Cauza C‑258/14

Eugenia Florescu și alții

împotriva

Casei Județene de Pensii Sibiu și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia)

„Trimitere preliminară – Articolul 143 TFUE – Dificultăți privind balanța de plăți a unui stat membru – Asistență financiară a Uniunii Europene – Memorandumul de înțelegere încheiat între Uniunea Europeană și statul membru beneficiar – Politica socială – Principiul egalității de tratament – Legislație națională care interzice cumulul unei pensii publice cu veniturile salariale realizate în exercitarea unor activități în cadrul unei instituții publice – Diferență de tratament între persoanele a căror durată a mandatului este prevăzută de Constituție și magistrații de carieră”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 iunie 2017

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Acte adoptate de instituții – Memorandum de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și un stat membru beneficiar al unei asistențe financiare a Uniunii având ca obiect concretizarea angajamentului acestui stat membru de a respecta anumite obiective economice – Includere

(art. 143 TFUE și 267 TFUE; Regulamentul nr. 332/2002 al Consiliului, art. 3a)

2.        Politica economică și monetară – Politica economică – Balanța de plăți – Dificultăți ale unui stat membru – Memorandumul de înțelegere încheiat cu România, având ca obiect concretizarea angajamentului acesteia din urmă de a respecta anumite obiective economice – Obligația României de a adopta dispoziții în materie de necumul al pensiilor cu veniturile salariale – Inexistență

(art. 143 TFUE; Regulamentul nr. 332/2002 al Consiliului; Decizia 2009/459 a Consiliului)

3.        Politica economică și monetară – Politica economică – Balanța de plăți – Dificultăți ale unui stat membru – Memorandumul de înțelegere încheiat cu România, având ca obiect concretizarea angajamentului acesteia din urmă de a respecta anumite obiective economice – Instituirea unei legislații naționale care interzice cumulul unei pensii cu veniturile salariale – Încălcarea dreptului de proprietate – Inexistență

[art. 6 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 și art. 52 alin. (1); Decizia 2009/459 a Consiliului]

4.        Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Domeniu de aplicare – Legislație națională care interzice, în anumite condiții, cumulul unei pensii cu veniturile realizate din exercitarea unei activități profesionale în sectorul public – Diferență de tratament între magistrații de carieră și persoanele învestite cu un mandat prevăzut de Constituția națională – Excludere

[Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (b)]

1.      Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Acest protocol își are temeiul juridic în articolul 143 TFUE, care conferă Uniunii competența de a acorda asistență reciprocă unui stat membru a cărui monedă nu este euro și care se confruntă cu dificultăți sau cu riscul apariției unor dificultăți grave pentru balanța sa de plăți. În calitate de act al cărui temei juridic izvorăște din dispozițiile dreptului Uniunii menționate la punctele 31-33 din prezenta hotărâre și care este încheiat, printre altele, de Uniune, reprezentată de Comisie, Memorandumul de înțelegere constituie un act adoptat de o instituție a Uniunii, în sensul articolului 267 primul paragraf litera (b) TFUE.

(a se vedea punctele 31, 35 și 36 și dispozitiv 1)

2.      Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În această privință, astfel cum s‑a subliniat în cadrul răspunsului la prima întrebare, Memorandumul de înțelegere constituie concretizarea unui angajament între Uniune și un stat membru cu privire la un program economic care permite acestuia din urmă să beneficieze de un mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre, vizat la articolul 143 TFUE și precizat prin Regulamentul nr. 332/2002. El cuprinde un anumit număr de cerințe în materie de politici economice, de respectarea cărora este condiționată acordarea asistenței financiare și care au fost adoptate de comun acord de Comisie și de autoritățile române, în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2009/459. În aceste condiții, Memorandumul de înțelegere, deși are un caracter obligatoriu, nu cuprinde nicio dispoziție specifică prin care să impună adoptarea legislației naționale în discuție în litigiul principal.

(a se vedea punctele 38, 41 și 42 și dispozitiv 2)

3.      Articolul 6 TUE și articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acesteia depășește un anumit prag.

În această privință, trebuie observat mai întâi că, după cum reiese din textul articolului 2 din Legea nr. 329/2009, aceasta are un caracter excepțional și are vocația de a fi temporară. În plus, ea nu repune în discuție însuși principiul dreptului la pensie, ci restrânge exercițiul acestuia în împrejurări bine definite și încadrate, și anume în cazul în care pensia este cumulată cu o activitate exercitată în cadrul unor instituții publice, iar cuantumul acestei pensii depășește un anumit prag. În ceea ce privește în special legislația națională în discuție în litigiul principal, ea urmărește atât obiectivul privind reducerea cheltuielilor salariale din sectorul public, cât și pe cel referitor la reforma sistemului de pensii, care au fost stabilite prin Decizia 2009/459 și prin Memorandumul de înțelegere în vederea reducerii dificultăților privind balanța de plăți care au determinat România să solicite și să obțină o asistență financiară din partea Uniunii. Astfel de obiective constituie obiective de interes general.

În ceea ce privește caracterul adecvat și necesitatea legislației naționale în discuție în litigiul principal, trebuie amintit că, ținând seama de contextul economic special, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere atunci când adoptă decizii în materie economică și că ele sunt cel mai bine plasate pentru a defini măsurile susceptibile să realizeze obiectivul urmărit.

(a se vedea punctele 55-57 și 60 și dispozitiv 3)

4.      Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu se aplică interpretării unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia interdicția pe care aceasta o prevede privind cumulul pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acestei pensii depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat se aplică magistraților de carieră, însă nu și persoanelor care au fost învestite cu un mandat prevăzut de Constituția națională.

(a se vedea punctul 66 și dispozitiv 4)