Language of document : ECLI:EU:C:2009:509

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

YVES BOT

prezentate la 3 septembrie 20091(1)

Cauza C‑229/08

Colin Wolf

împotriva

Stadt Frankfurt am Main

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania)]

„Directiva 2000/78/CE– Interdicția discriminărilor pe motive de vârstă – Limită de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri – Justificare – Obiectiv care urmărește stabilirea unei structuri a vârstelor echilibrată care să permită garantarea caracterului operațional și buna funcționare a corpului pompierilor”





1.        În prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania) urmărește în principal să afle dacă o dispoziție națională, care stabilește la 30 de ani vârsta maximă pentru a fi recrutat în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri, este o măsură justificată în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2).

2.        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Wolf, pe de o parte, și Stadt Frankfurt am Main (orașul Frankfurt am Main), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a lua în considerare candidatura domnului Wolf la o recrutare în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri din cauza faptului că depășise limita de vârstă de 30 de ani.

3.        În cadrul prezentelor concluzii, vom explica de ce considerăm că reglementarea germană, care prevede o astfel de limită de vârstă, este justificată în raport cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

I –    Cadrul juridic

A –    Directiva 2000/78

4.        Potrivit articolului 1, Directiva 2000/78 are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.

5.        Potrivit considerentului (18) al acestei directive, aceasta „nu poate avea ca efect constrângerea forțelor armate, a serviciilor de poliție, a penitenciarelor sau a forțelor de securitate să angajeze sau să mențină în funcție persoanele care nu posedă capacitățile necesare pentru a îndeplini ansamblul de funcții pe care ar putea fi solicitate să le exercite, având în vedere obiectivul legitim de menținere a caracterului operațional al acestor servicii”.

6.        Articolul 2 din directiva menționată prevede:

„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2)   În sensul alineatului (1):

(a)      o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;

[...]”

7.        Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78 prevede:

„În limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:

(a)      condițiile de acces la încadrare în muncă, la activități nesalariate sau la muncă, inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, oricare ar fi ramura de activitate, și la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în materie de promovare.”

8.        Articolul 4 alineatul (1) din această directivă are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere articolului 2 alineatele (1) și (2), statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională.”

9.        Articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:

(a)      aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția;

(b)      stabilirea unor condiții minime de vârstă, de experiență profesională sau de vechime în muncă, pentru accesul la încadrare în muncă sau pentru anumite avantaje legate de încadrarea în muncă;

(c)      stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare, bazată pe formarea necesară pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de încadrare rezonabile înaintea pensionării.”

10.      Articolul 17 din Directiva 2000/78 are următorul cuprins:

„Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate conform prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării acestora. Sancțiunile astfel prevăzute, care pot consta în despăgubirea victimei, trebuie să fie efective, proporționale și disuasive. […]”

B –    Reglementarea națională

1.      Reglementarea landului Hessen

11.      Regulamentul privind cariera pompierilor profesioniști din landul Hessen (Hessische Feuerwehrlaufbahnverordnung) din 21 decembrie 1994(3) prevede la articolul 3 alineatul 1 punctul 1 că, în cariera serviciului intermediar, poate fi recrutată orice persoană în vârstă de până la 30 de ani.

12.      Articolele 194 și 197 din Legea privind funcția publică a landului Hessen (Hessisches Beamtengesetz) din 21 martie 1962(4) au următorul cuprins:

„Articolul 194 – Pensionarea

(1)   Funcționarii de poliție pe viață se pensionează la sfârșitul lunii în cursul căreia împlinesc 60 de ani (limita de vârstă).

(2)   În interesul serviciului și la cererea agentului de poliție, pensionarea poate fi amânată după împlinirea vârstei de 60 de ani, pe o durată definită care, de fiecare dată, nu poate depăși un an, până la vârsta de maximum 62 de ani.

[…]

Articolul 197 – Statutul juridic

(1)   Dispozițiile articolelor 187 și 192-194 se aplică prin analogie funcționarilor serviciilor de intervenție ale pompierilor profesioniști.

[...]”

