HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
14 decembrie 2011
Cauza T‑433/10 P
John Allen și alții
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Personal angajat în întreprinderea comună JET – Aplicarea unui statut juridic diferit de cel de agent temporar – Despăgubire pentru prejudiciul material suferit – Termene de introducere a cererilor – Tardivitate – Termen rezonabil”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 13 iulie 2010, Allen și alții/Comisia (F‑103/09), având ca obiect anularea acestei ordonanțe
Decizia: Respinge recursul. Domnul John Allen și ceilalți 109 reclamanți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil – Stabilirea duratei termenului rezonabil – Competența instanței Uniunii – Limite
(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)
2. Funcționari – Acțiune – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil – Criterii de apreciere
(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)
1. În toate cazurile în care legiuitorul nu a definit un termen sau nu l‑a exclus în mod explicit, este necesară respectarea unui termen rezonabil. Astfel, în lipsa unor prevederi exprese, temeiul juridic al stabilirii unui termen rezonabil este principiul securității juridice, care se opune posibilității ca instituțiile și persoanele fizice sau juridice să exercite acțiuni fără o limitare în timp, riscând să pună în pericol stabilitatea situațiilor juridice existente. Rezultă că, în cazul în care nu există prevederi exprese, instanța Uniunii trebuie să stabilească, ținând seama de împrejurările cauzei, durata termenului rezonabil pentru formularea unei cereri de despăgubiri.
Prin urmare, faptul că statutul nu a stabilit un termen nu poate fi considerat în sine ca implicând posibilitatea de a formula o cerere de despăgubiri fără nicio limitare în timp, principiul general al respectării unui termen rezonabil aplicându‑se în toate cazurile, cu excepția celor în care legiuitorul a exclus în mod expres un astfel de termen sau a stabilit în mod expres un anumit termen.
În această privință, lipsa unui termen impus Comisiei pentru a iniția o procedură în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este o consecință a caracterului particular al acestei proceduri și nu poate fi, așadar, transpusă în cazul unei proceduri privind acordarea de despăgubiri.
(a se vedea punctele 26, 31 și 35)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctele 51-54; 6 iulie 2004, Huygens/Comisia, T‑281/01, RecFP, p. I‑A‑203 și II‑903, punctele 46, 47 și 49; 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctele 57 și 58
2. Atunci când stabilește durata termenului rezonabil care trebuie respectat pentru formularea unei cereri de despăgubiri, instanța Uniunii trebuie să țină seama de împrejurările cauzei. Termenul de prescripție de cinci ani prevăzut la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție, aplicat prin analogie de Tribunalul Funcției Publice, permite, prin punerea în balanță a intereselor implicate, pe de o parte, persoanei interesate să aibă timp suficient, începând din momentul în care a survenit faptul producător de prejudiciu, pentru a evalua oportunitatea solicitării reparării prejudiciului și pentru a‑și invoca pretențiile în fața instituției implicate și, pe de altă parte, Uniunii să își protejeze interesele, în special financiare, în fața unor cereri ai căror autori ar fi dat dovadă de un comportament prea puțin diligent.
Astfel, aplicarea prin analogie, în speța în cauză, a termenului prevăzut la articolul 46 din Statutul Curții se justifică prin similitudinea situațiilor de fapt din această speță și din alte cauze în care a fost aplicat respectivul termen.
(a se vedea punctele 45 și 46)