Language of document : ECLI:EU:T:2022:261

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

27 aprilie 2022(*)

„Răspundere extracontractuală – Cooperarea autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre – Combaterea infracționalității – Comunicare de către Europol a unor informații către un stat membru – Pretinsă prelucrare de date ilegală – Regulamentul (UE) 2016/794 – Articolul 50 alineatul (1) – Prejudiciu moral”

În cauza T‑436/21,

Leon Leonard Johan Veen, cu domiciliul în Oss (Țările de Jos), reprezentat de T. Lysina, avocat,

reclamant,

împotriva

Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), reprezentată de A. Nunzi, în calitate de agent, asistat de G. Ziegenhorn și M. Kottmann, avocați,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnii J. Svenningsen (raportor), președinte, R. Barents și C. Mac Eochaidh, judecători,

grefier: E. Coulon,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la comunicarea terminării fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea sa întemeiată pe articolul 268 TFUE, reclamantul, domnul Leon Leonard Johan Veen, solicită repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a prelucrării nelegale de date cu caracter personal de către Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).

 Istoricul cauzei

2        În cadrul anchetei efectuate ca urmare a punerii sechestrului pe 1,5 tone de metamfetamină, poliția slovacă a solicitat asistența Europol, în temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (h) din Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Europol și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO 2016, L 135, p. 53), indicând acestuia, printre altele, că reclamantul era suspectat de a fi implicat în traficul cu această substanță.

3        Pe baza informațiilor transmise de statele membre și prelucrate în temeiul articolului 17 alineatul (1) litera (a), al articolului 18 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (c) și (d) și al articolului 31 din Regulamentul 2016/794, Europol a efectuat o operațiune de verificare încrucișată potrivit articolului 18 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, iar ulterior a redactat un raport (denumit în continuare „raportul”).

4        Raportul, al cărui nivel de confidențialitate era „Europol neclasificat – Nivel de protecție de bază”, a fost comunicat doar Republicii Franceze, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Slovace și United States Drug Enforcement Administration (Oficiul de combatere a traficului de droguri, Statele Unite ale Americii).

5        În raportul redactat în engleză, numele reclamantului figurează în următorul paragraf:

„Both, Leon Leonard Johan Veen and [A] came into noticed in several Dutch investigations concerning suspicious transactions. In addition, Leon Leonard Johan Veen had been reported also in a Swedish investigation concerning drugs trafficking and a Polish investigation concerning fraud.” (Atât Leonard Johan Veen, cât și [A] au fost implicați în mai multe investigații în Țările de Jos vizând tranzacții suspecte. În plus, Leonard Johan Veen a făcut de asemenea obiectul unei semnalări în cadrul unei anchete în Suedia privind traficul de droguri și al unei anchete în Polonia pentru fraudă.)

 Concluziile părților

6        Reclamantul solicită Tribunalului:

–        obligarea Europol la plata sumei de 50 000 de euro;

–        obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

7        Europol solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

8        Prin prezenta acțiune, reclamantul se prevalează de unele comportamente prejudiciabile ale Europol, care decurg din prelucrarea de date ilicită, și solicită repararea, în limita a 50 000 de euro, a prejudiciului moral suferit ca urmare a acestor comportamente, în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE, precum și al articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul 2016/794.

9        În temeiul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul 2016/794, orice persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a unei operațiuni ilegale de prelucrare a datelor are dreptul de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit, fie de la Europol, în conformitate cu articolul 340 TFUE, fie de la statul membru unde s‑a produs evenimentul care a generat prejudiciul, în conformitate cu dreptul său intern.

10      Întrucât reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune împotriva Europol, acțiunea sa trebuie examinată în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE.

 Cu privire la admisibilitate

11      Europol consideră că acțiunea este inadmisibilă din cauza lipsei de claritate și de precizie a cererii introductive.