2.      Reglementarea federală

13.      Legea privind pensia funcționarilor și a judecătorilor federali și regionali (Gesetz über die Versorgung der Beamten und Richter in Bund und Ländern) din 24 august 1976(5) prevede, la articolele 4 și 14, în versiunea aplicabilă la momentul faptelor din acțiunea principală:

„Articolul 4 – Nașterea și calculul dreptului la pensie

(1)   Pensia se acordă numai dacă funcționarul

1.     a efectuat o perioadă de serviciu de cel puțin cinci ani

[…]

Articolul 14 – Cuantumul pensiei

(1)   Pentru fiecare an de serviciu care dă dreptul la pensie, pensia se ridică la 1,79375 % din remunerația care dă dreptul la pensie (articolul 5), fără a depăși însă în total 71,75 %.

[...]

(4)   Pensia se ridică la cel puțin 35 % din remunerația care dă dreptul la pensie (articolul 5).

[...]”

14.      Legea generală privind egalitatea de tratament (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz)(6) din 14 august 2006 a transpus Directiva 2000/78.

15.      Articolul 15 din AGG are următorul cuprins:

„Articolul 15 – Despăgubire și daune interese

(1)   În cazul încălcării interdicției de discriminare, angajatorul trebuie să plătească o despăgubire pentru prejudiciul cauzat. Această obligație nu există în cazul în care angajatorul nu este responsabil de încălcare.

(2)   Lucrătorul poate solicita o despăgubire pecuniară corespunzătoare pentru un prejudiciu nepatrimonial. În cazul nerecrutării, indemnizația nu poate depăși trei luni de salariu dacă lucrătorul nu ar fi fost recrutat nici în cazul unei selecții nediscriminatorii.

(3)   Dacă sunt aplicabile convenții colective, angajatorul trebuie să plătească o despăgubire numai în cazul în care acționează deliberat sau prin neglijență gravă.

[…]”

II – Acțiunea principală și întrebările preliminare

16.      Prin scrisoarea primită la 4 octombrie 2006 de Direcția incendii a Stadt Frankfurt am Main, domnul Wolf, născut la 9 decembrie 1976, și‑a depus candidatura pentru o procedură de recrutare în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri.

17.      La 13 noiembrie 2006, Stadt Frankfurt am Main l‑a informat pe domnul Wolf că următoarea procedură de recrutare va avea loc la 1 august 2007. Însă această dată a fost amânată la 1 februarie 2008, procedura de selecție având loc în luna august 2007.

18.      Prin scrisoarea din 28 februarie 2007, Stadt Frankfurt am Main l‑a informat pe domnul Wolf că nu poate lua în considerare candidatura sa, întrucât depășește limita de vârstă de 30 de ani.

19.      La 12 aprilie 2007, domnul Wolf a solicitat Stadt Frankfurt am Main o despăgubire în temeiul articolului 21 din AGG. Cuantumul daunelor interese solicitate corespundea salariului pe trei luni pe care acesta l‑ar fi obținut dacă ar fi fost recrutat.

20.      Întrucât cererea a fost respinsă printr‑o decizie din 4 mai 2007, confirmată la 10 octombrie 2007, domnul Wolf a sesizat Verwaltungsgericht Frankfurt am Main pentru a obține anularea deciziilor din 4 mai și din 10 octombrie 2007, precum și obligarea Stadt Frankfurt am Main la plata de daune interese.

21.      În fața acestei instanțe, domnul Wolf a susținut că FeuerwLVO este contrar AGG.

22.      Instanța de trimitere, manifestând îndoieli cu privire la compatibilitatea reglementării germane cu articolele 6 și 17 din Directiva 2000/78, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele 10 întrebări preliminare:

„1)      În cadrul marjei de manevră recunoscute prin articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, legiuitorul național dispune în general de o largă putere de apreciere și de organizare sau această marjă de manevră este în orice caz limitată la ceea ce este necesar, în ceea ce privește stabilirea unei vârste maxime de recrutare în raport cu necesitatea unei perioade minime de încadrare înainte de pensionare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din directiva menționată?

2)      Cerința necesității în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78 concretizează cerința caracterului corespunzător al măsurii menționate la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din respectiva directivă și restrânge astfel domeniul de aplicare al acestei norme generale?

