Language of document :

Recurs introdus la 3 februarie 2022 de Grupa Azoty S.A., Azomureș SA, Lipasmata Kavalas LTD Ypokatastima Allodapis împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 29 noiembrie 2021 în cauza T-726/20, Grupa Azoty și alții/Comisia

(Cauza C-73/22 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Grupa Azoty S.A., Azomureș SA, Lipasmata Kavalas LTD Ypokatastima Allodapis (reprezentanți: D. Haverbeke, L. Ruessmann și P. Sellar, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea ordonanței atacate; și

declararea admisibilității cererii recurentelor, întemeiată pe articolul 263 TFUE, de anulare în parte a Comunicării Comisiei din 25 septembrie 2020 intitulate „Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 20211 ” ; sau

cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate pentru motivul că Tribunalul ar fi trebuit să unească excepția de inadmisibilitate cu fondul; și

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru examinare pe fond; și

pronunțarea în favoarea recurentelor în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri; și

soluționarea problemei cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului odată cu examinarea completă a cererii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe insuficiența motivării.

Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de a furniza o motivare suficientă. În primul rând, la punctele 34-48 și 49-51 din ordonanța atacată, Tribunalul nu a răspuns la argumentele invocate de recurente și nu a stabilit situația de fapt din cauza cu care a fost sesizată. În al doilea rând, nu a explicat de ce numai decizii ale Comisiei adoptate în temeiul unei anumite norme de drept derivat pot privi direct recurentele. Aceasta afectează punctul 38 din ordonanța atacată.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că recurentele nu erau vizate în mod direct.

Tribunalul face trimitere la jurisprudența consacrată pentru a invoca criteriul afectării directe la punctele 26-30 din ordonanța atacată. Ca parte a criteriului afectării directe, Tribunalul trebuie să evalueze conținutul, natura, scopul și substanța actului atacat, precum și contextul factual și juridic din care face parte acesta. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la aprecierea cerinței articolului 263 TFUE privind afectarea directă, întrucât nu a efectuat această evaluare. Aceasta afectează punctele 34-48 din ordonanța atacată. Tribunalul a creat un scenariu în care recurentele nu au nicio cale de atac. Prin faptul că nu a urmat și aplicat corespunzător criteriul de apreciere a afectării directe, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

Cu titlu subsidiar, Tribunalul ar fi trebuit să unească excepția de inadmisibilitate cu fondul.

Articolul 130 alineatele (7) și (8) din Regulamentul de procedură al Tribunalului impune Tribunalului să unească examinarea excepției de inadmisibilitate cu fondul, dacă împrejurări speciale justifică aceasta, iar ulterior să stabilească noi termene pentru continuarea judecății. Potrivit unei jurisprudențe constante, aceste împrejurări speciale există atunci când este necesare o unire cu fondul pentru buna administrare a justiției.

Tribunalul trebuia să evalueze natura, conținutul și contextul actului atacat pentru a stabili dacă le privea direct pe recurente. În acest scop, este necesar să se ia în considerare substanța actului și dacă acesta impune obligații legale independente statelor membre. Există o suprapunere între această evaluare și primul motiv pe fond privind necompetența Comisiei de a adopta anexa I la actul atacat. Prin faptul că nu a unit cu fondul excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie, Tribunalul a încălcat dispozițiile articolului 130 alineatele (7) și (8) din Regulamentul său de procedură.

____________

1 JO 2020 C 317, p. 5.