HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

5 iulie 2016(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală MACCOFFEE – Marca Uniunii Europene verbală anterioară McDONALD’S – Articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Familie de mărci – Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare – Declararea nulității”

În cauza T‑518/13,

Future Enterprises Pte Ltd, cu sediul în Singapore (Singapore), reprezentată inițial de B. Hitchens, de J. Olsen, de R. Sharma, de M. Henshall, solicitors, și de R. Tritton, barrister, și ulterior de B. Hitchens, de J. Olsen, de G. Tritton și de E. Hughes‑Jones, solicitor,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de L. Rampini, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind

McDonald’s International Property Co. Ltd, cu sediul în Wilmington, Delaware (Statele Unite), reprezentată de C. Eckhartt, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 13 iunie 2013 (cauza R 1178/2012‑1) privind o procedură de declarare a nulității între McDonald’s International Property Co. și Future Enterprises,

TRIBUNALUL (Camera întâi),

compus din domnul H. Kanninen, președinte, doamna I. Pelikánová (raportor) și domnul E. Buttigieg, judecători,

grefier: doamna A. Lamote, administrator,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 septembrie 2013,

având în vedere memoriile în răspuns ale EUIPO și intervenientei depuse la grefa Tribunalului la 22 ianuarie 2014,

având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 1 iulie 2014,

având în vedere memoriul în duplică al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2014,

în urma ședinței din 2 februarie 2016,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 13 octombrie 2008, reclamanta, Future Enterprises Pte Ltd, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1)].

2        Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal MACCOFFEE.

3        Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 29, 30 și 32, în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

–        clasa 29: „carne, pește, păsări și vânat; extracte de carne; fructe și legume conservate, congelate, uscate și gătite; jeleuri, dulcețuri; compoturi; ouă, lapte și produse lactate; uleiuri și grăsimi comestibile; produse lactate; smântână [produse lactate]; frișcă; preparate pentru băuturi cremoase (pe bază de lapte); pudinguri din lapte; iaurturi; alimente sub formă de gustări; gustări pe bază de fructe; gustări pe bază de cartofi; chipsuri de cartofi sub formă de gustări; băuturi pe bază de lapte sau care conțin lapte; shake‑uri din lapte”;

–        clasa 30: „cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori ai cafelei; făină și preparate din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată; miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt; sare, muștar; oțet, sosuri (condimente); condimente; gheață; biscuiți; cereale pentru micul dejun; dulciuri înghețate; biscuiți sărați; iaurturi congelate; înghețată; covrigei; petale pentru cofetărie; dulciuri; produse zaharoase; batoane dulci; bomboane cu mentă glasate; ciocolată; dulciuri cu ciocolată; prăjituri; brioșe; pop‑corn; gustări pe bază de cereale; alimente sărate preparate sub formă de gustări; chipsuri din porumb; tortilla; produse de patiserie; pâine; sandvișuri; sandvișuri tip wrap (sandvișuri); sandvișuri grill; deserturi, pudinguri; cafea instant; preparate instant pentru cafea; boabe de cafea; cafea măcinată; cafea cu gheață; cafea cu lapte; băuturi pe bază de cacao cu lapte, băuturi pe bază de ciocolată, cafea și băuturi pe bază de cafea, cacao și băuturi pe bază de cacao; băuturi pe bază de ceai; ceai, și anume ceai de ginseng, ceai negru, ceai Oolong, ceai de orz și din frunze de orz; ceai de fructe; ceaiuri de plante (altele decât cele de uz medicinal); ceai cu gheață”;

–        clasa 32: „bere; ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi și sucuri din fructe; siropuri și alte produse pentru prepararea băuturilor; băuturi răcoritoare pe bază de fructe aromate cu ceai sau cu cafea (neincluse în alte clase); băuturi nealcoolice aromate cu ceai sau cu cafea (neincluse în alte clase)”.

4        Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 1/2009 din 12 ianuarie 2009, iar semnul verbal MACCOFFEE a fost înregistrat ca marcă a Uniunii Europene la 29 ianuarie 2010, cu numărul 7307382, pentru toate produsele menționate la punctul 3 de mai sus.

5        La 13 august 2010, intervenienta, Mc Donald’s International Property Co. Ltd, a formulat o cerere de declarare a nulității mărcii contestate pentru toate produsele pentru care aceasta fusese înregistrată.

6        Cererea de declarare a nulității s‑a întemeiat pe mărcile anterioare următoare:

–        marca Uniunii Europene verbală McDONALD’S, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 16 iulie 1999 cu numărul 62497, pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30, 32 și 42;

–        marca Uniunii Europene verbală McFISH, depusă la 18 aprilie 2006 și înregistrată la 20 iulie 2007 cu numărul 5056429, pentru produsele din clasele 29 și 30;

–        marca Uniunii Europene verbală McTOAST, depusă la 24 octombrie 2005 și înregistrată la 20 aprilie 2007 cu numărul 4699054, pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30 și 43;

–        marca Uniunii Europene verbală McMUFFIN, depusă la 27 iulie 2005 și înregistrată la 7 august 2006 cu numărul 4562419, pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30 și 43;

–        marca Uniunii Europene verbală McRIB, depusă la 19 noiembrie 1999 și înregistrată la 11 iunie 2001 cu numărul 1391663, pentru produsele din clasele 29 și 30;

–        marca Uniunii Europene verbală McFLURRY, depusă la 30 iunie 1998 și înregistrată la 8 septembrie 1999 cu numărul 864694, pentru produsele din clasa 29;

–        marca Uniunii Europene verbală CHICKEN McNUGGETS, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 4 august 1998 cu numărul 16196, pentru produsele din clasa 29;

–        marca Uniunii Europene verbală McCHICKEN, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 2 februarie 1998 cu numărul 16188, pentru produsele din clasa 30;

–        marca Uniunii Europene verbală EGG McMUFFIN, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 19 decembrie 1997 cu numărul 15966, pentru produsele din clasa 30;

–        marca Uniunii Europene verbală McFEAST, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 27 octombrie 1999 cu numărul 15941, pentru produsele din clasa 30;

–        marca Uniunii Europene verbală BIG MAC, depusă la 1 aprilie 1996 și înregistrată la 22 decembrie 1998 cu numărul 62638, pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30 și 42;

–        marca Uniunii Europene verbală PITAMAC, depusă la 1 februarie 2005 și înregistrată la 11 aprilie 2006 cu numărul 4264818, pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30 și 42;

–        și marca germană de notorietate McDonald’s pentru produsele și serviciile din clasele 29, 30, 32 și 43.

7        Motivele invocate de intervenientă au fost cele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b), alineatul (2) litera (c) și alineatul (5) din același regulament.

8        La cererea reclamantei, titulara mărcii contestate, intervenienta a fost invitată să facă dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare pe care și‑a întemeiat cererea, în conformitate cu articolul 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

9        Prin decizia din 27 aprilie 2012, divizia de anulare a invalidat în totalitate marca contestată, în temeiul articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din același regulament, și aceasta exclusiv pe baza mărcii verbale anterioare a Uniunii Europene McDONALD’S înregistrate cu numărul 62497, pentru motivul că exista un risc serios ca prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate să se obțină un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S, date fiind renumele de lungă durată dobândit de marca McDONALD’S și stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între acestea și marca contestată.

10      La 26 iunie 2012, reclamanta a formulat la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.

11      Prin decizia din 13 iunie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a EUIPO a respins în totalitate calea de atac formulată de reclamantă, achiesând, în esență, la argumentul diviziei de anulare potrivit căruia, în speță, erau îndeplinite toate condițiile de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În această privință, camera a constatat că marca McDONALD’S se bucura de un renume considerabil pentru serviciile de restaurație rapidă. Pe baza factorilor pertinenți care permiteau să se aprecieze dacă publicul relevant, și anume marele public din Uniunea Europeană, care recurgea și la serviciile de restaurație rapidă furnizate de intervenientă, putea stabili o legătură între mărcile în conflict, aceasta a indicat în primul rând că mărcile în conflict erau similare, în al doilea rând, că renumele considerabil dobândit de marca McDONALD’S se extindea și la combinația dintre prefixul „mc” și denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar, în al treilea rând, că intervenienta era proprietara unei familii de mărci care combina prefixul „mc” cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar (denumită în continuare „familia de mărci «Mc»”), în al patrulea rând, că marca contestată reproducea structura comună familiei de mărci „Mc” și, în al cincilea rând, că serviciile și produsele desemnate de mărcile în conflict prezentau un anumit grad de similitudine având în vedere legăturile strânse existente între ele. În temeiul unei aprecieri de ansamblu a tuturor acestor factori, ea a ajuns la concluzia că publicul relevant putea stabili mental o legătură între mărcile în conflict și putea chiar asocia, în mare parte, marca contestată cu familia de mărci „Mc”. Or, potrivit acesteia, stabilirea unei asemenea legături în percepția publicului relevant putea implica un transfer al imaginii mărcii McDONALD’S sau al caracteristicilor asociate acesteia la produsele desemnate de marca contestată, astfel încât era foarte probabil ca reclamanta să obțină un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S. În sfârșit, aceasta a constatat că utilizarea mărcii contestate era lipsită de un motiv întemeiat.

 Concluziile părților

12      Reclamanta solicită, în esență, Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

13      EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Remarci preliminare cu privire la cadrul juridic și la obiectul litigiului

14      Potrivit articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, o marcă a Uniunii Europene este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la EUIPO, în special atunci când există o marcă anterioară în sensul articolului 8 alineatul (2) din regulamentul menționat, mai precis o marcă a cărei dată de depunere este anterioară celei a mărcii Uniunii Europene a cărei anulare a fost solicitată, și sunt îndeplinite condițiile articolului 8 alineatul (5) din același regulament. Din această din urmă dispoziție rezultă că anularea unei mărci a Uniunii Europene poate fi solicitată inclusiv atunci când această marcă a fost înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt asemănătoare cu cele pentru care a fost înregistrată marca anterioară.

15      Protecția extinsă acordată astfel mărcii anterioare prin articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 presupune întrunirea mai multor condiții. În primul rând, marca anterioară a Uniunii Europene trebuie să fi fost depusă înaintea celei a cărei anulare a fost solicitată și trebuie să fie înregistrată. În al doilea rând, marca anterioară a Uniunii Europene și cea a cărei anulare a fost solicitată trebuie să fie identice sau similare. În al treilea rând, marca anterioară a Uniunii Europene trebuie să se bucure de renume în Uniune. În al patrulea rând, utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii Uniunii Europene a cărei anulare a fost solicitată trebuie să determine riscul obținerii unui profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare a Uniunii Europene sau la riscul de a aduce atingere caracterului distinctiv sau renumelui acestei din urmă mărci. Întrucât aceste condiții sunt cumulative, lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru a determina inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2012, Jackson International/OAPI – Royal Shakespeare (ROYAL SHAKESPEARE), T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 18 și jurisprudența citată].