3)      a)     Faptul că, prin intermediul unei vârste maxime de recrutare, un angajator își urmărește interesul ca funcționarii care urmează a fi angajați să fie în serviciu activ pe o perioadă cât mai îndelungată reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78?

b)      Realizarea unui astfel de obiectiv este deja necorespunzătoare pentru simplul fapt că impune funcționarilor o perioadă de activitate mai îndelungată decât cea necesară pentru deschiderea dreptului la pensia minimă garantată de lege în caz de pensionare anticipată după cinci ani de serviciu?

c)      Realizarea unui astfel de obiectiv este necorespunzătoare numai în cazul în care impune funcționarilor o perioadă de activitate mai îndelungată decât cea necesară pentru obținerea pensiei minime garantate de lege în caz de pensionare anticipată – în prezent 19,51 ani?

4)      a)     Faptul de a limita cât mai mult posibil, prin intermediul unei vârste maxime de recrutare cea mai scăzută posibil, numărul total al funcționarilor care urmează a fi recrutați, în scopul de a restrânge cât mai mult numărul prestațiilor individuale, precum asigurările de accident sau asigurările de sănătate (alocații, inclusiv pentru membrii familiei) reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78?

b)      În această privință, ce semnificație are faptul că, odată cu vârsta, prestațiile de asistență socială în caz de accident sau alocațiile în caz de boală (inclusiv pentru membrii familiei) sunt mai ridicate decât pentru tinerii funcționari, astfel încât, în cazul angajării de funcționari mai în vârstă, cheltuielile totale privind aceste posturi ar putea crește?

c)      În această privință, trebuie să fie disponibile prognoze sau statistici sigure ori sunt suficiente prezumții generale bazate pe probabilități?

5)      a)     Faptul că un angajator dorește să aplice o anumită vârstă maximă de recrutare în scopul garantării «unei structuri a vârstelor echilibrate în cadrul diferitelor cariere» reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78?

b)      Dacă este cazul, căror cerințe trebuie să răspundă considerațiile privind configurarea unei astfel de structuri a vârstelor pentru a îndeplini condițiile de existență a unui element de justificare (caracter corespunzător și necesar)?

6)      Faptul că angajatorul indică, în raport cu vârsta maximă de recrutare, că, în general, până la împlinirea acestei vârste, este posibil să fie îndeplinite condițiile obiective pentru admiterea la o formare pentru serviciile intermediare de pompieri, și anume o formare școlară corespunzătoare și o formare profesională, reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78?

7)      Care sunt criteriile care permit să se aprecieze dacă o perioadă minimă de încadrare înainte de pensionare este corespunzătoare sau necesară?

a)      Necesitatea unei perioade minime de încadrare poate fi justificată exclusiv drept compensare pentru obținerea unei calificări la angajator, finanțată exclusiv de acesta (calificare pentru cariera serviciilor intermediare de pompieri), în scopul de a garanta în continuare o perioadă de încadrare corespunzătoare la acest angajator, ținând cont de această calificare, astfel încât costurile de formare să fie rambursate progresiv de funcționar?

b)      Care este durata maximă a perioadei de încadrare după perioada de formare? Aceasta poate depăși cinci ani și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții?

c)      Indiferent de răspunsul dat la întrebarea 7) litera a), caracterul corespunzător sau necesar al unei perioade minime de încadrare poate fi justificat prin considerația că, în cazul funcționarilor a căror pensie este finanțată exclusiv de angajator, perioada de serviciu activ previzibilă între data angajării și data probabilă a pensionării trebuie să fie suficientă pentru a garanta obținerea pensiei minime garantate prin lege, care este dobândită în prezent în urma unei perioade de încadrare de 19,51 ani?

d)      În sens invers, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, refuzul unei recrutări este justificat numai în cazul în care persoana interesată ar fi recrutată la o vârstă care ar însemna, având în vedere data probabilă a pensionării, că pensia minimă ar trebui plătită, deși dreptul la această pensie nu a fost dobândit din punct de vedere matematic?

