Acţiune introdusă la 9 iulie 2007 - Air One SpA/Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-266/07)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Air One SpA (reprezentanţi: M. Merola şi P. Ziotti, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantei

anularea Deciziei Comisiei C (2007) 1712 din 23 aprilie 2007 privind impunerea de obligaţii de serviciu public pe anumite rute din și către Sardinia, în măsura în care impune guvernului italian să permită accesul la rutele dintre Sardinia și continent tuturor operatorilor de transport aerian care acceptă obligaţiile aferente de serviciu public (OSP), indiferent dacă acceptarea acestora are loc în timpul sau după perioada de 30 de zile prevăzută de reglementarea naţională [articolul 1 litera (a) din decizie];

obligarea Comisiei Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Reclamanta solicită anularea, în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE, a articolului 1 litera (a) din Decizia Comisiei C (2007) 1712 din 23 aprilie 2007 privind impunerea de obligaţii de serviciu public pe anumite rute din și către Sardinia, emisă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul nr. 2408/92 al Consiliului privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare.

În susţinerea pretenţiilor sale, reclamanta invocă următorul motiv de anulare:

eroare vădită de apreciere, lipsă de logică și motivare contradictorie. Înainte de toate, reclamanta susţine că, impunând guvernului italian să permită accesul la rutele respective tuturor operatorilor de transport aerian care intenţionează să respecte OSP, indiferent de momentul la care aceștia au comunicat intenţia lor de a începe prestarea serviciilor și de faptul că această comunicare a avut loc în timpul sau după perioada de 30 de zile prevăzută de reglementarea naţională, Comisia a evaluat în mod greșit regimul pus în aplicare de guvernul menţionat în lumina sensului și a finalităţii reglementării comunitare relevante. În special, reclamanta susţine că articolul 4 din Regulamentul nr. 2408/92 obligă statele membre să realizeze obiectivul continuităţii teritoriale prin metoda impunerii de OSP care, deși reprezintă o derogare de la principiul liberului acces al operatorilor comunitari de transport la rutele intracomunitare, respectă totuși principiul proporţionalităţii și limitează așadar în cea mai mare măsură posibilă cazurile de acordare a unor drepturi exclusive și/sau a unor compensaţii financiare. Potrivit reclamantei, guvernul italian a transpus în totalitate spiritul reglementării comunitare, dat fiind că stabilirea unui termen imperativ în "prima etapă" a procedurii de impunere a OSP:

stimulează prezentarea ofertelor de către operatorii de transport și atribuirea de către stat a OSP aferente în cursul aceleiași "prime etape" și

limitează posibilitatea de trecere la "a doua etapă" în care guvernul ar fi obligat să acorde un drept exclusiv prin licitaţie publică cu posibilitatea de a se obliga la o compensaţie financiară corespunzătoare.

În rest ar fi evident că, în mod contrar celor afirmate implicit de Comisie, concurenţa între operatorii de transport aerian pe rutele grevate de OSP nu se poate desfășura în același mod precum în cazul rutelor libere de astfel de sarcini. Aceasta în măsura în care există prezumţia cu privire la regimurile OSP că rutele respective se caracterizează prin probleme de rentabilitate, încât niciun operator de transport nu ar alege să le deservescă, în conformitate cu interesul public, în condiţii normale de piaţă: așadar este necesară adoptarea unor mecanisme de protecţie în favoarea operatorilor de transport eficienţi și diligenţi.

În plus, reclamanta susţine caracterul discriminatoriu al scenariului normativ prevăzut de Comisie, dat fiind că eliminarea termenului imperativ pentru acceptarea OSP în "prima etapă" ar avantaja în principal operatorii de transport dotaţi cu o semnificativă putere de piaţă, permiţându-le acestora să își depună ofertele pentru rutele OSP după scadenţa termenului, deși se prezentaseră candidaţi concurenţi, în scopul principal de a le sustrage cote de piaţă acestora din urmă.

În final, potrivit reclamantei, raţionamentul Comisiei este viciat de erori de drept în ceea ce privește caracteristicile procedurii de impunere a OSP. Sub acest aspect, reclamanta susţine că stabilirea unui termen supletiv ar avea ca efect prelungirea sine die a "primei etape" a acestei proceduri, ceea ce este ilogic și contrar afirmaţiei Comisiei înseși potrivit căreia procedura de impunere a OSP, deși unică, se compune din două etape.

____________