16      În speță, reclamanta nu contestă nici că marca McDONALD’S a fost depusă înaintea mărcii contestate, la data de 1 aprilie 1996, și înregistrată la data de 16 iulie 1999 (a se vedea punctul 6 de mai sus), nici că marca McDONALD’S se bucură în Uniune de un renume considerabil pentru serviciile de restaurație rapidă, astfel încât respectarea primei și a celei de a treia condiții de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, amintite la punctul 15 de mai sus, nu face obiectul litigiului.

17      În schimb, reclamanta contestă anumite aprecieri care au determinat camera de recurs să constate, în decizia atacată, că exista un anumit grad de similitudine între mărcile în conflict. Potrivit acesteia, din cauza acestei din urmă similitudini, a existenței familiei de mărci „Mc”, a caracterului distinctiv propriu dobândit de prefixul „mc”, a renumelui considerabil de care se bucură marca McDONALD’S, care se extinde la prefixul „mc” utilizat în combinație cu denumirea unui element de meniu sau a unui produs alimentar, precum și din cauza unui anumit grad de similitudine între produsele și serviciile desemnate de mărcile în conflict având în vedere legăturile strânse existente între ele, s‑ar putea stabili o legătură în percepția publicului relevant între mărcile în conflict. În consecință, ar fi foarte probabil ca prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate să se obțină un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S. Obiectul litigiului s‑ar limita astfel la problema dacă în mod întemeiat camera de recurs a validat, în decizia atacată, aprecierile diviziei de anulare potrivit cărora a doua și a patra condiție de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, amintite la punctul 15 de mai sus, erau îndeplinite în speță.

 Cu privire la existența unui anumit grad de similitudine între mărcile în conflict

18      Reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a concluzionat că mărcile în conflict erau în ansamblu similare până la un anumit grad. Aceasta arată că, potrivit jurisprudenței, similitudinea vizuală trebuie să prevaleze în speță, întrucât produsele alimentare și băuturile sunt selecționate mai întâi în mod vizual. Or, potrivit acesteia, mărcile în conflict sunt foarte diferite pe plan vizual, iar camera de recurs a apreciat în mod eronat că elementele „mac” și „mc” erau similare din punct de vedere vizual. Ea susține de asemenea că, pe plan fonetic, mărcile în conflict sunt foarte diferite. Prefixele „mac” și „mc” nu s‑ar pronunța în același mod. În engleză, ca urmare a dublei utilizări a literei „c”, marca contestată s‑ar pronunța „mac coffi”, în timp ce marca McDONALD’S s‑ar pronunța „me don alds” și, astfel cum ar reieși din jurisprudența engleză depusă la dosarul prezentei proceduri, accentuarea s‑ar face pe a doua silabă, „don”, ceea ce ar presupune că, pe plan fonetic, elementul „mc” ar fi un element secundar al mărcii respective. Reclamanta arată că, pe plan conceptual, marca McDONALD’S este înțeleasă ca un nume de familie, în timp ce marca contestată, deși conține elementul „mac”, care este de asemenea un prefix curent al patronimelor de origine gaelică (scoțiene și irlandeze), nu este înțeleasă în ansamblu ca fiind un astfel de nume, întrucât acest element este asociat cu termenul „coffee”, care este înțeles ca desemnând cafea, și anume o băutură caldă aromată. În acest context, elementul „mac” al mărcii contestate este probabil înțeles ca făcând trimitere la un termen din argoul american pentru a se adresa amical unui străin, precum în expresia „Hey Mac, you want a coffee?” („Hei Mac, vrei o cafea?”). În lipsa oricărei similitudini între mărcile în conflict, reclamanta apreciază că cererea de declarare a nulității trebuia respinsă de camera de recurs și observă că, chiar presupunând că aceste mărci sunt oarecum similare, acest lucru nu ar permite să se constate, având în vedere practica EUIPO, stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între acestea.

19      EUIPO și intervenienta resping argumentele reclamantei și solicită respingerea obiecțiunilor ridicate de aceasta, pentru motivul că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a stabilit existența unui anumit grad de similitudine globală între mărcile în conflict.

20      În această privință, trebuie amintit că protecția conferită de articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este condiționată de constatarea unui grad de similitudine între mărcile în cauză astfel încât să existe, în percepția publicului vizat, un risc de confuzie între acestea. Este suficient ca gradul de similitudine între mărcile respective să aibă ca efect stabilirea de către publicul relevant a unei legături între acestea [a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 mai 2007, La Perla/OAPI – Worldgem Brands (NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC), T‑137/05, nepublicată, EU:T:2007:142, punctul 34 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 decembrie 2010, Rubinstein/OAPI – Allergan (BOTOLIST), T‑357/08 și T‑357/08, nepublicată, EU:T:2010:529, punctul 65 și jurisprudența citată].

21      Existența unui asemenea grad de similitudine, la fel ca existența unui grad de similitudine în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie apreciată global ținând seama de toți factorii pertinenți din speță. Prin urmare, această apreciere globală trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcilor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținându‑se seama în special de elementele lor distinctive și dominante (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 mai 2007, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑137/05, nepublicată, EU:T:2007:142, punctul 35 și jurisprudența citată).

22      În prezenta cauză, nu se contestă lipsa unui risc de confuzie între mărcile în conflict. Dezbaterea se limitează astfel la aspectul dacă aprecierile camerei de recurs din decizia atacată permit să se constate că era îndeplinită condiția privind existența unui grad minim de similitudine între mărcile în cauză impusă la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

23      Mai întâi, în ceea ce privește similitudinea vizuală a mărcilor în conflict, este necesar să se arate că mărcile respective sunt mărci verbale.

24      Astfel cum arată în mod întemeiat reclamanta, mărcile în conflict prezintă mari diferențe pe plan vizual, întrucât, deși marca McDONALD’S este compusă din nouă litere și dintr‑un semn tipografic, iar marca contestată din nouă litere, acestea nu au în comun decât patru litere, și anume literele „m”, „c”, „ o” și „a”, dintre care trei nu ocupă aceeași poziție în cadrul mărcilor în conflict. Desigur, ambele mărci încep cu litera „m”, iar literele „c” și „o” ocupă a doua și a patra poziție în cadrul mărcii McDONALD’S și, respectiv, a treia și a cincea poziție în cadrul mărcii contestate. În plus, literele „m” și „c” figurează în partea inițială a mărcilor în conflict, și anume elementele „mac” și „mc”. Pe de altă parte, o diferență între mărcile în conflict nu poate fi dedusă din utilizarea de minuscule sau de majuscule, o asemenea împrejurare fiind lipsită de relevanță, întrucât protecția care rezultă din înregistrarea unei mărci verbale vizează cuvântul indicat în cererea de înregistrare, iar nu aspectele grafice sau stilistice particulare pe care această marcă le‑ar putea eventual avea [a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2015, Chair Entertainment Group/OAPI – Libelle (SHADOW COMPLEX), T‑717/13, nepublicată, EU:T:2015:242, punctul 50 și jurisprudența citată]. Aceste constatări nu sunt însă suficiente pentru a constata o similitudine vizuală, chiar într‑un grad redus, a mărcilor în conflict.

25      Prin urmare, reclamanta susține pe bună dreptate că este eronată concluzia la care a ajuns camera de recurs la punctul 38 din decizia atacată, potrivit căreia mărcile în conflict erau similare vizual într‑un grad redus.

26      În continuare, în ceea ce privește similitudinea fonetică a mărcilor în conflict, este necesar să se confirme aprecierea camerei de recurs de la punctul 39 din decizia atacată, potrivit căreia părțile inițiale ale mărcilor respective, și anume elementele „mac” și „mc”, se pronunță „mak” sau „mac”, litera „a” fiind un „schwa” sau o vocală murmurată pronunțată ca în cuvântul englezesc „ago”, cel puțin de către o parte a publicului relevant. Desigur, anumite elemente depuse la dosarul prezentei proceduri pot pune la îndoială temeinicia aprecierii efectuate astfel de camera de recurs, care se referă în mod vădit la partea anglofonă a publicului menționat. Astfel, din a doua teză a punctului 44 din Hotărârea pronunțată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division [Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor), Divizia Chancery, Regatul Unit] din 27 noiembrie 2001, în cauza Frank Yu Kwan Yuen/McDonald’s, prezentată de reclamantă, rezultă că „prima silabă a termenului McCHINA […] se pronunță ușor diferit de MAC”. Astfel, se pare că publicul relevant anglofon sau o parte a acestuia ar putea pronunța ușor diferit partea inițială a mărcilor în conflict. Cu toate acestea, o asemenea eroare, presupunând că există, nu ar avea vreun efect asupra legalității deciziei atacate în măsura în care, astfel cum arată în mod întemeiat EUIPO, partea acestui public care percepe prefixele „mc” și „mac” ca fiind prefixele unor patronime gaelice le pronunță în mod identic. Prefixele respective se pronunță tradițional în același mod, și anume „mac” [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2012, Comercial Losan/OAPI – McDonald’s International Property (Mc. Baby), T‑466/99, nepublicată, EU:T:2012:346, punctele 37 și 41, și Hotărârea din 26 martie 2015, Emsibeth/OAPI – Peek & Cloppenburg (Nael), T‑596/13, nepublicată, EU:T:2015:193, punctele 48 și 50].

27      În plus, chiar admițând, astfel cum susține reclamanta, că publicul relevant sau o parte a acestuia pronunță plin vocala „a”, care figurează în partea inițială a mărcii contestate, în timp ce o murmură pe cea care figurează în partea inițială a mărcii McDONALD’S, totuși modurile de pronunțare a părților inițiale ale mărcilor în conflict rămân foarte similare. Desigur, părțile finale ale mărcilor respective, și anume elementele „donald’s” și „coffee”, sunt diferite pe plan fonetic, simplul fapt că o literă a acestora, și anume litera „o”, se pronunță în același mod fiind, în această privință, neglijabil. Aceste diferențe nu permit însă tăgăduirea existenței unei anumite similitudini fonetice globale între aceste mărci care decurge din pronunțarea în mod identic sau, cel puțin, foarte similar de către publicul relevant a părții lor inițiale, și anume elementele „mac” și „mc”.

28      În consecință, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat la punctul 41 din decizia atacată că mărcile în conflict erau similare din punct de vedere fonetic până la un anumit grad.

29      În ceea ce privește similitudinea conceptuală a mărcilor în conflict, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, mărcile sunt destul de apropiate atunci când evocă aceeași idee [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 mai 2007, Merant/OAPI – Focus Magazin verlag (FOCUS), T‑491/04, nepublicată, EU:T:2007:141, punctul 57, și Hotărârea din 11 decembrie 2008, Tomorrow Focus/OAPI – Information Buolders (Tomorrow Focus) T‑90/06, nepublicată, EU:T:2008:567, punctul 35].