8)      a)     La aprecierea noțiunii de pensionare în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78, trebuie avută în vedere limita de vârstă stabilită prin lege pentru pensionare cu încasarea ulterioară a unei pensii sau vârsta medie de pensionare a unei categorii profesionale sau de funcționari determinate?

b)      Dacă este cazul, în ce măsură trebuie să se țină seama de faptul că, pentru anumiți funcționari, pensionarea normală poate fi întârziată cu o durată de până la doi ani? Această împrejurare determină, într‑o proporție corespunzătoare, o creștere a vârstei maxime de recrutare?

9)      Pentru calcularea perioadei de încadrare minime în contextul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, poate fi luată în considerare formarea inițială ca funcționar? În această privință, prezintă importanță aspectul dacă durata formării trebuie luată în considerare integral ca perioadă de încadrare care dă dreptul la pensie sau dacă această perioadă de formare trebuie dedusă din perioada de încadrare minimă pe care angajatorul o poate impune în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78?

10)      Dispozițiile articolului 15 alineatul (1) teza finală și alineatul (3) din [AGG] sunt compatibile cu articolul 17 din Directiva 2000/78?”

III – Analiză

23.      Propunem ca primele nouă întrebări să fie examinate împreună. Prin intermediul acestora, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să hotărască dacă articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 permite justificarea unei reglementări naționale care prevede o limită de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri.

24.      În cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, instanța de trimitere concepe diferite obiective care ar putea fi atribuite tratamentului diferențiat pe motive de vârstă conținut în articolul 3 alineatul 1 punctul 1 din FeuerwLVO, care, în principiu, este interzis prin articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78. Pentru a propune un răspuns util acestei instanțe, nu ni se pare necesar să examinăm ansamblul acestor obiective.

25.      Astfel, în lumina răspunsurilor precise și detaliate pe care le‑a dat guvernul german întrebărilor adresate de Curte în cursul procedurii, analiza prezentei trimiteri preliminare merită, în opinia noastră, să fie axată pe ceea ce constituie finalitatea esențială a limitei de vârstă de 30 de ani, și anume stabilirea unei structuri echilibrate a vârstelor, care să permită garantarea caracterului operațional și buna funcționare a corpului pompierilor.

26.      Din explicațiile furnizate de guvernul german reiese că membrii serviciului tehnic intermediar de pompieri intervin pe teren. Spre deosebire de funcțiile de direcție și de conducere ale serviciului tehnic de pompieri, activitățile serviciului tehnic intermediar de pompieri sunt în majoritate caracterizate prin natura lor fizică.

27.      Diferitele domenii de activitate ale serviciului tehnic intermediar de pompieri sunt combaterea incendiilor, acordarea primului ajutor persoanelor, sarcinile privind protecția mediului și gestionarea pagubelor rezultate din intemperii, acordarea primului ajutor animalelor și capturarea animalelor periculoase, precum și sarcini de sprijin, cum ar fi întreținerea și controlul echipamentelor de protecție și al vehiculelor de intervenție.

28.      Fiecare dintre aceste domenii impune capacități fizice diferite. Astfel, în primele două domenii de activitate care constituie combaterea incendiilor și acordarea primului ajutor persoanelor, funcționarii serviciului tehnic intermediar de pompieri trebuie să răspundă unor cerințe fizice deosebit de ridicate. În această privință, trebuie remarcat că echipamentul de protecție cântărește singur aproximativ 30 de kilograme.

29.      În temeiul acestor cerințe de capacitate fizică, aceste două domenii de activitate se caracterizează printr‑o structură de vârste care se situează între 30 și 50 de ani maximum. Astfel, din cauza pierderii capacităților fizice ale omului odată cu vârsta, aproape niciun funcționar nu mai este activ după o vârstă cuprinsă între 45 și 50 de ani în domeniul combaterii incendiilor, precum și în cel al acordării primului ajutor persoanelor.

30.      Funcționarii care depășesc această vârstă sunt afectați celorlalte sarcini pe care trebuie să le îndeplinească serviciul tehnic intermediar de pompieri, care prezintă cerințe fizice mai scăzute.

