Language of document : ECLI:EU:T:2014:248





Ordonanța Tribunalului (Camera a doua) din 6 mai 2014 – Unión de Almacenistas de Hierros de España/Comisia

(Cauza T‑419/13)

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind două proceduri spaniole în materie de concurență – Respingere implicită a cererii de acces – Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii – Nepronunțare asupra fondului”

1.                     Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Tăcerea sau inacțiunea unei instituții – Asimilare unei decizii implicite de refuz – Excludere – Limite – Lipsa unui răspuns la o cerere de confirmare în termenul prevăzut [art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (2) și (3)] (a se vedea punctele 21 și 24)

2.                     Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere a Comisiei cu privire la o cerere de acces la documente – Decizie înlocuită în cursul judecății printr‑o decizie expresă – Dispariția interesului de a exercita acțiunea [art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8 alin. (3)] (a se vedea punctele 28, 29 și 32)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei implicite a Comisiei prin care se respinge acordarea în favoarea reclamantei a accesului la anumite documente privind corespondența schimbată între Comisie și Comisión Nacional de la Competencia (CNC, Comisia Națională de Concurență Spaniolă) în cadrul a două proceduri naționale deschise de aceasta din urmă

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție.

3)

Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Unión de Almacenistas de Hierros de España.

4)

Republica Federală Germania și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.