30      În speță, mai întâi, trebuie subliniat, precum camera de recurs la punctele 42 și 66 din decizia atacată, că elementele „mc” și „mac” care se regăsesc în cadrul mărcilor în conflict sunt asociate în percepția unei părți a publicului relevant cu aceeași idee, și anume cu prefixul unui patronim gaelic, pe care partea anglofonă a publicului relevant îl identifică tocmai ca însemnând „fiul lui”, și că acest lucru nu are o semnificație specială pentru restul publicului relevant (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2012, Mc. Baby, T‑466/09, nepublicată, EU:T:2012:346, punctul 41, și Hotărârea din 26 martie 2015, Nael, T‑596/13, nepublicată, EU:T:2015:193, punctul 41). Astfel cum arată pe bună dreptate EUIPO, pentru acea parte a publicului relevant care cunoaște prefixele patronimelor gaelice, este de notorietate faptul că acestea din urmă se scriu și cu „mc” și cu „mac”. În plus, camera de recurs a apreciat în mod întemeiat, cel puțin pentru partea anglofonă a publicului relevant, că partea finală a mărcii contestate, și anume elementul „coffee”, era înțeleasă ca referindu‑se la o băutură aromată servită în mod tradițional caldă, produsă din boabele arborelui de cafea. Partea publicului relevant care cunoaște prefixele patronimelor gaelice și care înțelege sensul cuvântului englezesc „coffee” este capabilă să discearnă, în marca contestată, asocierea acestor două elemente cu atât mai mult cu cât, astfel cum observă în mod întemeiat EUIPO, o asemenea asociere a prefixului „mac” sau „mc” cu un cuvânt din limbajul curent nu este un fapt neobișnuit (Hotărârea din 5 iulie 2012, Mc. Baby, T‑466/09, nepublicată, EU:T:2012:346). Asocierea, în marca contestată, a unui termen care trimite la un patronim gaelic cu un alt termen care trimite la denumirea unei băuturi este înțeleasă de publicul relevant mai probabil ca o referință la o băutură produsă de o persoană de origine scoțiană sau irlandeză decât, cum susține reclamanta, ca indicând o expresie familiară în care termenul „mac” este utilizat pentru a se adresa în mod amical unui străin.

31      Din cele ce precedă rezultă că mărcile în conflict prezintă o anumită similitudine conceptuală în măsura în care ambele sunt percepute, cel puțin de o parte a publicului relevant, ca referindu‑se la un patronim de origine gaelică. În consecință, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat la punctul 42 din decizia atacată că mărcile în conflict erau similare pe plan conceptual până la un anumit grad.

32      În sfârșit, în ceea ce privește similitudinea globală existentă între mărcile în conflict, suficientă pentru ca publicul relevant să stabilească o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă, trebuie amintit că aceasta trebuie să fie determinată în funcție de similitudinile vizuală, fonetică și conceptuală ale mărcilor respective, precum și, dacă este cazul, de evaluarea importanței relative care trebuie acordată acestor diferite elemente, ținând cont de categoria de produse sau de servicii în discuție și de condițiile în care acestea sunt comercializate (a se vedea în acest sens și prin analogie, în ceea ce privește aprecierea existenței unui risc de confuzie, Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 27).

33      În speță, mărcile în conflict diferă pe plan vizual, însă prezintă un anumit grad de similitudine pe plan fonetic și conceptual care decurge din părțile lor inițiale, și anume elementele „mac” și „mc”. Aceste similitudini, fonetică și conceptuală, dintre mărcile în conflict nu pot fi neglijate total pentru motivul invocat de reclamantă că modul de comercializare a produselor vizate de marca în cauză s‑ar întemeia pe o selecție mai întâi vizuală. Desigur, din jurisprudență rezultă că, atunci când produsele desemnate de o marcă sunt produse de consum curent, vândute în mod normal în magazine cu autoservire, de obicei publicul relevant percepe la cumpărare marca în cauză în mod vizual, astfel încât aspectul vizual prezintă o importanță mai mare în aprecierea globală a similitudinii dintre această marcă și o altă marcă, cu care este în conflict [a se vedea în acest sens și prin analogie, în ceea ce privește aprecierea existenței unui risc de confuzie, Hotărârea din 23 mai 2007, Henkel/OAPI – SERCA (COR), T‑342/05, nepublicată, EU:T:2007:152, punctul 53 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 decembrie 2007, Cabrera Sánchez/OAPI – Industrias Cárnicas Valle (el charcutero artesano), T‑242/06, nepublicată, EU:T:2007:391, punctul 80 și jurisprudența citată]. Cu toate acestea, chiar dacă, într‑un asemenea caz, similitudinea fonetică are o importanță redusă (Hotărârea din 13 decembrie 2007, el charcutero artesano, T‑242/06, nepublicată, EU:T:2007:391, punctul 81), deoarece în mod obișnuit marca nu va trebui să fie pronunțată de consumatorul produselor vizate, ea nu devine însă neglijabilă, ba chiar își păstrează întreaga importanță, întrucât nu este exclus ca în anumite cazuri o comunicare orală privind produsele și marca vizate să fi avut loc înaintea cumpărării [a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 mai 2007, COR, T‑342/05, nepublicată, EU:C:2007:152, punctul 53, și Hotărârea din 23 septembrie 2011, NEC Display Solutions Europe/OAPI – C More Entertainment (see more), T‑501/08, nepublicată, EU:T:2011:527, punctul 53] sau ca produsele respective să facă obiectul unei publicități orale, la radio sau prin intermediul altor consumatori (Hotărârea din 23 septembrie 2011, see more, T‑501/08, nepublicată, EU:T:2011:527, punctul 53). De asemenea, deși într‑un asemenea caz importanța similitudinii conceptuale este redusă prin faptul că, în magazinele cu autoservire, consumatorul pierde puțin timp între cumpărăturile sale succesive și adesea nu efectuează o lectură a tuturor indicațiilor afișate pe diferite produse, ci se lasă ghidat mai mult de impactul vizual global produs de etichetele sau de ambalajele lor [Hotărârea din 2 decembrie 2008, Ebro Puleva/OHMI – Berenguel (BRILLO’S), T‑275/07, nepublicată, EU:T:2008:545, punctul 24], ea nu devine însă neglijabilă, în particular în cazul în care mărcile în conflict sunt mărci verbale.

34      Or, luarea în considerare a aspectelor fonetic și conceptual permite să se constate că, chiar dacă mărcile în conflict diferă pe plan vizual și prezintă de asemenea diferențe pe plan conceptual și fonetic având în vedere partea lor finală diferită, ele prezintă totuși un anumit grad de similitudine globală ca urmare a similitudinii conceptuale și fonetice a părții lor inițiale corespunzătoare, și anume elementele „mc” și „mac”.

35      În consecință, chiar dacă camera de recurs a decis în mod eronat că mărcile în conflict prezentau un grad redus de similitudine pe plan vizual (a se vedea punctul 25 de mai sus), ea a concluzionat în mod întemeiat, la punctul 48 din decizia atacată, că mărcile în conflict erau în ansamblu similare până la un anumit grad. Prin urmare, eroarea evidențiată în cadrul aprecierii similitudinii dintre mărcile în conflict nu trebuie să conducă la anularea deciziei atacate.

36      În consecință, este necesar să se constate că aprecierile camerei de recurs din decizia atacată, potrivit cărora a doua condiție de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, amintită la punctul 15 de mai sus, era îndeplinită în speță, sunt întemeiate și, prin urmare, să se respingă toate obiecțiunile îndreptate împotriva aprecierilor respective.

 Cu privire la stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict

37      Cu titlu preliminar, trebuie amintit că atingerile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, atunci când au loc, sunt consecința unei apropieri pe care publicul vizat o efectuează între mărcile în cauză, și anume a unei legături între mărcile respective, chiar dacă nu le confundă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 19 și jurisprudența citată). Stabilirea unei asemenea legături trebuie apreciată global, ținând seama de toți factorii pertinenți din speță (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 20 și jurisprudența citată). Printre factorii respectivi figurează gradul de similitudine dintre mărcile în cauză, natura produselor sau a serviciilor acoperite de aceste mărci, inclusiv gradul de asemănare sau de deosebire a acestor produse sau a acestor servicii, precum și publicul vizat, intensitatea renumelui mărcii anterioare, nivelul caracterului distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare al mărcii anterioare și existența unui risc de confuzie (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 21 și jurisprudența citată).

38      În speță, reclamanta contestă în special aprecierile camerei de recurs din decizia atacată potrivit cărora, pe de o parte, existența familiei de mărci „Mc” ar fi un factor pertinent pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict și, pe de altă parte, ar exista un anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție ca urmare a legăturilor strânse care ar exista între ele.

 Cu privire la existența familiei de mărci „Mc” ca factor pertinent pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict

39      Reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a concluzionat că, din cauza elementului „mac” din marca contestată, publicul relevant o putea asocia cu familia de mărci „Mc” derivată din marca McDONALD’S. Ea apreciază în această privință că jurisprudența privind familia de mărci trebuie interpretată strict, întrucât derogă de la principiul general potrivit căruia orice marcă trebuie apreciată în mod global. Potrivit acesteia, elementele depuse de intervenientă la dosarul cauzei de la EUIPO, și anume meniurile unităților de restaurație rapidă ale intervenientei, o anchetă independentă desfășurată în 1991 și în 1992 și hotărârile unor instanțe din statele membre, erau insuficiente pentru a concluziona că prefixul „mc” era asociat în percepția publicului relevant cu produsele alimentare și cu băuturile. Cu excepția unui înscris care menționează marca McDONALD’S, toate aceste elemente ar fi datat din anul 2010 și, prin urmare, ar fi ulterioare datei de 13 octombrie 2008, data depunerii cererii de înregistrare a mărcii contestate. În plus, partea din ancheta independentă desfășurată în 1991 ar arăta numai că persoanele interogate ar asocia prefixul „mc” cu marca McDONALD’S, în timp ce partea din aceeași anchetă desfășurată în 1992, ale cărei rezultate ar fi putut fi denaturate printr‑o formulare tendențioasă a întrebării adresate, ar permite doar să se concluzioneze că majoritatea persoanelor interogate ar fi știut că prefixul „mc”, combinat cu alte cuvinte, era utilizat pentru servicii de restaurație rapidă sau cu autoservire. Potrivit reclamantei, camera de recurs nu era îndrituită să prezume că concluziile anchetei independente rămâneau pertinente după mai bine de șaisprezece ani și că pertinența lor chiar s‑a consolidat. În sfârșit, hotărârile unor instanțe din statele membre, examinate de camera de recurs, nu ar avea forță probantă, întrucât nu ar lega EUIPO și ar reflecta situații specifice. Reclamanta observă că reiese implicit din jurisprudență și din partea C secțiunea 2 capitolul 7 punctul 2 pagina 4 din Orientările privind procedurile în fața EUIPO (denumite în continuare „orientările EUIPO”) că conceptul de familie de mărci nu este aplicabil în speță, întrucât elementul „mac”, care figurează în marca contestată, nu este identic cu elementul „mc”, comun familiei de mărci „Mc”. Elementul „coffee”, care figurează în marca contestată și care trimite la denumirea unei băuturi, ar diferenția marca respectivă de mărcile anterioare ale intervenientei care combină prefixul „mc” cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar, scris în principal cu minuscule. Reclamanta se prevalează de faptul că intervenienta nu vinde pe teritoriul Uniunii băuturi sub o marcă care include prefixul „mc”. Potrivit acesteia, diferențele care există între marca contestată și mărcile anterioare ale intervenientei sunt suficient de importante pentru a fi percepute de publicul relevant.