31.      Plasată astfel în contextul său, rațiunea de a fi a limitei de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri rezultă cu claritate. Este vorba despre garantarea faptului că funcționarii acestui serviciu pot îndeplinit corect misiunile care prezintă cerințe fizice deosebit de ridicate, pentru o perioadă suficient de lungă. Dacă se ține seama că trebuie adăugată o perioadă de formare de 2 ani la limita de vârstă de 30 de ani, aceasta permite unui funcționar al serviciului tehnic intermediar de pompieri să fie activ timp de 18 ani (dacă se ia ca referință vârsta de 50 de ani) sau 13 ani (dacă se ia ca referință vârsta de 45 de ani) în domeniile de activitate care necesită capacități fizice deosebit de ridicate.

32.      Buna organizare a serviciului tehnic intermediar de pompieri impune ca, atunci când sunt afectați unor domenii de activitate mai puțin solicitante din punct de vedere fizic, funcționarii mai în vârstă să fie înlocuiți, în domeniile de activitate mai solicitante din punct de vedere fizic, de funcționari mai tineri, care vor putea fi activi în aceste domenii de activitate pe o perioadă suficient de lungă. În aceste condiții, este lesne de înțeles o limită de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri, întrucât aceasta permite compensarea fluctuației personalului între posturile cele mai solicitante din punct de vedere fizic și cele mai puțin solicitante prin sosirea de tineri funcționari apți să îndeplinească sarcini precum combaterea incendiilor și acordarea primului ajutor persoanelor pe o perioadă suficient de lungă.

33.      Guvernul german și‑a însoțit explicațiile de date care rezultă din studii efectuate în domeniul medicinei muncii și sportului. În opinia acestui guvern, obiectivul care constă în garantarea unei durate rezonabile de încadrare a funcționarilor în domeniile de activitate care prezintă cerințe fizice deosebit de ridicate și pentru care limita medicală și biologică se situează în jur de 45 sau de 50 de ani reflectă date medicale și biologice confirmate. Din aceste studii reiese că înaintarea în vârstă implică limitări ale capacităților sistemului cardiovascular, ale plămânilor, ale musculaturii și ale rezistenței corpului uman. Or, tocmai aceste funcții fizice prezintă o importanță determinantă în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri.

34.      Pe de altă parte, studiile menționate descriu un fenomen de îmbătrânire prematură în cazul în care lucrătorii sunt supuși unor condiții de muncă dificile. Rezultă că funcționarii serviciului tehnic intermediar de pompieri sunt supuși unor constrângeri fizice legate de mediu (de exemplu, căldura, umiditatea și zgomotul), unor cerințe fizice deosebite (de exemplu, ridicarea și purtarea sarcinilor grele, munca într‑o postură forțată), precum și muncii de noapte și în schimburi, ceea ce poate conduce la o accelerație a procesului de îmbătrânire a acestei categorii profesionale. Acest fenomen accentuează, în opinia noastră, necesitatea de a garanta că funcționarii tineri, apți să îndeplinească misiunile cele mai dificile timp de o perioadă suficient de lungă, îi vor înlocui pe funcționarii care nu mai sunt în măsură să asigure astfel de misiuni.

35.      Având în vedere ansamblul acestor considerații, în opinia noastră, nu este nicio îndoială că se justifică o limită de vârstă de 30 de ani pentru a fi recrutat în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri fie în raport cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, fie cu articolul 6 alineatul (1) din aceasta din urmă.

36.      În ceea ce privește, în primul, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, amintim că, potrivit acestuia, „[f]ără a aduce atingere articolului 2 alineatele (1) și (2), statele membre pot să prevadă că un tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința să fie proporțională”.

37.      Or, am arătat că natura mai multor domenii de activitate în care intervin pompierii serviciului tehnic intermediar, precum și condițiile de exercitare a misiunilor lor principale impun capacități fizice deosebit de ridicate. În măsura în care aceste capacități fizice scad în mod natural odată cu vârsta, aceasta constituie, în opinia noastră, o caracteristică ce este consubstanțială bunei exercitări a activităților acestei profesii, care sunt cele mai solicitante din punct de vedere fizic. Prin urmare, o limită de vârstă de 30 de ani poate, în opinia noastră, să fie considerată o cerință profesională esențială și determinantă în scopul garantării caracterului operațional al serviciului tehnic intermediar de pompieri.

