special, la punctele 42-43), a considerat că pentru ca o organizație să fie calificată drept internațională pentru aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII, este necesar ca aceasta să fi fost identificată și considerată în mod formal ca atare de celelalte state sau de alte organizații internaționale create de state. În orice caz, pentru a aprecia caracterul internațional al unei organizații, trebuie să se ia în considerare exclusiv compunerea sa, iar nu apartenența sa la organizații care au o compunere internațională. În lumina acestor criterii riguroase, nici EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară), nici ETF (Fundația Europeană de Formare) nu ar putea fi considerate organizații internaționale în sensul articolului 4.

3.    Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității

-    În această privință, recurenta invocă faptul că interpretarea dată de Tribunalul de Primă Instanță dispoziției în cauză este contrară logicii și are ca efect crearea unei discriminări între două categorii de funcționari care nu se întemeiază pe niciun element obiectiv, fiind astfel considerată echivalentă situația unei persoane care a locuit în afara statului său de origine numai pentru că a fost în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale (și, așadar, fără a rupe legăturile cu țara de origine) cu situația persoanei care a părăsit statul de origine pentru a se stabili în alt stat membru pentru alegeri de viață care au determinat dispariția legăturilor cu statul de origine și care, numai ulterior a fost în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale. Pe de altă parte, potrivit hotărârii atacate, ar trebui tratată în mod diferit situația a doi funcționari care au părăsit de peste zece ani statul de origine pentru a constitui o nouă familie în străinătate, numai pentru că unul dintre aceștia, după mai mulți ani în care a locuit în noul stat, a fost recrutat de o organizație internațională.

____________