40      Cu titlu subsidiar, reclamanta susține că marca McDONALD’S nu are aceeași structură ca celelalte mărci anterioare ale intervenientei, care combină prefixul „mc” cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar, astfel încât nu aparține familiei de mărci „Mc”. Utilizarea elementului „mc” și, a afortiori, a elementului „mac” nu ar fi criticabilă deoarece ar fi vorba despre un prefix curent în patronimele gaelice, care ar fi utilizat în numeroase moduri fără a ridica obiecții.

41      EUIPO și intervenienta resping argumentele reclamantei și susțin că camera de recurs a constatat în mod întemeiat în decizia atacată că existența familiei de mărci „Mc” era un factor care trebuia luat în considerare pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict.

42      Astfel cum s‑a remarcat la punctul 37 de mai sus, stabilirea în percepția publicului vizat a unei legături între mărcile în cauză trebuie apreciată în mod global, ținând cont de toți factorii pertinenți din speță (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 20 și jurisprudența citată). Printre factorii pertinenți în această privință figurează existența unei familii de mărci anterioare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2012, IG Communications/OAPI – Citigroup și Citibank (CITIGATE), T‑301/09, nepublicată, EU:T:2012:473, punctul 106]. Astfel, în ipoteza în care cererea de declarare a nulității unei mărci se întemeiază pe existența mai multor mărci anterioare care au caracteristici comune ce permit ca acestea să fie considerate ca făcând parte din aceeași familie, stabilirea în percepția publicului vizat a unei legături între marca a cărei nulitate se solicită și mărcile anterioare poate rezulta din faptul că prima prezintă caracteristici care o pot ratașa familiei alcătuite de cele din urmă (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, EU:C:2007:514, punctele 62 și 63).

43      Mai multe mărci prezintă caracteristici care permit să fie considerate ca făcând parte din aceeași „familie” în special atunci când acestea fie reproduc integral același element distinctiv la care se adaugă un element grafic sau verbal care le diferențiază una de cealaltă, fie se caracterizează prin repetarea aceluiași prefix sau sufix extras dintr‑o marcă originară [Hotărârea din 23 februarie 2006, Il Ponte Finanziaria/OAPI – Marine Enterprise Projects (BAINBRIDGE), T‑194/03, EU:T:2006:65, punctul 123]. Titularul mărcilor anterioare nu trebuie să furnizeze dovada faptului că aceste mărci sunt percepute de publicul vizat ca alcătuind o familie (Hotărârea din 25 noiembrie 2014, UniCredit/OAPI, T‑303/06 RENV și T‑337/06 RENV, EU:T:2014:988, punctele 65-67).

44      Cu toate acestea, în lipsa utilizării unui număr suficient de mărci pentru a alcătui o familie, nu s‑ar putea pretinde de la publicul vizat să identifice caracteristici comune la respectiva familie și să stabilească o legătură între această familie și o altă marcă ce conține elemente care se apropie de caracteristicile menționate. Prin urmare, pentru ca publicul vizat să poată stabili o legătură între o marcă a cărei anulare se solicită și o „familie” de mărci anterioare, mărcile care aparțin acesteia din urmă trebuie să fie prezente pe piață (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, EU:C:2007:514, punctul 64, și Hotărârea din 23 februarie 2006, BAINBRIDGE, T‑194/03, EU:C:2006:65, punctul 126).

45      Revine astfel titularului mărcilor anterioare care solicită nulitatea mărcii Uniunii Europene ulterioare sarcina să furnizeze dovada utilizării efective a unui număr suficient dintre acestea pentru a alcătui o „familie” de mărci și deci să demonstreze existența acesteia din urmă pentru a se putea aprecia dacă publicul vizat stabilește o legătură între marca a cărei anulare este solicitată și mărcile anterioare care alcătuiesc „familia” respectivă (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, EU:C:2007:514, punctele 65 și 66, și Hotărârea din 23 februarie 2006, BAINBRIDGE, T‑194/03, EU:T:2006.65, punctul 126) sau doar între marca a cărei anulare este solicitată și marca anterioară originară din aceeași „familie”.

46      Având în vedere jurisprudența citată la punctele 42-45 de mai sus, trebuie verificat, pe de o parte, dacă intervenienta a furnizat dovada utilizării efective a unui număr suficient din mărcile sale anterioare pentru a alcătui, prin prisma caracteristicilor lor comune, o „familie” de mărci și, pe de altă parte, dacă marca contestată conține elemente care se apropie de caracteristicile comune acestei „familii”.

–       Cu privire la utilizarea efectivă a unui număr suficient din mărcile anterioare pentru a alcătui o „familie” de mărci

47      La punctele 57 și 86 din decizia atacată, camera de recurs a confirmat concluziile diviziei de anulare potrivit cărora dovezile furnizate de intervenientă erau suficiente pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcii McDONALD’S pentru servicii de restaurație rapidă. În această privință, ea s‑a referit în special la elementele prezentate de intervenientă care atestau că marca respectivă ocupa al șaselea loc mondial în analiza globală a mărcilor efectuată de o societate de consultanță și că serviciile vândute sub această marcă ar genera un venit de aproximativ 32 000 de milioane de euro, elemente care erau, în plus, susținute prin declarații, la care s‑au adăugat etichete de produse, afișe de meniuri și materiale promoționale.

48      Pe de altă parte, la punctele 58-60 din decizia atacată, camera de recurs a indicat că dovezile furnizate de intervenientă erau suficiente pentru a constata utilizarea efectivă pe piață a mărcilor care combină prefixul „mc” cu un alt cuvânt precum mărcile McFISH, McTOAST, McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN, EGG McMUFFIN și McFEAST pentru servicii de restaurație rapidă și pentru produse care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă de pe o parte a teritoriului Uniunii. În această privință, ea s‑a referit în special la ancheta independentă desfășurată în 1991 și în 1992 și la hotărârile unor instanțe naționale prezentate de intervenientă.

49      În speță, reclamanta se mulțumește să susțină că elementele prezentate de intervenientă nu dovedesc că utilizarea efectivă a prefixului „mc” în combinație cu un alt cuvânt a fost suficientă pe teritoriul Uniunii pentru ca, în perioadele relevante, acest prefix să fie asociat în percepția publicului relevant cu produsele alimentare și cu băuturile. Astfel, reclamanta nu contestă utilizarea efectivă a mărcilor anterioare, ci faptul că această utilizare a fost suficientă pentru ca prefixul „mc” în combinație cu un alt cuvânt să dobândească un caracter distinctiv propriu pentru produse alimentare și pentru băuturi.

50      Cu titlu preliminar, trebuie arătat că, la punctul 59 din decizia atacată, camera de recurs a constatat doar că utilizarea efectivă a prefixului „mc” în combinație cu un alt cuvânt a fost suficientă, cel puțin pe o parte a teritoriului Uniunii, pentru ca, în perioadele relevante, acest prefix să fie asociat în percepția publicului relevant cu serviciile de restaurație rapidă și cu produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă.

51      În speță, trebuie verificat, prin urmare, dacă intervenienta a făcut dovada utilizării efective a mărcilor citate la punctele 47 și 48 de mai sus, care să fi conferit prefixului „mc” în combinație cu un alt cuvânt un caracter distinctiv propriu în raport cu serviciile de restaurație rapidă și cu produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă, cel puțin pe o parte a teritoriului Uniunii.

52      În această privință, trebuie remarcat că, pentru a examina, într‑un caz specific, caracterul efectiv al utilizării unei mărci, trebuie să se efectueze o apreciere globală a elementelor prezentate, ținând seama de toți factorii pertinenți din speță. O astfel de apreciere trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a mărcii, în special pe utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin această marcă, pe natura acestor produse sau servicii, pe caracteristicile pieței, pe întinderea și pe frecvența utilizării mărcii [a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 februarie 2012, Certmedica International și Lehning entreprise/OAPI – Lehning enterprise și Certmedica International (L112), T‑77/10 și T‑78/10, nepublicată, EU:T:2012:95, punctul 40 și jurisprudența citată].

53      Utilizarea efectivă a unei mărci nu poate fi dovedită prin probabilități sau prin prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective [a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 septembrie 2009, Cohausz/OAPI – Izquierdo Faces (acopat), T‑409/07, nepublicată, EU:T:2009:354, punctul 36 și jurisprudența citată].

54      Cu toate acestea, din norma 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), aplicabil mutatis mutandis în procedurile de declarare a nulității în conformitate cu norma 40 alineatul (6) din regulamentul menționat, rezultă că dovezile utilizării se limitează, în principiu, la prezentarea de documente justificative precum ambalaje, etichete, bareme de prețuri, cataloage, facturi, fotografii, anunțuri din ziare, precum și declarații scrise date sub jurământ sau în mod solemn, prevăzute la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009.

55      În plus, din articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr.°207/2009 coroborat cu articolul 42 alineatul (2) din același regulament rezultă că perioadele care trebuie luate în considerare pentru a stabili existența unei utilizări serioase a mărcii McDONALD’S și, a fortiori, a unei utilizări efective a celorlalte mărci anterioare, derivate din această din urmă marcă și care pot constitui, potrivit intervenientei, o „familie” de mărci, sunt, pe de o parte, perioada cuprinsă între 12 ianuarie 2004 și 11 ianuarie 2009 și, pe de altă parte, perioada cuprinsă între 13 august 2005 și 12 august 2010 (denumite în continuare „perioadele relevante”). Desigur, este posibilă luarea în considerare a unor împrejurări ulterioare sau chiar anterioare perioadelor astfel definite în reglementarea aplicabilă, însă aceasta este în mod necesar condiționată de prezentarea unor documente care dovedesc utilizarea mărcilor vizate în perioadele respective [a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 septembrie 2012, El Corte Inglés/OAPI – Pucci International (PUCCI), T‑39/10, nepublicată, EU:T:2012:502, punctul 26]. Prin urmare, în mod întemeiat, la punctul 86 din decizia atacată, camera de recurs și‑a însușit constatările de la punctul 24 din decizia diviziei de anulare, care definesc perioadele relevante în modul menționat anterior.

56      Dovezile utilizării prezentate în speță de intervenientă sunt enumerate la punctele 29 și 30 din decizia diviziei de anulare.

57      După cum afirmă în mod întemeiat camera de recurs la punctele 57 și 86 din decizia atacată, elementele prezentate care se raportează la perioadele relevante stabilesc corespunzător cerințelor legale utilizarea serioasă a mărcii McDONALD’S, cel puțin pe o parte a teritoriului Uniunii, pentru serviciile de restaurație rapidă. Astfel, aceste elemente atestă că, în perioadele relevante, marca McDONALD’S a rămas una dintre cele mai importante zece mărci la scară mondială și că a fost utilizată intensiv, pe o parte substanțială a teritoriului Uniunii, pentru a desemna servicii de restaurație rapidă și produse care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă.