38.      Caracterul legitim al unui astfel de obiectiv rezultă cu claritate din considerentul (18) al Directivei 2000/78 care, să reamintim, precizează că aceasta „nu poate avea ca efect constrângerea forțelor armate, a serviciilor de poliție, a penitenciarelor sau a forțelor de securitate să angajeze sau să mențină în funcție persoanele care nu posedă capacitățile necesare pentru a îndeplini ansamblul de funcții pe care ar putea fi solicitate să le exercite, având în vedere obiectivul legitim de menținere a caracterului operațional al acestor servicii”(7). În plus, o astfel de cerință prezintă un caracter proporțional, întrucât, astfel cum demonstrează explicațiile furnizate de guvernul german, nu depășește ceea ce este necesar pentru ca pompierii serviciului tehnic intermediar să își poată îndeplini misiunile cele mai solicitante din punct de vedere fizic pe o durată suficient de lungă.

39.      Din aceste elemente rezultă că, în opinia noastră, o limită de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri este justificată în raport cu prevederile articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

40.      În ceea ce privește, în continuare, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, trebuie amintit că, potrivit acestui articol, „un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare”.

41.      Obiectivele care pot fi considerate „legitime” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 și, în consecință, de natură să justifice o derogare de la principiul interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă sunt obiective care se încadrează în politica socială, precum cele de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale(8).

42.      În opinia noastră, obiectivul care urmărește stabilirea unei structuri echilibrate a vârstelor care să permită garantarea caracterului operațional și buna funcționare a corpului pompierilor constituie un obiectiv de politică a ocupării forței de muncă ce prezintă un caracter „legitim” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78. Astfel, stabilirea unei structuri echilibrate a vârstelor în cadrul corpului pompierilor poate fi înțeleasă ca făcând parte din definirea unei politici a ocupării forței de muncă în interiorul acestui corp, ai cărei parametri decurg din misiunile pe care acesta trebuie să le îndeplinească, și care răspunde unui imperativ de interes general.

43.      Cu privire la problema dacă mijloacele puse în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv sunt „corespunzătoare și necesare” în sensul acestui articol, trebuie amintit că statele membre dispun în mod incontestabil de o amplă marjă de apreciere în alegerea măsurilor care pot realiza obiectivele acestora în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă(9).

44.      Considerentul (18) al Directivei 2000/78 are ca efect întărirea acestei marje de apreciere largi în cazul în care este vorba despre definirea unei politici a ocupării forței de muncă în cadrul serviciilor de poliție, penitenciare și de prim ajutor.

45.      În aceste condiții și având în vedere elementele de context care reies din explicațiile furnizate de guvernul german pe care le‑am expus anterior, considerăm că articolul 3 alineatul 1 punctul 1 din FeuerwLVO, prin prevederea unei limite de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri, nu depășește ceea ce este corespunzător și necesar în scopul stabilirii unei structuri echilibrate a vârstelor care să garanteze caracterul operațional și buna funcționare a corpului pompierilor.

46.      În sfârșit, în măsura în care, în prezenta cauză, nu există nicio încălcare a interdicției discriminărilor pe motive de vârstă în aplicarea Directivei 2000/78, nu pare necesar un răspuns la a zecea întrebare, care privește consecințele unei astfel de încălcări.

IV – Concluzie

47.      Având în vedere ansamblul acestor considerații, propunem Curții să hotărască:

„Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 4 alineatul (1), precum și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care prevede o limită de vârstă de 30 de ani pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri.”


1 – Limba originală: franceza.


2 – JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.


3 – Denumit în continuare „FeuerwLVO”.


4 – GVBl. I, p. 26.


5 – BGBl. I, p. 3839.


6 – BGBl. 2006 I, p. 1897, denumită în continuare „AGG”.


7 – Sublinierea noastră.


8 – Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 41 și jurisprudența citată).


9Ibidem (punctul 45 și jurisprudența citată).