Cauza C‑83/10

Aurora Sousa Rodríguez și alții

împotriva

Air France SA

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil nº 1 de Pontevedra)

„Trimitere preliminară – Transport aerian – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolul 2 litera (l) – Compensarea pasagerilor în eventualitatea anulării unui zbor – Noțiunea «anulare» – Articolul 12 – Noțiunea «compensații suplimentare» – Compensare în temeiul dreptului național”

Sumarul hotărârii

1.        Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor – Anulare – Noțiune

[Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 lit. (l) și art. 5 alin. (3)]

2.        Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor – Compensații suplimentare – Domeniu de aplicare – Includerea prejudiciului moral – Includere

(Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 8, 9 și 12; Convenția de la Montréal din 1999)

1.        Noțiunea „anulare”, astfel cum este definită la articolul 2 litera (l) din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului nr. 295/91, trebuie interpretată în sensul că nu vizează numai ipoteza absenței oricărei decolări a aeronavei în cauză, ci include și situația în care această aeronavă a decolat, însă ulterior a fost nevoită, indiferent din ce motiv, să revină la aeroportul de plecare, iar pasagerii aeronavei respective au fost transferați pe alte zboruri.

Motivul pentru care aeronava a fost nevoită să revină la aeroportul de plecare nu are incidență în această privință. Astfel, acest motiv este relevant doar pentru a stabili dacă, eventual, anularea respectivă este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, caz în care nu se datorează nicio compensație.

(a se vedea punctele 34 și 35 și dispozitiv 1)

2.        Noțiunea „compensație suplimentară”, menționată la articolul 12 din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului nr. 295/91, trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale să compenseze, în condițiile prevăzute de Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional sau de dreptul național, prejudiciul, inclusiv cel moral, rezultat din neexecutarea contractului de transport aerian. În schimb, noțiunea „compensație suplimentară” nu poate să servească instanței naționale drept temei juridic pentru obligarea operatorului de transport aerian la rambursarea, către pasagerii al căror zbor a fost întârziat sau anulat, a cheltuielilor pe care aceștia au trebuit să le efectueze din cauza nerespectării de către acest operator de transport a obligațiilor de asistență și de deservire prevăzute la articolele 8 și 9 din acest regulament.

(a se vedea punctul 46 și dispozitiv 2)