58      În plus, după cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 58 din decizia atacată și cum reiese, pe de altă parte, din elementele prezentate de intervenientă, aceasta obținuse deja înregistrarea sau înregistrase, în perioadele relevante, un mare număr de mărci care combinau prefixul „mc”cu un alt cuvânt precum mărcile McFISH, McTOAST, McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN, EGG McMUFFIN și McFEAST pentru servicii de restaurație rapidă și pentru produse care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă. În plus, ea a utilizat mărcile McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN în Germania și mărcile McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN în Regatul Unit pentru a desemna produse care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă și pe materialele promoționale. Chiar dacă, astfel cum remarcă reclamanta, intervenienta nu a furnizat informații privind cifrele de afaceri realizate de fiecare dintre produsele în discuție, ea a depus la dosarul cauzei de la EUIPO înscrisuri care stabilesc că, în 2004 și în 2009, respectiv în perioadele relevante, deținea 1 262, iar ulterior 1 361 de unități în Germania și, respectiv, 1 250, iar ulterior 1 193 de unități în Regatul Unit. În plus, din raportul anual din 2009 întocmit de intervenientă pentru Germania, prezentat în cadrul procedurii în fața EUIPO și care se află la dosarul prezentei proceduri, rezultă că unitățile germane ale acesteia au realizat o cifră de afaceri importantă în 2008 și în 2009. Apreciate global, conform soluției reținute în Hotărârea din 17 februarie 2011, J & F Participações/OAPI – Plusfood Wrexham (Friboi) (T‑324/09, nepublicată, EU:T:2011:47, punctele 27 și 31), aceste elemente permit să se constate, în speță, utilizarea efectivă de către intervenientă în perioadele relevante a mărcilor McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN în Germania și în Regatul Unit, și anume pe o parte importantă a teritoriului Uniunii.

59      Pe de altă parte, astfel cum arată în mod întemeiat camera de recurs la punctul 59 din decizia atacată, instanțe din Germania, din Spania, din Suedia și din Regatul Unit au constatat, în perioadele relevante, că prefixul „mc” în combinație cu un alt cuvânt a dobândit un caracter distinctiv propriu pentru servicii de restaurație rapidă și pentru produse care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă. Deși EUIPO nu este ținut să respecte deciziile adoptate de autoritățile naționale și deși legalitatea deciziilor EUIPO nu poate fi pusă sub semnul întrebării pe baza simplelor aprecieri care figurează în decizii naționale anterioare, întrucât aplicarea dreptului mărcilor Uniunii este independentă de orice sistem național, aceste din urmă decizii pot fi însă luate în considerare de EUIPO ca indicii în cadrul aprecierii situației de fapt din cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 aprilie 2004, Concept/OAPI (ECA), T‑127/02, EU:T:2004:110, punctele 70 și 71, Hotărârea din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, EU:T:2008:268, punctul 45, și Hotărârea din 25 octombrie 2012, riha/OAPI – Lidl Stiftung (VITAL&FIT), T‑552/10, nepublicată, EU:T:2012:576, punctul 66]. Astfel, contrar celor pretinse de reclamantă, în decizia atacată camera de recurs putea ține cont cu titlu de indicii, în cadrul propriei aprecieri privind situația de fapt din cauză, de constatările efectuate de instanțele naționale în perioadele relevante din care rezulta că, în raza lor de competență, utilizarea prefixului „mc” în combinație cu un alt cuvânt fusese de așa natură încât i‑a permis să dobândească un caracter distinctiv propriu pentru serviciile de restaurație rapidă și pentru produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă.

60      Astfel cum arată în mod întemeiat camera de recurs la punctul 59 din decizia atacată, constatările astfel efectuate de instanțele naționale erau confirmate în plus de ancheta independentă desfășurată în 1991 și în 1992, din care rezulta că, în percepția unei părți a publicului relevant, prefixul „mc” era asociat în mare măsură cu semnul McDONALD’S și că același prefix în combinație cu un alt cuvânt era asociat în mare măsură cu unități de restaurație rapidă aparținând aceluiași grup. Aceste elemente anterioare perioadelor relevante puteau fi utilizate de camera de recurs, conform jurisprudenței citate la punctul 55 de mai sus. În ceea ce privește întrebările adresate în cadrul anchetei independente, trebuie remarcat, contrar celor susținute de reclamantă, că formularea lor permitea să se verifice în mod obiectiv în ce măsură, în percepția unei părți a publicului relevant, și anume a consumatorului german de servicii de restaurație rapidă, prefixul „mc” era asociat, pe de o parte, cu semnul McDONALD’S și, pe de altă parte, cu servicii de restaurație rapidă care aparțin aceluiași grup. În ceea ce privește vechimea deosebită a acestor rezultate, este desigur necesar să se constate că acestea nu permit să se stabilească legături între utilizarea mărcii McDONALD’S și mărcile anterioare McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN, a căror utilizare efectivă a fost constatată la punctul 58 de mai sus. Într‑adevăr, toate acestea din urmă au fost înregistrate după perioada aferentă anchetei independente. Cu toate acestea, rezultatele menționate confirmă faptul că la momentul la care aceste mărci au fost utilizate, prefixul „mc” în combinație cu un alt cuvânt dobândise deja un caracter distinctiv propriu în raport cu serviciile de restaurație rapidă. Astfel, după cum remarcă în mod întemeiat EUIPO, niciun element nu permite să se constate în împrejurările din speță că constatările efectuate în cadrul anchetei independente ar fi fost ulterior invalidate, întrucât, așa cum a arătat camera de recurs la punctul 86 din decizia atacată, elementele prezentate de intervenientă atestă că aceasta a continuat, în perioadele relevante, să înregistreze mărci care combinau prefixul „mc” cu un alt cuvânt și că marca McDONALD’S a rămas una dintre mărcile cele mai importante la scară mondială. Aceasta dovedește că intervenienta a continuat să investească pentru a păstra renumele acestei mărci pentru serviciile de restaurație rapidă.

61      Prin urmare, elementele de probă prezentate de intervenientă dovedesc că a utilizat suficient mărcile McDONALD’S, McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN pentru ca în perioadele relevante prefixul „mc” în combinație cu denumirea unui element din meniu sau al unui produs alimentar să păstreze caracterul distinctiv propriu pe care îl dobândise anterior în raport cu serviciile de restaurație rapidă și cu produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă, cel puțin pe o parte a teritoriului Uniunii.

62      În consecință, camera de recurs a considerat în mod întemeiat la punctul 60 din decizia atacată că intervenienta a furnizat suficiente indicații cu privire la faptul că mărcile menționate la punctul 58 de mai sus au făcut obiectul unei utilizări efective în perioadele relevante.

63      În plus, în mod întemeiat camera de recurs a considerat în esență, la punctele 67-69, 73 și 74 din decizia atacată, că elementele prezentate de intervenientă dovedeau corespunzător cerințelor legale că prefixul „mc” în combinație cu numele unui element de meniu sau al unui produs alimentar dobândise în perioadele relevante un caracter distinctiv propriu în raport cu serviciile de restaurație rapidă și cu produsele care figurau în meniul unităților de restaurație rapidă, cel puțin pe o parte a teritoriului Uniunii, astfel încât, conform jurisprudenței citate la punctul 43 de mai sus, acest prefix era în măsură să caracterizeze existența unei familii de mărci.

64      În sfârșit, trebuie arătat că mărcile McMUFFIN, McRIB, McFLURRY, CHICKEN McNUGGETS, McCHICKEN și EGG McMUFFIN, derivate din marca McDONALD’S, îndeplinesc toate condițiile pentru a forma o „familie”de mărci, în sensul jurisprudenței citate la punctul 43 de mai sus, întrucât sunt în număr suficient și reproduc integral același element distinctiv, și anume elementul „mc”, la care se adăugă un element verbal care le diferențiază unele de altele și întrucât acestea se caracterizează prin repetarea aceluiași prefix „mc”, provenit din marca McDONALD’S. Faptul că în această din urmă marcă al doilea element se referă la un patronim în timp ce, în mărcile care alcătuiesc familia, acesta se referă la denumirea unui produs care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă este lipsit de relevanță, contrar celor susținute de reclamantă. Într‑adevăr, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 81 din decizia atacată, marca McDONALD’S, renumită pentru serviciile de restaurație rapidă, este marca originară a familiei, de care toate mărcile derivate se leagă printr‑o caracteristică comună, și anume prefixul „mc”, și de care toate se disociază prin același tip de element final, care trimite la unul dintre produsele alimentare ce figurează în meniul unităților de restaurație rapidă ale intervenientei, astfel cum se arată la punctul 61 din decizia atacată.

65      Prin urmare, în mod întemeiat a decis camera de recurs, la punctele 58 și 60 din decizia atacată, că mărcile anterioare formau o „familie de mărci” și că fuseseră utilizate ca o „familie de mărci”.

–       Cu privire la prezența în marca contestată a unor elemente de natură să o ratașeze la familia de mărci „Mc”

66      La punctele 63 și 64 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că marca contestată prezenta caracteristici de natură să o ratașeze la familia de mărci „Mc”, deoarece, în primul rând, această marcă începea cu prefixul „mac”, care, aparent, ar fi perceput ca fiind aproape identic cu prefixul comun familiei de mărci „Mc”, în al doilea rând, structura mărcii în cauză era foarte asemănătoare cu cea care era comună familiei de mărci „Mc” și, în al treilea rând, prefixele „mc” și „mac” ocupau, în cadrul mărcii contestate și în familia de mărci „Mc”, aceeași poziție și aveau același conținut semantic.

67      În această privință, trebuie constatat că, în împrejurările din speță, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că marca contestată prezenta caracteristici de natură să o ratașeze la familia de mărci „Mc”, pentru motivele indicate la punctele 30 și 64 de mai sus.

68      Argumentele prezentate de reclamantă pentru a contesta existența caracteristicilor de natură să ratașeze marca contestată la familia de mărci „Mc” nu sunt convingătoare.

69      În ceea ce privește argumentul potrivit căruia elementul inițial al mărcii contestate, și anume elementul „mac”, este pur și simplu asemănător cu prefixul comun familiei de mărci „Mc”, și anume prefixul „mc”, în timp ce punctul 2 pagina 4 din capitolul 7 secțiunea 2 partea C, „Opoziția”, din orientările EUIPO prevede că elementul comun mărcii contestate și familiei de mărci trebuie să fie „identic sau foarte similar”, este suficient să se arate că, cel puțin pentru partea publicului relevant care cunoaște prefixele patronimelor gaelice, elementul inițial al acestei mărci, respectiv elementul „mac”, este perceput ca fiind identic sau echivalent cu elementul inițial comun familiei de mărci „Mc”, mai exact cu elementul „mc”.