12      În temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din același statut, precum și al articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului, motivele și argumentele invocate, precum și o expunere sumară a motivelor menționate. Această expunere trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să aibă nevoie de alte informații. Pentru a asigura securitatea juridică și o bună administrare a justiției, este necesar, pentru a fi admisibilă o acțiune, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să rezulte în mod coerent și inteligibil din însăși cererea introductivă (a se vedea Ordonanța din 11 martie 2021, Techniplan/Comisia, T‑426/20, nepublicată, EU:T:2021:129, punctul 19 și jurisprudența citată).

13      Pentru a îndeplini aceste cerințe de claritate și de precizie, o cerere introductivă având ca obiect repararea pretinselor prejudicii cauzate de o instituție a Uniunii Europene trebuie să cuprindă elementele, probele sau propunerile de probă care să permită identificarea comportamentului pe care reclamantul îl reproșează instituției, motivele pentru care reclamantul consideră că există un raport de cauzalitate între comportament și prejudiciul pe care pretinde că l‑a suferit, precum și caracterul și întinderea acestui prejudiciu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 octombrie 2015, Accorinti și alții/BCE, T‑79/13, EU:T:2015:756, punctul 53 și jurisprudența citată).

14      În speță, din cererea introductivă reiese că reclamantul urmărește să obțină repararea prejudiciului pe care consideră că l‑a suferit ca urmare a două comportamente ale Europol, și anume, pe de o parte, menționarea în raport a datelor sale cu caracter personal (primul capăt de cerere) și, pe de altă parte, depunerea de către Europol a acestui raport la dosarul procedurii penale slovace desfășurate în privința sa (al doilea capăt de cerere), al cărui caracter ilicit îl invocă în lumina normelor de drept care conferă drepturi unui particular, printre care se numără și dispozițiile care vizează garantarea respectării datelor sale personale.

15      În consecință, trebuie să se constate că obiectul acțiunii și motivele prezentate de reclamant în cererea introductivă reies într‑un mod suficient de comprehensibil din chiar textul acesteia. Pe de altă parte, această constatare este confirmată de faptul că Europol a fost în măsură să răspundă la motivele amintite.

16      În plus, referitor la argumentul formulat de Europol cu privire la inadmisibilitatea întemeiată pe insuficiența probelor furnizate de reclamant în legătură cu pretinsele comportamente ilicite și pretinsul prejudiciu, trebuie să se constate că astfel de chestiuni nu țin de aprecierea admisibilității cererii de despăgubire, ci de aprecierea temeiniciei sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 2021, Kočner/Europol, T‑528/20, nepublicată, în recurs, EU:T:2021:631, punctul 39).

17      Prin urmare, trebuie să se considere că acțiunea îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură și este, prin urmare, admisibilă.

 Cu privire la fond

18      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, în materie de răspundere extracontractuală, Uniunea este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre, prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi în exercițiul atribuțiilor lor.

19      Pe de o parte, rezultă de aici că articolul 340 al doilea paragraf TFUE nu conferă instanței Uniunii decât competența de a repara prejudiciile cauzate de instituțiile Uniunii sau de agenții acestora în exercitarea atribuțiilor lor, cu alte cuvinte pentru repararea prejudiciilor susceptibile să atragă răspunderea extracontractuală a Uniunii (Ordonanța din 9 iulie 2019, Scaloni și Figini/Comisia, T‑158/18, nepublicată, EU:T:2019:491, punctul 19, și Hotărârea din 29 septembrie 2021, Kočner/Europol, T‑528/20, nepublicată, în recurs, EU:T:2021:631, punctul 59).

20      În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „instituție”, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, include nu numai instituțiile Uniunii enumerate la articolul 13 alineatul (1) TUE, ci și toate organele, oficiile și agențiile Uniunii instituite de tratate sau în temeiul acestora și destinate să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2020, Consiliul și alții/K. Chrysostomides & Co. și alții, C‑597/18 P, C‑598/18 P, C‑603/18 P și C‑604/18 P, EU:C:2020:1028, punctul 80 și jurisprudența citată), în care se regăsesc agențiile Uniunii, deci și Europol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 septembrie 2021, Kočner/Europol, T‑528/20, nepublicată, în recurs, EU:T:2021:631, punctul 60).

