Cauza T‑894/16
Société Air France
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 11 iulie 2019
„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Măsurile puse în aplicare de Franța în favoarea aeroportului din Marsilia Provence și a companiilor aeriene care utilizează aeroportul – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Subvenții pentru investiții – Diferențierea taxelor de aeroport aplicabile zborurilor interne și zborurilor internaționale – Taxe de aeroport reduse pentru încurajarea zborurilor cu plecare de la noul terminal Marsilia Provence 2 – Lipsa afectării individuale – Neafectarea substanțială a poziției concurențiale – Inadmisibilitate”
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie a Comisiei prin care se concluzionează că un ajutor este compatibil cu piața internă – Acțiune a unei întreprinderi care nu este într‑un raport de concurență cu beneficiarul ajutorului – Inadmisibilitate
[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE]
(a se vedea punctele 24-44)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie a Comisiei prin care se concluzionează că un ajutor este compatibil cu piața internă – Acțiune a unei întreprinderi concurente care nu demonstrează afectarea substanțială a poziției sale pe piață – Inadmisibilitate – Încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Inexistență
[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]
(a se vedea punctele 53-69 și 80)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care se constată compatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Acțiune formulată de o întreprindere care a participat la procedura administrativă – Caracteristică insuficientă pentru recunoașterea calității procesuale active
[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE]
(a se vedea punctele 71 și 72)
Rezumat
În Hotărârea Air France/Comisia (T‑894/16), pronunțată la 11 iulie 2019, Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare introdusă de compania aeriană Air France împotriva unei decizii în materia ajutoarelor de stat adoptată de Comisie cu privire la anumite măsuri puse în aplicare de autoritățile franceze în favoarea aeroportului din Marsilia Provence și a companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Marsilia(1).
Aeroportul din Marsilia Provence este unul dintre cele mai mari aeroporturi din Franța. În anul 2004, în scopul de a‑și revitaliza traficul și de a‑și reorienta dezvoltarea către destinații europene, operatorul acestui aeroport a decis să înființeze, în apropierea terminalului principal, un nou terminal pentru zboruri „low cost”. Pentru a finanța construirea acestui nou terminal, operatorul a primit, printre altele, o subvenție pentru investiții a statului francez. În plus, o reglementare specifică ce prevede tarife reduse pentru taxa per pasager a fost instituită pentru noul terminal. În sfârșit, un contract de cumpărare de spațiu publicitar a fost încheiat pentru o durată de cinci ani care poate fi reînnoită pentru a asigura publicitatea destinației Marsilia în vederea atragerii unui număr ridicat de pasageri.
După ce a examinat diferitele măsuri în raport cu dreptul ajutoarelor de stat, Comisia a considerat că aeroportul din Marsilia Provence a beneficiat de un ajutor pentru investiții care era compatibil cu piața internă în temeiul articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În ceea ce privește taxele reduse aplicabile pentru noul terminal rezervat zborurilor „low cost” și contractul de cumpărare de spațiu publicitar, Comisia a concluzionat, dimpotrivă, că nu există un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Această decizie a Comisiei a făcut obiectul unei acțiuni în anulare introduse de Air France, care se plângea în special din faptul că companiile aeriene „low cost”, cum ar fi Ryanair, ar obține un avantaj concurențial prin utilizarea noului terminal consacrat acestui tip de zboruri.
Totuși, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Air France ca inadmisibilă, pentru motivul că aceasta din urmă nu avea calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
În această privință, Tribunalul a subliniat mai întâi că, în temeiul dispoziției menționate, un reclamant precum Air France trebuia să îndeplinească dubla condiție de a fi vizată în mod direct și individual de decizia atacată. Potrivit unei jurisprudențe constante, afectarea individuală a Air France nu putea, în plus, să fie afirmată decât dacă aceasta din urmă se afla într‑un raport de concurență cu beneficiarul măsurilor de ajutor care fac obiectul deciziei atacate la Tribunal și că poziția sa pe piață fusese afectată în mod substanțial de aceste măsuri.
Având în vedere principiile sale, Tribunalul a arătat, în continuare, că subvenția pentru investiții alocate în vederea finanțării construirii noii aerogări la aeroportul din Marsilia Provence fusese acordată numai operatorului acestui aeroport, care era singurul beneficiar al acestuia. În lipsa unui raport de concurență între operatorul menționat și Air France, aceasta din urmă nu era, în consecință, vizată în mod individual de decizia Comisiei prin care această subvenție este declarată compatibilă cu piața internă.
În ceea ce privește redevențele reduse aplicabile pentru noul terminal pentru zborurile „low cost” și pentru contractul de cumpărare de spațiu publicitar, Tribunalul a precizat, în sfârșit, că piața relevantă pe care trebuia să fie examinat efectul acestor măsuri era constituită din toate rutele efectuate din și spre acest aeroport, independent de terminalul utilizat. Astfel, revenea Air France obligația de a demonstra, în calitate de reclamantă, că poziția sa concurențială pe această piață era afectată în mod substanțial de tarifele reduse și de contractul de cumpărare a spațiului publicitar. Or, presupunând chiar că măsurile menționate au afectat în mod direct poziția concurențială a Air France pe piața relevantă, ținând seama de concurența sa cu Ryanair, aceasta nu a prezentat elemente care să permită să se concluzioneze că o astfel de afectare era substanțială. Acțiunea sa a trebuit, prin urmare, să fie respinsă ca fiind inadmisibilă în totalitate.