70      În ceea ce privește, pe de altă parte, argumentele întemeiate pe comparația vizuală a mărcilor în conflict, acestea sunt lipsite de relevanță, deoarece identitatea conceptuală și, într‑o mai mică măsură, identitatea fonetică care există între elementele inițiale ale mărcii contestate și ale familiei de mărci „Mc”, precum și structura identică a primei cu a celorlalte sunt cele care permit ratașarea mărcii contestate la familia de mărci menționată (a se vedea punctul 69 de mai sus). În orice caz, împrejurarea că, în utilizarea lor reală, marca contestată și mărcile anterioare din această familie de mărci se pot distinge prin utilizarea de minuscule sau de majuscule este lipsită de relevanță, conform jurisprudenței deja citate la punctul 24 de mai sus.

71      În plus, argumentul întemeiat pe structura diferită a mărcii contestate de cea a mărcilor anterioare din familia de mărci „Mc”, deși prezintă o anumită relevanță, nu este de natură să repună în discuție temeinicia aprecierii camerei de recurs. Astfel, la punctul 92 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat că produsele pentru care marca contestată era înregistrată și care acopereau atât produse alimentare (inclusiv înghețată, brioșe, sandvișuri și sandvișuri grill), cât și băuturi erau strâns legate de serviciile pentru care marca McDONALD’S era renumită, și anume serviciile de restaurație rapidă, în cadrul cărora clienților li se furnizau produse alimentare și băuturi (a se vedea punctul 76 și următoarele de mai jos). În plus, având în vedere că reclamanta arată că nu utilizează marca contestată decât pentru a comercializa băuturi, este necesar să se arate că, potrivit jurisprudenței, nu trebuie luate în considerare produsele pentru care marca în discuție este utilizată efectiv pe piață, ci cele pentru care aceasta a fost înregistrată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 aprilie 2005, Gillette/OAPI – Wilkinson Sword (RIGHT GUARD XTREME sport), T‑286/03, nepublicată, EU:T:2005:126, punctul 33].

72      În sfârșit, argumentul potrivit căruia marca contestată nu reproduce aceeași structură precum cea a mărcii McDONALD’S este inoperant. Astfel, ceea ce contează este ca marca contestată să reproducă caracteristicile comune la care se ratașează mărcile anterioare din familia de mărci „Mc” și prin care acestea se diferențiază de marca McDONALD’S, care este marca originară a acestei familii de mărci.

73      În definitiv, trebuie constatat că camera de recurs era îndreptățită, prin prisma jurisprudenței citate la punctul 42 de mai sus, să considere la punctele 99 și 100 din decizia atacată că existența familiei de mărci „Mc” era în speță un factor care trebuia luat în considerare pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict.

 Cu privire la existența unui anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție

74      Reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a constatat existența unui anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție ca urmare a legăturilor strânse existente între ele. Potrivit acesteia, pentru marca McDONALD’S, serviciile și produsele în discuție sunt serviciile de restaurație rapidă pentru care marca respectivă se bucură de renume, iar pentru marca contestată, produsele pentru care aceasta a fost înregistrată, și anume anumite produse alimentare și anumite băuturi și, în special, cafeaua, înlocuitori ai cafelei, cafeaua instant, preparatele instant pentru cafea, boabele de cafea și cafeaua măcinată din clasa 30 (denumite în continuare „produsele de bază ale cafelei”), care sunt vândute sub marca vizată. Ea susține că din practica decizională a EUIPO rezultă că serviciile de restaurație, pe de o parte, și produsele alimentare și băuturile, pe de altă parte, nu sunt similare. Faptul că consumatorii serviciilor și produselor în discuție sunt aceiași ar fi lipsit de relevanță pentru a aprecia existența unei similitudini între aceste servicii și aceste produse, întrucât marele public din cadrul Uniunii ar cumpăra orice tip de servicii și de produse, care ar putea fi foarte similare sau foarte diferite. Produsele de bază ale cafelei nu ar fi deloc similare cu serviciile de restaurație rapidă, întrucât ar fi vândute în supermarketuri și în băcănii, iar nu în unitățile de restaurație rapidă și, chiar dacă ar fi, consumatorii nu ar crede că aceste unități ar fi responsabile de fabricarea lor. Faptul că unitățile de restaurație utilizează produse alimentare brute și servesc produse alimentare nu ar însemna că serviciile de restaurație ar fi asemănătoare cu produsele alimentare, astfel cum ar rezulta atât din jurisprudență, cât și din partea C.2 capitolul 2.B secțiunea 5.3.3 din orientările EUIPO, în forma în care erau în vigoare la data faptelor. Potrivit reclamantei, jurisprudența citată de EUIPO este irelevantă, întrucât se raportează la alimente preparate. Reclamanta apreciază că elementele depuse de intervenientă la dosarul cauzei de la EUIPO nu permiteau camerei de recurs să susțină la punctul 101 din decizia atacată că produse alimentare precum ketchupul ar fi fost vândute sub marca McDONALD’S în supermarketuri germane și italiene.

75      EUIPO și intervenienta resping argumentele reclamantei și susțin că, în decizia atacată, camera de recurs nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a stabilit existența unui anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție.

76      Cu titlu preliminar, trebuie amintit că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie interpretat în sensul că poate fi invocat în susținerea unei cereri în anulare atât atunci când produsele și serviciile desemnate de marca anterioară a Uniunii Europene și produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată o marcă a Uniunii Europene sunt identice sau similare, cât și atunci când acestea nu sunt nici identice, nici similare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 martie 2007, Sigla/OAPI – Elleni Holding (VIPS), T‑215/03, EU:T:2007:93, punctul 33].

77      Conform jurisprudenței, gradul de apropiere sau de diferențiere a produselor sau a serviciilor vizate este, în acest context, doar un factor pertinent pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului în cauză a unei legături între mărcile în cauză (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2012, ROYAL SHAKESPEARE, T‑60/10, nepublicată, EU:T:2012:348, punctul 21 și jurisprudența citată).

78      Pentru a aprecia similitudinea dintre produsele și serviciile vizate trebuie să se țină seama de toți factorii care caracterizează raportul dintre aceste produse și aceste servicii, care includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar (Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 23).

79      Astfel cum s‑a observat la punctul 71 de mai sus, serviciile și produsele care trebuie comparate în speță sunt, pe de o parte, serviciile pentru care marca McDONALD’S este renumită, și anume serviciile de restaurație rapidă în cadrul cărora sunt furnizate produse alimentare și băuturi clienților, și, pe de altă parte, produsele pentru care este înregistrată marca contestată, care acoperă anumite produse alimentare și anumite băuturi. Pentru motivele expuse la punctul 71 de mai sus, reclamanta nu este îndreptățită să pretindă că, în ceea ce privește marca contestată, comparația respectivă ar trebui să privească în principal băuturile, întrucât, în practică, utilizează cu precădere marca respectivă pentru comercializarea băuturilor.

80      Desigur, este incontestabil că produsele alimentare și băuturile, pe de o parte, și serviciile de restaurație, pe de altă parte, nu au aceeași natură, aceeași destinație sau aceeași utilizare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2014, Comptoir d’Epicure/OAPI – A‑Rosa Akademie (da rosa), T‑405/13, nepublicată, EU:T:2014:1072, punctul 96]. Cu toate acestea, din jurisprudență rezultă că produsele alimentare în sens larg, inclusiv băuturile, pe de o parte, și serviciile de restaurație, pe de altă parte, prezintă, în pofida diferențelor, un anumit grad de similitudine, deoarece, în primul rând, produsele alimentare vizate sunt utilizate și propuse în cadrul serviciilor de restaurație, astfel încât există o complementaritate între aceste produse și aceste servicii, în al doilea rând, serviciile de restaurație pot fi propuse în aceleași locuri ca cele în care sunt vândute produsele alimentare vizate și, în al treilea rând, produsele alimentare vizate pot proveni de la aceleași întreprinderi sau de la întreprinderi legate economic, care comercializează produse alimentare ambalate, sau de la restaurante care vând feluri de mâncare preparate care pot fi luate la pachet [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2014, da rosa, T‑405/13, nepublicată, EU:T:2014:1072, punctele 97 și 98 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 iunie 2015, Yoo Holdings/OAPI – Eckes‑Granini Group (YOO), T‑562/14, nepublicată, EU:T:2015:363, punctele 25-28].

81      Faptul că orientările EUIPO, citate de reclamantă, nu reflectă în mod exact, în această privință, jurisprudența citată la punctul 80 este lipsit de relevanță din moment ce aceste directive nu constituie acte cu forță juridică obligatorie pentru interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Leno Merken, C‑149/11, EU:C:2012:816, punctul 48).

82      În speță, trebuie arătat mai întâi că produsele alimentare în sens larg, desemnate de marca contestată, pot fi utilizate și propuse în cadrul serviciilor de restaurație rapidă furnizate de intervenientă. Unele dintre produsele alimentare desemnate de marca contestată precum înghețata, brioșele, sandvișurile și sandvișurile grill nu sunt de altfel simple ingrediente ce servesc drept bază pentru felurile de mâncare servite în unitățile de restaurație rapidă, ci corespund unor produse propuse ca atare în meniul acestor unități. Într‑adevăr, astfel cum arată în mod întemeiat camera de recurs la punctul 95 din decizia atacată, produsele alimentare și serviciile de restaurație în discuție vizează aceiași consumatori. Prin urmare, există o complementaritate între aceste produse și aceste servicii.

83      De asemenea, în ceea ce privește produsele alimentare desemnate de marca contestată care corespund unor produse utilizate sau propuse ca atare în meniul unităților de restaurație rapidă, trebuie subliniat că acestea pot fi consumate la fața locului, chiar în unitățile în care sunt oferite serviciile de restaurație rapidă ale intervenientei.

84      În sfârșit, astfel cum arată intervenienta, serviciile de restaurație rapidă, precum cele pe care le furnizează aceasta, pot fi de asemenea luate la pachet. Or, într‑un asemenea caz, consumatorul tinde să stabilească o legătură între marca aplicată pe ambalajul produselor care pot fi luate la pachet și originea comercială a acestor produse.

85      Având în vedere observațiile de la punctele 82-84 de mai sus, trebuie să se constate că sunt întemeiate aprecierile camerei de recurs care figurează la punctele 92, 95, 96 și 101 din decizia atacată, potrivit cărora există un anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție ca urmare a legăturilor strânse existente între ele.

86      Întrucât aceste motive sunt suficiente pentru a justifica decizia atacată, nu este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantei îndreptate împotriva motivului superfluu, care figurează în cuprinsul celei de a doua teze a punctului 102 din decizia atacată, întemeiat pe faptul că anumite produse ale intervenientei (ketchup) sunt vândute în supermarketurile din Germania și din Italia. Prin urmare, camera de recurs a stabilit în mod întemeiat, în special la punctul 102 din decizia atacată, că publicul relevant putea stabili mental o legătură între mărcile în conflict.

