Acțiune introdusă la 25 iulie 2013 – La Ferla/Comisia și ECHA
(Cauza T-392/13)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Leone La Ferla SpA (Melilli, Italia) (reprezentanți: G. Passalacqua, J. Occhipinti și G. Calcerano, avocați)
Pârâte: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) și Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea actelor atacate în integralitatea lor sau în măsura în care Tribunalul va considera echitabil și conform cu interesele reclamantei;
în consecință, obligarea ECHA la restituirea sumelor percepute pe nedrept de la reclamantă, majorate cu dobânzile legale și cu compensația pentru devalorizarea monetară de la data la care plățile efectuate de Leone La Ferla Spa au fost creditate în favoarea ECHA până la executarea efectivă;
cumulativ sau alternativ, obligarea ECHA la repararea prejudiciului suferit de Leone La Ferla Spa, care echivalează cu sumele percepute pe nedrept de la reclamantă menționate mai sus, majorate cu dobânzile legale și cu compensația pentru devalorizarea monetară de la data la care plățile efectuate de Leone La Ferla Spa au fost creditate în favoarea ECHA până la executarea efectivă;
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta din prezenta cauză se opune deciziei prin care ECHA – apreciind că reclamanta nu a demonstrat că este o întreprindere mică sau mijlocie (IMM) – a obligat-o la plata redevențelor de înregistrare în cuantumurile prevăzute pentru întreprinderile mari și a taxelor administrative aferente acestora.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
Prin intermediul primului motiv, reclamanta arată că ECHA și-a depășit în mod ilegal competențele, care se limitează la conducerea procedurii de verificare că întreprinderea reclamantă are dreptul la redevența redusă rezervată IMM-urilor, substituindu-se Comisiei în adoptarea deciziei cu privire la acest drept și aplicând în mod arbitrar, pentru a stabili dacă reclamanta era din punct de vedere juridic o IMM, criterii materiale diferite de cele prevăzute de Comisie în Regulamentul nr. 340/20081 .
Astfel, competența de a adopta decizii cu privire la dreptul la redevența redusă rezervată IMM-urilor ar presupune o apreciere referitor la aplicarea, la dimensiunea întreprinderii înregistrate, a criteriilor din Recomandarea 2003/361/CE privind finanțările comunitare ale IMM-urilor, apreciere care nu revine în sarcina secretariatului ECHA, ci numai Comisiei, întrucât nici Regulamentul REACH, nici regulamentele de punere în aplicare ale Comisiei nu au prevăzut o noțiune ad-hoc.
În plus, în ceea ce privește stabilirea statutului juridic de IMM, Regulamentul nr. 340/2008 rezervă în mod expres aplicarea subcriteriilor din Recomandarea 2003/361/CE privind întreprinderile legate de alte întreprinderi prin participații întreprinderilor care nu au sediul în Uniunea Europeană. Rezultă, a contrario, că aceste criterii nu pot fi aplicate pentru a stabili dimensiunea unei întreprinderi care nu are sediul în Uniunea Europeană pentru a stabili dacă această întreprindere are dreptul la redevența redusă.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că, în orice caz, ECHA a aplicat în mod ilegal în speță subcriteriile în discuție, fără a lua în considerare faptul că Leone La Ferla S.p.a. este o întreprindere familială întrucât întreg capitalul său este deținut de cei trei frați La Ferla. Din acest motiv, nu ar fi trebuit să se atribuie nicio relevanță, chiar în temeiul subcriteriilor în discuție, parteneriatelor și legăturilor cu alte întreprinderi, din moment ce niciuna dintre celelalte întreprinderi care are legături cu reclamanta nu operează pe aceeași piață, nici pe piețele adiacente [anexa I articolul 3 alineatul (3) din Recomandarea 361/2003/CE].
Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că actul atacat a fost semnat în mod ilegal de directorul executiv al ECHA, dat fiind că Regulamentul REACH nu atribuie directorului executiv al ECHA competența de a adopta decizii cu privire la dimensiunea întreprinderilor care solicită o înregistrare.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține nelegalitatea deciziilor adoptate de ECHA MB/D/29/2010 și MB/D/21/2012/D, prin care agenția a stabilit cuantumul „taxei administrative” modulând-o în mod arbitrar în mai multe valori diferite, în condițiile în care, în realitate, va fi impusă numai în cuantumul cel mai ridicat. Aceste decizii sunt nelegale – ceea ce determină nelegalitatea măsurilor de punere în aplicare – întrucât revine Comisiei sarcina de a stabili cuantumul exact al tuturor redevențelor și taxelor prevăzute de Regulamentul REACH (ECHA poate numai să furnizeze o clasificare a „celorlalte” servicii decât cele care sunt proprii sistemului REACH) și considerând că „taxa administrativă” va fi plătită la bugetul ECHA. În plus, dat fiind că respectiva „taxă” constituie o sancțiune administrativă, destinată să descurajeze comportamentele inadecvate sau refractare ale întreprinderilor, această taxă trebuie stabilită de statele membre în temeiul Regulamentului REACH.
____________1 Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 107, p. 6).