Cauzele T‑353/14 și T‑17/15
(publicată în extras)
Republica Italiană
împotriva
Comisiei Europene
„Regim lingvistic – Anunțuri de concursuri generale pentru recrutarea de administratori – Alegerea celei de a doua limbi dintre trei limbi – Regulamentul nr. 1 – Articolul 1d alineatul (1), articolul 27 și articolul 28 litera (f) din statut – Principiul nediscriminării – Proporționalitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 15 septembrie 2016
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Dispoziții generale aplicabile concursurilor generale – Act care nu cuprinde noi norme care să depășească obligațiile ce rezultă din dreptul Uniunii – Excludere
(art. 263 TFUE)
2. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Anunț de concurs general care prevede o limitare a alegerii celei de a doua limbi pentru participarea la concurs – Includere
[art. 263 TFUE; Statutul funcționarilor, anexa III, art. 1 alin. (1) lit. (e)]
1. Pentru a aprecia dacă anumite texte urmăresc să instituie norme obligatorii care pot face obiectul unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE, trebuie să se examineze conținutul acestora. Dacă nu sunt instituite obligații specifice sau noi, simpla publicare a unei comunicări nu este suficientă pentru a se concluziona că aceasta constituie un act care poate produce efecte juridice obligatorii.
În ceea ce privește dispozițiile generale aplicabile concursurilor generale publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO), inclusiv Orientările generale ale Colegiului șefilor de administrație privind utilizarea limbilor în cadrul concursurilor EPSO, care figurează în anexa 2 la acestea, din însuși modul de redactare a textelor menționate reiese că, prin publicarea acestora, EPSO nu a instituit în mod definitiv regimul lingvistic al tuturor concursurilor pe care are sarcina să le organizeze. Astfel, dispozițiile generale și orientările generale rezervă în mod expres alegerea regimului lingvistic al fiecărui concurs anunțului de concurs care va fi adoptat la momentul deschiderii procedurii aferente acestuia. Prin urmare, nu se poate considera că textele în discuție în speță instituie obligații specifice sau noi.
Pe de altă parte și în orice caz, chiar dacă dispozițiile generale și orientările generale cuprind o serie de aprecieri potrivit cărora alegerea celei de a doua limbi pentru concursurile organizate de EPSO, precum și a limbii de comunicare dintre acesta și candidați se va limita la germană, engleză și franceză, aceste aprecieri nu pot fi interpretate în sensul că instituie un regim lingvistic aplicabil tuturor concursurilor organizate de EPSO, dat fiind că nicio dispoziție nu a acordat acestuia din urmă sau Colegiului șefilor de administrație competența de a institui un astfel de regim cu aplicabilitate generală sau de a adopta, în această privință, reguli de principiu de la care un anunț de concurs s‑ar putea sustrage numai cu titlu excepțional. În această privință, nu există o interdicție ca EPSO, pentru a garanta egalitatea de tratament și securitatea juridică, să adopte și să publice acte precum dispozițiile generale și orientările generale, menite să anunțe cum intenționează să utilizeze, în anumite situații, puterea de apreciere pe care aceste dispoziții i‑o recunosc. Cu toate acestea, EPSO este ținut de textele menționate numai în măsura în care acestea nu se abat de la normele cu o sferă de aplicare generală care îi delimitează atribuțiile și cu condiția ca, prin adoptarea lor, să nu renunțe la exercitarea puterii de apreciere care îi este recunoscută în aprecierea nevoilor instituțiilor și organismelor Uniunii, inclusiv nevoile lingvistice ale acestora din urmă, cu ocazia organizării diferitor concursuri.
Trebuie să se concluzioneze că dispozițiile generale și orientările generale trebuie interpretate în sensul că constituie, cel mult, comunicări, care anunță criterii potrivit cărora EPSO intenționează să facă alegerea regimului lingvistic al concursurilor pe care are sarcina să le organizeze.
(a se vedea punctele 47, 49, 50, 52, 53, 57 și 58)
2. Acțiunea în anulare este deschisă față de toate dispozițiile adoptate de instituțiile Uniunii, indiferent de natură sau de formă, menite să producă efecte juridice, cu alte cuvinte care modifică situația juridică existentă înaintea adoptării lor. Reiese că nu face obiectul controlului jurisdicțional prevăzut la articolul 263 TFUE niciun act care nu produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele justițiabilului, cum sunt actele confirmative și actele de executare propriu‑zisă. În ceea ce privește, mai specific, actele confirmative, un act este considerat pur confirmativ al unui act individual anterior atunci când nu conține niciun element nou în raport cu acesta din urmă și nu a fost precedat de o reexaminare a situației destinatarului său. Acest raționament poate fi transpus în cazul actelor care nu pot fi considerate acte individuale, cum este un regulament sau un anunț de concurs. În ceea ce privește actele de executare propriu‑zisă, astfel de acte nu creează drepturi și obligații pentru terți, ci intervin în cadrul executării unui act anterior care urmărește să producă efecte juridice obligatorii, în condițiile în care toate elementele normei prevăzute de acest din urmă act au fost deja definite și decise.
În ceea ce privește anunțurile de concurs, fiecare anunț de concurs este adoptat în scopul de a institui normele care guvernează procedura de derulare a unuia sau mai multor concursuri specifice, pentru care adoptă astfel cadrul normativ în funcție de obiectivul stabilit de autoritatea de numire. Acest cadru normativ, instituit, dacă este cazul, în conformitate cu norme de aplicabilitate generală în materia organizării concursurilor, este cel care guvernează procedura concursului respectiv, de la momentul publicării anunțului în cauză până la publicarea listei de rezervă care cuprinde numele laureaților concursului în cauză. Prin urmare, trebuie să se constate că un anunț de concurs care, luând în considerare nevoile specifice ale instituțiilor sau ale organismelor în cauză ale Uniunii, instituie cadrul normativ al unui anumit concurs, inclusiv regimul său lingvistic, și produce astfel efecte juridice autonome nu poate fi, în principiu, considerat act confirmativ sau act de executare propriu‑zisă a unor acte anterioare. Deși autoritatea de numire trebuie, dacă este cazul, în cadrul exercitării atribuțiilor sale care constau în adoptarea unui anunț de concurs, să respecte sau să aplice norme cuprinse în acte cu aplicabilitate generală anterioare, nu este mai puțin adevărat că pentru fiecare concurs cadrul normativ este instituit și specificat de anunțul de concurs corespunzător, care precizează astfel condițiile impuse pentru a ocupa postul sau posturile în cauză.
În consecință, anunțurile de concurs generale care limitează alegerea celei de a doua limbi la un număr restrâns de limbi constituie acte care produc efecte juridice obligatorii în ceea ce privește regimul lingvistic al concursurilor în cauză și constituie, astfel, acte atacabile. Faptul că, la momentul adoptării lor, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a luat în considerare criteriile menționate în dispozițiile generale aplicabile concursurilor generale și în Orientările generale ale Colegiului șefilor de administrație privind utilizarea limbilor în cadrul concursurilor EPSO, la care anunțurile respective fac în mod expres trimitere, nu poate repune în discuție această constatare.
(a se vedea punctele 61-64, 66, 67 și 70)