 Cu privire la riscul obținerii unui profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate

87      Cu titlu preliminar, trebuie amintit că stabilirea în percepția publicului vizat a unei legături între mărcile în cauză constituie o condiție necesară, dar insuficientă în sine pentru a constata existența uneia dintre atingerile împotriva cărora articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 asigură protecția mărcilor de renume [a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2010, Nute Partecipazioni și La Perla/OAPI – Worldgem Brands (NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC), T‑59/08, EU:T:2010:500, punctul 30 și jurisprudența citată].

88      Astfel, pentru a beneficia de protecția instituită prin articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene trebuie să facă dovada că utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii a cărei anulare este solicitată generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare a Uniunii Europene sau ar aduce atingere acestora (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:C:2010:500, punctul 31 și jurisprudența citată).

89      Este suficient să existe doar una dintre aceste trei categorii de atingeri pentru ca articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 să fie aplicabil (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:T:2010:500, punctul 32 și jurisprudența citată), fiind de remarcat că atât divizia de anulare, cât și camera de recurs în decizia atacată s‑au limitat să constate existența unei încălcări constând într‑un profit necuvenit obținut din renumele mărcii McDONALD’S.

90      Reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a constatat că reclamanta putea obține un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S printr‑o utilizare a mărcii contestate fără un motiv întemeiat. Ea observă că decizia atacată se întemeiază pe constatarea eronată a renumelui dobândit de prefixul „mc” al mărcii McDONALD’S în combinație cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar. În aceste condiții, ar fi eronat să se pretindă că marca contestată, care combină prefixul „mac” cu termenul „coffee”, ar fi percepută de publicul relevant ca reproducând structura mărcii McDONALD’S. Potrivit reclamantei, camera de recurs a săvârșit o eroare la punctul 99 din decizia atacată atunci când a constatat că, întrucât nu aplica marca contestată decât pe cafea și pe ambalaje de cafea, nu era nicio îndoială că ea urmărea să reproducă în mod identic structura comună familiei de mărci „Mc”. În această privință, ea arată că, în prezenta procedură, EUIPO și intervenienta nu pretind de altfel că a ales marca contestată cu rea‑credință. În pus, intervenienta nu ar fi formulat nicio acțiune în contrafacere împotriva sa. Reclamanta susține că o mărturie pe care a depus‑o la dosarul cauzei de la EUIPO atestă că marca contestată a fost aleasă cu bună‑credință și că utilizarea acesteia pentru vânzarea cafelei se explică prin faptul că elementul „coffee” trimite la acest produs.

91      În sfârșit, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a ținut cont de realitatea pieței în condițiile în care, atunci când mărcile vizate sunt aplicate efectiv pe cafea, titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene trebuie să facă dovada că titularul mărcii a cărei anulare se solicită obține efectiv un profit necuvenit din renumele mărcii sale. Camera de recurs ar fi neglijat faptul că în Bulgaria, în Estonia, în Cipru, în Letonia, în Ungaria și în Polonia, cel puțin din 1994, mărcile în conflict ar fi coexistat în mod pașnic, chiar și atunci când, precum în cazul Poloniei, utilizarea mărcii contestate ar fi fost intensivă. Potrivit reclamantei, este necesar să se presupună că realitatea pieței este aceeași în întreaga Uniune. În schimb, faptul că titularul mărcilor anterioare a formulat acțiuni împotriva titularului mărcii a cărei anulare se solicită nu ar fi un element care să permită să se constate, în percepția publicului vizat, existența unei confuzii ori stabilirea unei legături sau a unui transfer de imagine între mărcile respective. Reclamanta susține că utilizarea intensivă, prelungită, cu bună‑credință și pașnică, alături de marca McDONALD’S, renumită pentru serviciile de restaurație rapidă, a mărcii contestate care desemnează produse de bază ale cafelei constituie un motiv întemeiat pentru utilizarea acestei din urmă mărci, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

92      EUIPO și intervenienta resping argumentele reclamantei și susțin că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de apreciere în decizia atacată atunci când a concluzionat că, prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate de către reclamantă, se obținea un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S.

93      În această privință, este necesar să se amintească faptul că existența atingerii reprezentate de profitul necuvenit generat de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii anterioare trebuie apreciată, dat fiind că ceea ce este interzis este avantajul obținut de pe urma acestei mărci de către titularul mărcii ulterioare, prin raportare la consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care marca ulterioară este înregistrată, normal informat, suficient de atent și de avizat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 35 și 36).

94      Existența unui „profit necuvenit […] din renumele [unei mărci a Uniunii Europene] anterioare”, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nu presupune nici existența unui risc de confuzie, nici existența unui risc de a se aduce atingere renumelui acestei mărci sau, mai general, titularului acesteia (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2009, L’Oréal și alții, C‑487/07, EU:C:2009:378, punctul 50). Ea rezultă din utilizarea de către un terț a unei mărci asemănătoare cu marca Uniunii Europene anterioară atunci când, prin utilizarea menționată, acesta încearcă să se situeze în contextul imaginii acesteia din urmă pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și de prestigiul său și să exploateze, fără o compensație financiară, efortul comercial al titularului mărcii anterioare a Uniunii Europene pentru a crea și pentru a menține imaginea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2009, L’Oréal și alții, C‑487/07, EU:C:2009:378, punctul 50, și Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:T:2010:500, punctul 44 și jurisprudența citată).

95      Pentru a stabili dacă utilizarea mărcii a cărei anulare se solicită generează un profit necuvenit din renumele mărcii anterioare a Uniunii Europene, trebuie efectuată o apreciere globală care să țină seama de toți factorii pertinenți din speță, printre care figurează în special intensitatea renumelui și gradul de caracter distinctiv ale mărcii anterioare a Uniunii Europene, gradul de similitudine dintre mărcile în cauză, precum și natura și gradul de asemănare a produselor sau a serviciilor vizate. În ceea ce privește intensitatea renumelui și gradul de caracter distinctiv ale mărcii anterioare a Uniunii Europene, cu cât caracterul distinctiv și renumele acestei mărci sunt mai importante, cu atât existența unei atingeri va fi admisă cu mai multă ușurință. Mai mult, cu cât evocarea mărcii anterioare a Uniunii Europene prin marca a cărei anulare se solicită este imediată și puternică, cu atât riscul ca utilizarea actuală sau viitoare a semnului să genereze un profit necuvenit din renumele mărcii anterioare a Uniunii Europene este important (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:T:2010:500, punctul 42 și jurisprudența citată).

96      Titularul mărcii Uniunii Europene anterioare nu este obligat să demonstreze existența unei atingeri efective și actuale aduse mărcii sale în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, atunci când este previzibil că o astfel de atingere va rezulta din utilizarea pe care titularul mărcii a cărei anulare este solicitată o va putea da mărcii sale, titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene nu poate fi obligat să aștepte realizarea efectivă a atingerii pentru a solicita interzicerea utilizării respective. Titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene trebuie totuși să stabilească existența elementelor care permit constatarea unui risc serios ca o astfel de atingere să se producă în viitor (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:T:2010:500, punctele 33 și 54 și jurisprudența citată).

97      Atunci când titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene a reușit să demonstreze existența fie a unei atingeri efective și actuale aduse mărcii sale, fie, în lipsa acesteia, a unui risc serios ca o astfel de atingere să se producă în viitor, îi revine titularului mărcii a cărei anulare este solicitată obligația de a stabili că utilizarea acestei mărci este întemeiată (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2010, NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC, T‑59/08, EU:C:2010:500, punctul 34 și jurisprudența citată).

98      Tocmai raportat la regulile expuse la punctele 93-97 de mai sus trebuie examinate argumentele părților îndreptate împotriva motivelor care au permis camerei de recurs să confirme, în decizia atacată, aprecierile diviziei de anulare potrivit cărora utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate genera un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S.

99      În speță, camera de recurs a concluzionat, la punctul 90 din decizia atacată, că publicul relevant era cel care conta pentru produsele acoperite de marca contestată, și anume marele public din Uniune, care dovedește un nivel de atenție mediu. În schimb, aceasta a conchis la punctul 108 din decizia atacată că s‑a demonstrat în mod suficient că utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate genera un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S. Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 102-108 din aceeași decizie, aceasta a apreciat astfel că era foarte probabil ca marca contestată să profite de pe urma imaginii mărcii McDONALD’S pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și de prestigiul său și să exploateze, fără o compensație financiară, efortul comercial al intervenientei pentru a crea și pentru a menține imaginea mărcii McDONALD’S. Potrivit acesteia, ansamblul factorilor din speță permitea, astfel, să se concluzioneze că publicul relevant sau o parte substanțială a acestuia putea stabili mental o legătură între mărcile în conflict, în măsura în care, văzând marca contestată aplicată pe produse strâns legate de cele ale intervenientei, el putea fi atras de faptul că această marcă avea practic același prefix și reproducea aceeași structură ca marca McDONALD’S și putea asocia marca respectivă cu familia de mărci „Mc”, a cărei marcă originară era McDONALD’S.

100    Prin urmare, camera de recurs a concluzionat că utilizarea mărcii contestate putea implica un transfer al imaginii mărcii McDONALD’S sau al caracteristicilor proiectate de aceasta la produsele desemnate de marca contestată. Factorii pertinenți pentru aprecierea sa erau, astfel cum se indică la punctele 99-101 din decizia atacată, în primul rând, renumele considerabil al mărcii McDONALD’S, în al doilea rând, caracterul distinctiv propriu dobândit de prefixul „mc” în combinație cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar pentru serviciile de restaurație rapidă și pentru produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă, în al treilea rând, faptul că marca contestată reproducea aceeași structură ca familia de mărci „Mc” și, în al patrulea rând, faptul că serviciile și produsele în discuție prezentau un anumit grad de similitudine ca urmare a legăturilor strânse existente între ele.

101    Astfel cum remarcă în mod întemeiat EUIPO, reclamanta nu contestă aprecierea dată publicului relevant de camera de recurs. Într‑adevăr, o asemenea definiție este lipsită de erori și trebuie confirmată. Astfel, produsele vizate de marca contestată sunt destinate marelui public din Uniune, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu. Pe de altă parte, marca McDONALD’S a fost înregistrată la 16 iulie 1999, cu drept de anterioritate de la 1 aprilie 1996, și se bucura în Uniune de un renume considerabil pentru serviciile de restaurație rapidă, fapt necontestat de altfel de reclamantă (a se vedea punctul 16 de mai sus).

102    În ceea ce privește obiecțiunea reclamantei potrivit căreia camera de recurs nu putea constata, în decizia atacată, renumele dobândit de prefixul „mc” în combinație cu denumirea unui element de meniu sau al unui produs alimentar pentru serviciile de restaurație rapidă și pentru produsele care figurează în meniul unităților de restaurație rapidă, trebuie remarcat că această obiecțiune a fost respinsă la punctul 63 de mai sus. Camera de recurs era îndreptățită să concluzioneze că renumele considerabil de care se bucura marca McDONALD’S se extindea la elementele caracteristice familiei de mărci „Mc”, fără a fi necesar să cerceteze, astfel cum susține reclamanta, dacă fiecare dintre mărcile care compuneau familia respectivă era o marcă de renume.