21      Pe de altă parte, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, este supusă îndeplinirii a trei condiții cumulative, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituției Uniunii, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între comportamentul acestei instituții și prejudiciul invocat (Hotărârea din 16 decembrie 2020, Consiliul și alții/K. Chrysostomides & Co. și alții, C‑597/18 P, C‑598/18 P, C‑603/18 P și C‑604/18 P, EU:C:2020:1028, punctul 79).

22      În măsura în care aceste trei condiții de angajare a răspunderii sunt cumulative, lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru a respinge o acțiune în despăgubire (Hotărârea din 25 februarie 2021, Dalli/Comisia, C‑615/19 P, EU:C:2021:133, punctul 42).

23      În lumina principiilor menționate anterior, trebuie examinate fiecare dintre cele două capete de cerere.

 Cu privire la primul capăt de cerere

24      Reclamantul solicită repararea prejudiciului pe care consideră că l‑a suferit ca urmare a caracterului inexact și nedovedit al mențiunii făcute de Europol în raportul său, în sensul că ar fi făcut obiectul unei anchete în Suedia pentru trafic de droguri și al unei anchete în Polonia pentru fraudă, în condițiile în care nicio anchetă care îl privește nu ar fi în curs sau nu ar fi fost desfășurată în aceste state.

25      Menționarea acestor informații inexacte și nedovedite care îl privesc ar constitui o operațiune de prelucrare de date cu caracter personal ilegală, care aduce atingere dreptului său la respectarea vieții private și a vieții de familie, dreptului său la protecția datelor sale cu caracter personal, precum și principiului prezumției de nevinovăție, toate garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Astfel, aceste informații l‑ar prezenta ca pe o persoană care a făcut trafic de droguri sau a săvârșit o fraudă.

26      Potrivit reclamantului, această atingere ar fi cu atât mai ilicită cu cât nu s‑a putut exprima cu privire la informațiile cuprinse în raport, cu cât acesta din urmă nu a fost precedat de o hotărâre judecătorească sau de o decizie a unei autorități administrative independente și cu cât Europol nu dispunea de niciun element de probă care să ateste veridicitatea informațiilor care îl privesc.

27      Din acest motiv, reclamantul ar fi simțit un sentiment de nedreptate și i‑ar fi fost afectată propria onoare, reputația sa, precum și viața sa privată, în special relațiile sale cu partenera sa și cu fiul său.

28      Europol contestă argumentele reclamantului.

29      În ceea ce privește, în primul rând, condiția privind nelegalitatea comportamentului imputat Europol, trebuie arătat că afirmația reclamantului potrivit căreia raportul ar fi menționat în mod nelegal două anchete în privința sa în Suedia și în Polonia provine dintr‑o interpretare eronată a acestui raport.

30      Astfel, contrar celor susținute de reclamant, paragraful în litigiu din acest raport, în pofida formulărilor lingvistice stângace în limba engleză și în pofida modului în care l‑a interpretat reclamantul, nu enunță că reclamantul a făcut obiectul a două anchete desfășurate în privința sa în Suedia și în Polonia, ci doar faptul că numele său a făcut obiectul unei semnalări în cadrul acestor două anchete, după cum rezultă din următorii termeni ai raportului: „In addition, Leon Leonard Johan Veen had been reported also in a Swedish investigation concerning drugs trafficking and a Polish investigation concerning fraud.” (În plus, Leonard Johan Veen a făcut de asemenea obiectul unei semnalări în cadrul unei anchete în Suedia privind traficul de droguri și al unei anchete în Polonia pentru fraudă.) De altfel, în memoriul în apărare, Europol a explicat că, atunci când intenționează să indice, într‑un raport adresat autorităților de poliție naționale, că o persoană este sau era suspectă în cadrul unei anchete, indică acest lucru în mod expres și univoc, în special prin utilizarea unor expresii precum „suspect” sau „care face obiectul unei anchete”.

31      În consecință, reclamantul reproșează în mod eronat Europol că a menționat în mod nelegal în raport faptul că el a făcut obiectul a două anchete în Suedia și în Polonia și, prin urmare, că l‑a identificat ca participant la traficul de droguri sau la o fraudă.

32      În orice caz, menționarea într‑un raport al Europol a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană al cărei nume de familie sau ale cărui date cu caracter personal au fost colectate sau sunt stocate de această agenție nu poate constitui, în sine, o nelegalitate de natură să angajeze răspunderea acesteia.

33      Astfel, după cum reiese din articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2016/794 coroborat cu considerentele (12) și (13) ale acestuia, Europol constituie un centru nevralgic al schimbului de informații în domeniul informării infracționale între autoritățile de aplicare a legii din statele membre menit să sprijine și să consolideze acțiunea autorităților competente ale statelor membre și colaborarea lor reciprocă în prevenirea anumitor forme grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre.

34      Pentru atingerea acestor obiective și conform articolului 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul 2016/794, Europol are, printre altele, misiunea de a colecta, a stoca, a prelucra, a analiza și a face schimb de informații, inclusiv informații operative în materie penală, precum și de a notifica fără întârziere statelor membre orice informație sau orice legătură între infracțiuni care le vizează, această comunicare putând chiar să aibă un caracter obligatoriu în temeiul articolului 22 din regulamentul menționat.

35      În acest scop, articolul 18 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2016/794 coroborat cu considerentele (24) și (25) ale acestuia autorizează Europol să prelucreze informații, inclusiv date cu caracter personal, în special prin verificări încrucișate destinate să identifice conexiuni sau alte legături relevante între informații referitoare la diferite categorii de persoane.

36      Cu toate acestea, articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul 2016/794 impune Europol să respecte garanțiile privind protecția datelor prevăzute de acest regulament. Astfel cum reiese din capitolul VI din acest regulament, intitulat „Garanții privind protecția datelor”, precum și din considerentul (40) al acestuia, această protecție are un caracter autonom și adaptat la natura specifică a prelucrării datelor cu caracter personal în contextul aplicării legii, ceea ce permite Declarația nr. 21 privind protecția datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al cooperării polițienești atașată la TUE și la TFUE, recunoscând natura specifică a prelucrării datelor cu caracter personal în contextul aplicării legii.

37      În acest cadru, articolul 38 alineatele (2), (4), (5) și (7) din Regulamentul 2016/794 coroborat cu considerentul (47) al acestuia menționează partajarea răspunderii în materie de protecție a datelor personale între Europol și statele membre.

38      Europol își asumă astfel îndeosebi răspunderea pentru respectarea principiilor generale în materie de protecție a datelor, prevăzute la articolul 28 din acest regulament, cu excepția cerinței privind acuratețea și actualizarea acestor date, precum și răspunderea pentru toate operațiunile de prelucrare a datelor pe care le efectuează, cu excepția celei care rezultă din schimburile bilaterale de date realizate prin intermediul structurilor sale. Statele membre sunt, la rândul lor, responsabile de calitatea datelor cu caracter personal pe care le furnizează Europol, precum și de legalitatea transferului lor.

39      Or, în speță, reclamantul nu furnizează niciun element de natură să demonstreze că, în ceea ce privește menționarea în raport a numelui său ori a datelor sale cu caracter personal, Europol nu și‑ar fi îndeplinit vreuna dintre obligațiile care îi reveneau în temeiul Regulamentului 2016/794 și pentru care poate fi considerată responsabilă în temeiul articolului 38 din regulamentul menționat coroborat cu articolul 50 alineatul (1) din acesta.

40      În acest sens, reclamantul nu susține și a fortiori nici nu demonstrează că, prin verificarea încrucișată a informațiilor aflate la dispoziția Europol care îl privesc și apoi prin transmiterea lor în regim confidențial unui număr limitat de servicii de aplicare a legii, Europol ar fi acționat în afara domeniului de aplicare al Regulamentului 2016/794, definit la articolul 18 alineatul (5), sau ar fi depășit competențele care îi sunt conferite în special de articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat.

41      În măsura în care reclamantul lasă să se înțeleagă că informațiile care îl privesc conținute în raport ar fi false, trebuie arătat că acesta nu a susținut în niciun fel că numele său nu a apărut în cadrul anchetelor menționate.