103    În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia aceasta nu ar fi avut intenția să reproducă în marca contestată structura comună familiei de mărci „Mc”, la punctul 67 de mai sus s‑a arătat că camera de recurs a considerat în mod întemeiat la punctele 61 și 99 din decizia atacată că marca contestată reproducea structura familiei de mărci „Mc”. Deși, desigur, pentru motivele expuse la punctul 79 de mai sus, camera de recurs nu era îndreptățită, la punctul 99 din decizia atacată, să se întemeieze pe argumentul că reclamanta comercializa în practică sub marca contestată numai cafea, nici să deducă că marca contestată urmărea să reproducă structura familiei de mărci „Mc”, totuși eroarea astfel săvârșită nu are consecințe asupra legalității deciziei atacate. Astfel, motivele în discuție sunt redundante în decizia menționată și nu modifică concluzia de la punctul 61 din aceeași decizie, potrivit căreia marca contestată reproduce structura comună familiei de mărci „Mc”. Prin urmare, în mod întemeiat, la punctul 99 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că existența unei familii de mărci „Mc” era un factor decisiv care trebuia luat în considerare pentru a aprecia existența unui profit necuvenit.

104    În ceea ce privește obiecțiunea reclamantei întemeiată pe absența unei legături strânse între serviciile și produsele în discuție, trebuie amintit, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 83 de mai sus, că, la punctele 92, 95, 96 și 101 din decizia atacată, camera de recurs a stabilit în mod întemeiat existența unui anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție ca urmare a legăturilor strânse existente între ele.

105    Conform jurisprudenței citate la punctul 95 de mai sus și având în vedere concluziile de la punctul 73 de mai sus referitoare la pertinența factorului întemeiat pe existența unei familii de mărci „Mc”, toți factorii reținuți de camera de recurs erau pertinenți pentru a aprecia în mod global existența unui profit necuvenit obținut din renumele mărcii McDONALD’S prin utilizarea mărcii contestate.

106    În cadrul unei aprecieri globale a tuturor acestor factori, camera de recurs a constatat, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 99 de mai sus, că era foarte probabil ca marca contestată să fi fost exploatată profitând de imaginea mărcii McDONALD'S ca urmare a transferului imaginii celei de a doua sau a caracteristicilor proiectate de aceasta la produsele desemnate de prima, pe care îl putea realiza publicul relevant.

107    În ceea ce privește obiecțiunea reclamantei întemeiată pe faptul că camera de recurs nu ar fi luat în considerare realitatea pieței atunci când a formulat aprecierea respectivă, trebuie remarcat că camera de recurs trebuia doar să cerceteze, conform jurisprudenței deja citate la punctul 96 de mai sus, dacă titularul mărcii anterioare a Uniunii Europene a adus elemente care să îi permită să stabilească prima facie un risc viitor neipotetic de a genera un profit necuvenit. Se putea ajunge la o astfel de concluzie pe calea deducțiilor logice din analiza probabilităților și ținând seama de practicile obișnuite din sectorul comercial relevant și de orice altă circumstanță a cauzei (Hotărârea din 10 mai 2012, Rubinstein și L’Oréal/OAPI, C‑100/11 P, EU:C:2012:285, punctul 95).

108    Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 99 de mai sus, doar în urma unei analize globale a factorilor pertinenți în speță camera de recurs a stabilit existența unui risc serios ca publicul relevant să poată asocia marca contestată cu familia de mărci „Mc” și să poată stabili mental o legătură între mărcile în conflict, astfel încât exista un risc serios ca prin utilizarea mărcii contestate să se obțină un profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S.

109    În măsura în care reclamanta reproșează camerei de recurs mai ales că nu a ținut cont de împrejurarea că mărcile în conflict au coexistat în mod pașnic în Bulgaria, în Estonia, în Cipru, în Letonia, în Ungaria și în Polonia, cel puțin din 1994, argumentele sale trebuie respinse. Astfel, nu se poate considera că mărcile în conflict fac sau au făcut obiectul unei coexistențe pașnice, întrucât intervenienta chiar a formulat o cerere în anularea mărcii contestate invocând marca McDONALD’S. În plus, întrucât această cerere a fost introdusă la mai puțin de șapte luni de la înregistrarea mărcii contestate, nicio limitare a drepturilor, ca urmare a toleranței, în sensul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 nu a putut interveni în speță. În măsura în care, în cadrul prezentei obiecțiuni, reclamanta se prevalează în practică de coexistența pașnică a mărcii McDONALD’S nu cu marca contestată, ci cu unele dintre mărcile sale naționale, identice cu marca contestată, înregistrate în Bulgaria, în Estonia, în Cipru, în Letonia, în Ungaria și în Polonia, cel puțin din 1994, trebuie subliniat, astfel cum arată în mod întemeiat intervenienta, că, presupunând chiar că mărcile respective au coexistat pașnic de la intrarea corespunzătoare a statelor membre vizate în Uniune, aceasta nu dovedește că coexistența respectivă a fost generală și că a avut ca obiect toate mărcile naționale identice cu marca contestată, înregistrate de reclamantă în Uniune. În speță, deciziile naționale depuse de intervenientă la dosarul cauzei de la EUIPO dovedesc, dimpotrivă, că coexistența mărcii McDONALD’S și a mărcilor naționale ale reclamantei, identice cu marca contestată, nu a fost „pașnică” în Germania, în Spania, în Suedia și în Regatul Unit, mărcile naționale ale reclamantei făcând obiectul mai multor litigii în fața instanțelor din aceste state membre [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2009, Aceites del Sur‑Coosur/Koipe, C‑498/07 P, EU:C:2009:503, punctul 83, și Hotărârea din 8 decembrie 2005, Castellblanch/OAPI – Champagne Roederer (CRISTAL CASTELLBLANCH), T‑29/04, EU:T:2005:438, punctul 74].

110    În orice caz, astfel cum remarcă în mod întemeiat intervenienta, lipsa unui risc serios ca publicul relevant din statele membre în discuție să poată asocia unele dintre celelalte mărci naționale ale reclamantei, identice cu marca contestată, cu familia de mărci „Mc” și să stabilească mental o legătură între mărcile naționale respective și marca McDONALD’S nu poate fi dedus din simpla împrejurare că intervenienta nu s‑a opus înregistrării sau că nu a solicitat anularea mărcilor naționale respective [a se vedea în acest sens și prin analogie, în ceea ce privește existența unui risc de confuzie, Hotărârea din 11 mai 2005, Grupo Sada/OAPI – Sadia (GRUPO SADA), T‑31/03, EU:T:2005:169, punctele 85 și 86], chiar în ipoteza în care utilizarea acestor mărci ar fi fost importantă, cum ar fi fost cazul, potrivit reclamantei, în Polonia.

111    Astfel, această necontestare poate avea numeroase rațiuni, care nu sunt neapărat legate de percepția pe care publicul relevant din statele membre în discuție o va avea în mod obiectiv despre mărcile vizate. Or, în speță, reclamanta nu a furnizat niciun element care să permită să se excludă în orice caz posibilitatea ca marele public bulgar, estonian, cipriot, leton, maghiar sau polonez să asocieze mărcile naționale ale reclamantei, identice cu marca contestată, cu familia de mărci „Mc” și să stabilească mental o legătură între mărcile naționale respective și marca McDONALD’S (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 26 septembrie 2012, CITIGATE, T‑301/09, nepublicată, EU:T:2012:473, punctul 128 și jurisprudența citată).

112    Rămâne de examinat obiecțiunea pe care reclamanta o adresează, în esență, camerei de recurs, de a nu fi constatat, la punctele 114-116 din decizia atacată, că dispunea de un motiv întemeiat pentru utilizarea mărcii contestate.

113    Din articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că titularul unei mărci de renume poate fi obligat, pe baza unui „motiv întemeiat” în sensul acestei dispoziții, să tolereze utilizarea de către un terț a unui semn similar cu această marcă pentru un produs identic cu cel pentru care a fost înregistrată marca respectivă atunci când se dovedește că acest semn a fost utilizat anterior înregistrării mărcii și că utilizarea sa pentru produsul identic este de bună‑credință (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 6 februarie 2014, Leidseplein Beheer și de Vries, C‑65/12, EU:C:2014:49, punctul 60).

114    În speță, întrucât semnul de care se prevalează reclamanta în cadrul prezentei obiecțiuni corespunde mărcii contestate, trebuie remarcat că jurisprudența citată la punctul 113 de mai sus nu este aplicabilă din două motive. Pe de o parte, după cum observă în mod întemeiat intervenienta, marca contestată nu a fost utilizată anterior mărcii McDONALD’S, aceasta din urmă fiind înregistrată înaintea mărcii contestate. Pe de altă parte, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 109 de mai sus, nu se poate constata că mărcile în conflict ar fi coexistat pașnic, întrucât intervenienta chiar și‑a apărat drepturile asupra mărcii McDONALD’S prin formularea unei cereri în anularea mărcii contestate în termenele prevăzute.

115    Întrucât semnele de care se prevalează reclamanta în cadrul prezentei obiecțiuni corespund unor mărci naționale, identice cu marca contestată, pe care le‑a înregistrat în Bulgaria, în Estonia, în Cipru, în Letonia, în Ungaria și în Polonia, cel puțin din 1994, trebuie precizat că, presupunând chiar că mărcile respective au coexistat în mod pașnic cu marca McDONALD’S pe piețele naționale vizate, aceasta nu înseamnă, astfel cum se arată la punctul 109 de mai sus, că intervenienta tolerează sau că trebuie să tolereze utilizarea mărcii contestate pe întreaga piață a Uniunii.

116    Prin urmare, camera de recurs a constatat în mod întemeiat, la punctele 114-116 din decizia atacată, că reclamanta nu dispunea de un motiv întemeiat pentru utilizarea mărcii contestate.

117    Întrucât niciuna dintre obiecțiunile invocate de reclamantă nu a fost admisă, este necesar să se respingă în totalitate prezenta acțiune.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

118    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

119    Întrucât reclamata a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO și ale intervenientei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Future Enterprises Pte Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

Kanninen Pelikánová Buttigieg

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 iulie 2016.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

Remarci preliminare cu privire la cadrul juridic și la obiectul litigiului

Cu privire la existența unui anumit grad de similitudine între mărcile în conflict

Cu privire la stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict

Cu privire la existența familiei de mărci „Mc” ca factor pertinent pentru a aprecia stabilirea în percepția publicului relevant a unei legături între mărcile în conflict

– Cu privire la utilizarea efectivă a unui număr suficient din mărcile anterioare pentru a alcătui o „familie” de mărci

– Cu privire la prezența în marca contestată a unor elemente de natură să o ratașeze la familia de mărci „Mc”

Cu privire la existența unui anumit grad de similitudine între serviciile și produsele în discuție

Cu privire la riscul obținerii unui profit necuvenit din renumele mărcii McDONALD’S prin utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii contestate

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.