42      Chiar presupunând că informațiile menționate sunt false, acesta nu a demonstrat nicicum că Europol ar putea fi considerată responsabilă de această inexactitate. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 38 de mai sus, ea nu poate fi considerată responsabilă de eventuala inexactitate a datelor transmise de un stat membru. Or, reclamantul nu a prezentat nicio probă sau început de probă care să permită cel puțin să se lase să se creadă că Europol ar fi modificat informațiile transmise de autoritățile suedeză și poloneză.

43      În sfârșit, referitor la reproșul reclamantului că Europol nu l‑a ascultat înainte de a menționa în raport datele cu caracter personal care îl privesc sau că a prelucrat aceste date fără autorizarea prealabilă a unei instanțe sau a unei autorități administrative independente, este suficient să se arate că astfel de obligații nu sunt prevăzute de Regulamentul 2016/794.

44      În special, a impune Europol să asculte orice persoană înainte de menționarea unor date cu caracter personal care o privesc într‑un raport destinat exclusiv anumitor autorități de poliție și anumitor servicii de aplicare a legii ar putea pune sub semnul întrebării efectul util al Regulamentului 2016/794, precum și acțiunea autorităților și a serviciilor menționate pe care regulamentul urmărește să o susțină și să o consolideze.

45      Pe de altă parte, trebuie respinse argumentele întemeiate pe încălcarea articolelor 7 și 8, precum și a articolului 48 alineatul (1) din cartă, referitoare la respectarea vieții private și de familie, la protecția datelor cu caracter personal și, respectiv, la prezumția de nevinovăție.

46      În ceea ce privește susținerile privind încălcarea articolelor 7 și 8 din cartă, trebuie amintit că articolul 52 alineatul (1) din aceasta prevede că orice restrângere a exercitării drepturilor și libertăților recunoscute prin aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, ceea ce presupune în special că temeiul juridic ce permite ingerința în exercitarea acestor drepturi trebuie să definească ea însăși întinderea restrângerii exercitării dreptului vizat și că reglementarea care conține o măsură ce permite o astfel de ingerință trebuie să prevadă norme clare și precise care să reglementeze conținutul și aplicarea măsurii respective și să impună o serie de cerințe minime astfel încât persoanele ale căror date cu caracter personal au fost transferate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficient a acestor date împotriva riscurilor de abuz [a se vedea Hotărârea din 24 februarie 2022, Valsts ieņēmumu dienests (Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri fiscale), C‑175/20, EU:C:2022:124, punctele 54 și 55, precum și jurisprudența citată].

47      Or, astfel cum se menționează în considerentul (76) al Regulamentului 2016/794, acest regulament a fost elaborat pentru a asigura în special respectarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a dreptului la respectarea vieții private, astfel cum sunt garantate la articolele 8 și 7 din cartă, urmărind în același timp obiectivul legitim și necesar de combatere eficientă a infracțiunilor grave care afectează două sau mai multe state membre, chiar depășind frontierele externe ale Uniunii.

48      În acest cadru și astfel cum reiese în special din capitolul VI din Regulamentul 2016/794 coroborat cu considerentul (50) al acestuia, legiuitorul Uniunii a elaborat norme clare și precise cu privire la întinderea competențelor conferite Europol, a prevăzut cerințe minime legate de protecția datelor cu caracter personal pe care să le respecte acțiunea acesteia din urmă și a instituit structuri de supraveghere independente, transparente și responsabile.

49      Prin urmare, întrucât reclamantul nu a demonstrat că Europol nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau prin menționarea în raport a unor date cu caracter personal care îl privesc, din acest motiv nu se poate constata nicio încălcare a articolelor 7 și 8 din cartă.

50      În ceea ce privește susținerea privind încălcarea articolului 48 alineatul (1) din cartă, referitor la prezumția de nevinovăție, aceasta nu este susținută de nicio argumentație. Ea nu îndeplinește, așadar, cerințele stabilite la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură și, prin urmare, este inadmisibilă.

51      Rezultă din cele ce precedă că reclamantul nu reușește să dovedească existența unui comportament ilicit din partea Europol cu privire la primul capăt de cerere.

52      În ceea ce privește, în al doilea rând și în orice caz, condițiile privind caracterul real al prejudiciului invocat și existența unei legături de cauzalitate între acest prejudiciu și comportamentul Europol, trebuie arătat că reclamantul s‑a limitat să susțină că raportul era „accesibil” procurorului, anchetatorului, instanței naționale, precum și părților din procedură, pe care nu îi identifică de altfel.

53      Or, în lipsa dovedirii faptului că regimul de confidențialitate aplicabil raportului Europol ar fi fost încălcat sau că alte persoane decât cele pe care le vizează el însuși ar fi avut acces la acesta, reclamantul nu poate susține în mod întemeiat că menționarea în raportul respectiv a datelor cu caracter personal care îl privesc ar fi adus atingere reputației sau onoarei sale.

54      Pentru motive similare și în lipsa unei probe în susținerea afirmației sale, reclamantul nu a demonstrat nici că menționarea acelorași date în raport a afectat relațiile sale cu partenera sa și cu copilul său, care, având în vedere elementele prezentate Tribunalului, nu au avut acces la raportul menționat.

55      Rezultă din cele ce precedă că primul capăt de cerere al acțiunii în despăgubire trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al doilea capăt de cerere

56      Reclamantul solicită repararea prejudiciului pe care consideră că l‑a suferit ca urmare a depunerii de către Europol a raportului la dosarul procedurii penale slovace desfășurate în privința sa, întrucât această depunere i‑ar fi cauzat și un sentiment de nedreptate și i‑ar fi adus atingere onoarei, reputației sale, precum și dreptului său la o viață de familie.

57      Europol contestă argumentele reclamantului susținând în special că nu a depus raportul la dosarul procedurii penale în discuție.

58      În această privință, trebuie arătat că reclamantul nu prezintă nicio dovadă și nici măcar un început de probă care să permită să se stabilească faptul că depunerea raportului la dosarul procedurii penale menționate ar fi fost efectuată realmente de Europol, iar nu de serviciile slovace de aplicare a legii.

59      În plus, reiese în mod explicit din cuprinsul punctului 17 din cererea introductivă că, potrivit reclamantului însuși, Europol a comunicat raportul autorităților polițienești slovace.

60      Această constatare este de altfel confirmată de logica Regulamentului 2016/794 și de misiunea încredințată Europol în sistemul de cooperare a serviciilor de aplicare a legii instituit prin același regulament.

61      Rezultă astfel din articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2016/794 că Europol are drept sarcină sprijinirea și consolidarea acțiunilor autorităților competente ale statelor membre, definite la articolul 2 litera (a) din regulamentul menționat ca fiind „toate autoritățile polițienești și alte servicii de aplicare a legii existente în statele membre care sunt responsabile, în temeiul dreptului intern, de prevenirea și combaterea infracțiunilor”.

62      Prin urmare, contrar celor afirmate de reclamant și având în vedere elementele de probă pe care le‑a furnizat Tribunalului, nu se poate considera că depunerea raportului la dosarul procedurii penale slovac desfășurate în privința sa a fost efectuată de Europol.

63      În consecință, prejudiciul pretins care ar decurge din depunerea raportului la dosarul procedurii penale nu este imputabil Europol.

64      Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că al doilea capăt de cerere al acțiunii în despăgubire trebuie respins ca nefondat, la fel și acțiunea în ansamblul său, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la propunerile de probe ale reclamantului, precum și cu privire la cererile sale de măsuri de organizare a procedurii și de cercetare judecătorească și în special cu privire la admisibilitatea lor, întrucât Tribunalul se consideră suficient de lămurit de elementele depuse la dosar pentru a se pronunța asupra litigiului.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

65      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Europol.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Îl obligă pe domnul Leon Leonard Johan Veen la plata cheltuielilor de judecată.

Svenningsen

Barents

Mac Eochaidh

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 27 aprilie 2022.

Semnături


*      Limba de procedură: slovaca.